22-04-2011, 03:40 PM
Vai, draga mea! :))
Nici nu ma gandesc sa-nchid ficul din nou:)) Am fost plecata din oras (la bunici) toata saptamana si n-am avut internet. Capitolul e scris dar pentru ca mi se pare prea lung, l-am inpartit in doua.
Lectura placuta, dragilor!
Binecuvanez in gand sunetul clopotelului si faptul ca profesoara se grabea sa plece. Mi-am azvarlit geanta pe umarul drept, i-am salutat pe Temari, Tenten si Kiba si am iesit din clasa. Incercam din rasputeri sa nu ma ratacesc prin cladirea uriasa itesata de holuri, sali, birouri, bai si mai stiu eu ce.
Reusesc sa ies repede (spre uimirea mea) din cladire si din curte. Pe drumul spre casa, sunt adancita in ganduri. Din nou. Descopar ca de fiecare data cand creierul meu nu are ceva la ce sa se gandeasca si sa-l tina ocupat, sa-l macine si sa-l piseze, gandul imi zboara pur si simplu la Itachi. Cat de dura e viata. Ii simt lipsa atat de tare. Si culmea e ca, trecand peste faptul ca uram pelerina aceea Akatzuki atat de mult, imi era dor de ea. Si imi era dor de Deidara si firea lui. Si poate si de Tobi si cu siguranta mi-ar fi placut sa pierd vremea in atelierul lui Sasori.
Fara sa realizez, cateva lacrimi reci incep sa isi croiasca drum pe obrajii mei. Imi vine sa innebunesc. Urc din nou zecile de scari in fuga. La naiba! Piciorul ma doare ingrozitor. Glezna imi pulseaza spasmodic si sper din suflet sa reziste alergaturii mele de-a dreptul tampite pe scari.
Intreu in casa ca prin vis si tot ca prin vis imi arunc geanta undeva si ma trantesc pe pat. Dau drumul unor suvoaie de lacrimi lasandu-mi corpul sa se descarce cum poate el cel mai bine: plang cu sughituri, plang zgomotos si simt nevoia sa tip din toti rarunchii.
Ma ridic incet in sezut si-mi frec ochii cu podul palmei. Cred ca am adormit epuizata de atata plans. Ceasul de pe perete ticaia nervos si eu ii arunc o privire lenesa.
In momentul in care creierul meu a primit informatia, corpul a inceput sa actioneze in cunostiinta de cauza. E ora 18:15. Adica mai am 45 de minute si trebuie sa ma prezint la Gaara acasa.
M-am ridicat inca ametita de somn si m-am dus la baie. Oglinda e o necesitate in momentul de fata. Imi dezvaluie ochii inca rosii si fata trasa. Parul lung e foarte incalcit. Il prind provizoriu cu un elastic gasit pe chiuveta si imi dau cu apa rece pe fata. Ma spal pe dinti si apoi incerc sa descalcesc "minunata" capita din capul meu.
Cand termin cu asta, ma intorc in camera si imi caut hainele potrivite. Mai am 35 de minute. Un maieu verde inchis cu decolteu patrat, niste pantaloni lungi, kaki, cu multe buzunare, tenisi fara sireturi. Le iau cu mine in baie si fac un dus rapid, dupa care ma imbrac in cea mai mare graba. Din sertarul de sub chiuveta scot trusa cu vopsele temporare pentru par si machiajuri. Imi iau o suvita groasa de par din partea stanga si o vopsesc rapid cu verde. La ochi, imi dau cu putin fard verde inchis si rimel pentru ca timpul nu ma lasa sa fac ceva mai sofisticat. Intre timp vopseaua s-a uscat si imi prind parul intr-o coada de cal perfecta lasand suvita colorata si pieptanata sa cada libera pe langa fata.
Mai am 15 minute. Afara pare cam rece asa ca smulg din dulap o bluza de trening. Im cea mai mare graba, parasesc locuinta si ajunsa afara, la racoarea serii de toamna, imi spun ca mai am suficient timp sa ajung fara sa alerg.
Sunt curioasa cum vor fi imbracate restul fetelor. Imi placea sa fiu draguta dar nu eram o maniaca. Mergeam pe strada cu mainile in buzunar si cu capul usor plecat. As putea sa jur ca parul mi se vedea de la o suta de metrii departare.
Inca putin si ajung la destinatie. Stiam unde este casa lui Gaara de cand cu acea intamplare nenorocita cand mi s-a casunat mie sa invat sa-mi folosesc Sharingan-ul de una singura.
Se vad cateva persoane stand sprijinite de un gard. Cred ca sunt o parte din grupul care vine la club. Ma indrept hotarata spre ei, grabid pasii si ascunzand orice urma de tristete, neincredere si vulnerabilitate care mi-a ramas in ochi dupa episodul furtunos de plans de mai devreme.
Cativa vorbeau tare di desi ii puteam auzi, nu intelegeam ce spun. Cand am ajuns langa ei, pareau ca nu m-au observat. Uchiha junior era acolo (oare de ce ma mir? el nu intarzie niciodata) si statea sprijinit lejer de gard. Kiba se antrena in vorba cu Naruto si Temari. Hinata statea si ea sprijinita de gard si discuta cu Tenten. Gaara tocmai iesea din curte.
Eu m-am asezat pe jos, pe pamant, sprijinita cu spatele de gard. Mi-am lasat capul pe spate in timp ce-mi masam tamplele cu buricele degetelor. In cateva minute, toata lumea ajunsese si discutau vesel.
Am inceput sa le analizez tinutele si comportamentul. Ino era imbracata destul de vulgar dupa parerea mea (chit ca mergeam intr-un club). Fusta era cu o palma sub fund, maieul prea decoltat si tocurile mult prea mari. Parul il are desprins si usor incretit. Ii cadea in bucle mari pe umeri, pe langa fata machiata prea strident. Ce pot sa zic? E o papusa roz tipator de prost gust.
Temari, Tenten si Hinata au toate trei pantaloni scurti de blug, tricouri colorate si tenisi. Temari si Tenten tineu pe brat doua bluze de trening iar Hinata o geaca de blugi. Aratau toate trei foarte bine. Aveau corp frumos si machiajul era discret.
Si masculii avea ceva aparte. Toti aratau incredibil de apetisant, unul mai ceva ca altul. Fiecare avea ceva deosebit (cu mici exceptii, bineinteles).
Sai si Lee erau absolut ca de obicei. Vampirul si Cap-de-castron. Sai, Vampirul, din cauza palorii sale tipice si Lee, Cap-de-castron, din cauza tunsorii sale de castron.
Kankuro era ok. Este a treia oara cand il vad, deci nu ma pot pronunta foarte bine asupra lui. Pare de treaba. Blugi negri, tricou gri, adidasi. Putin cam sumbru poate, dar ok.
Choji pare imbracat comod: un trening si adidasi. Este insotit de nelipsita lui punga de chipsuri. Daca nu spui nimic despre faptul ca mananca tot timpul si ca e gras, tipul este super-de treaba.
Kiba si Naruto sunt "sufletul" daca pot sa le spun asa. Vorbesc, glumesc, rad si se pare ca toti sunt bine-dispusi si le tin isonul. Amandoi imbracati cu blugi, abandoi ciufuliti, amandoi cu tricouri, amandoi ca niste frati.
Shikamaru vrea sa para plictisit de moarte si ca ar prefera sa fie acasa, in pat, dormind, dar pot sa jur ca se distreaza si se bucura de iesire. Neji e la fel.
Uchiha junior e... Ei bine, mi se pare ca s-a intrecut pe sine de data asta. Blugi taiati, franjuriti, negri, nu tricou negru cu niste desene morbide (un amalgam de cranii, sange, arme albe si dungi aruncate estetic dar totusi aiurea) alb-rosu, freza tipica si in picioare adidasi negri cu cranii. Atitudinea de "nu-mi pasa de nimeni si nimic" este la locul ei, pe fata lui. Ochii negrii priveau mandrii printre case, undeva spre cer cred.
Daca Sasuke m-a uimit, atunci pot sa spun despre Gaara ca e un zeu in persoana. Are si el blugi taiati, negri dar pe el arata altfel. Nu arata atat de agresiv. Tricoul alb, simplu, contrasteaza perfect cu pielea usor inchisa la culoare. In picioare are niste tenisi albi, simpli, fara sireturi. Parul rosu este de-a dreptul hipnotizant. Este ciufulit si luceste usor, semn ca l-a spalat dar nu s-a uscat de tot. El parea pur si simplu detasat de tot ce e in jur, visator. In toata infatisarea lui, avea o nota de senzualitate ce ma putea duce in pragul nebuniei.
M-am scuturat nervos, in timp ce un fior mi-a trecut pe sira spinarii, apoi m-am ridicat in picioare.
-Mergem? intreb cu falsa veselie, inca epuizata de criza de mai devreme si naucita de analizele unora din colegii mei.
Sper ca v-a placut prima parte. Stiu ca e cam slabuta descrierea dar in partea a doua e mai buna. Spor la lasat commuri ^_^
Nici nu ma gandesc sa-nchid ficul din nou:)) Am fost plecata din oras (la bunici) toata saptamana si n-am avut internet. Capitolul e scris dar pentru ca mi se pare prea lung, l-am inpartit in doua.
Lectura placuta, dragilor!
Capitolul 12
Partea intai
Partea intai
Binecuvanez in gand sunetul clopotelului si faptul ca profesoara se grabea sa plece. Mi-am azvarlit geanta pe umarul drept, i-am salutat pe Temari, Tenten si Kiba si am iesit din clasa. Incercam din rasputeri sa nu ma ratacesc prin cladirea uriasa itesata de holuri, sali, birouri, bai si mai stiu eu ce.
Reusesc sa ies repede (spre uimirea mea) din cladire si din curte. Pe drumul spre casa, sunt adancita in ganduri. Din nou. Descopar ca de fiecare data cand creierul meu nu are ceva la ce sa se gandeasca si sa-l tina ocupat, sa-l macine si sa-l piseze, gandul imi zboara pur si simplu la Itachi. Cat de dura e viata. Ii simt lipsa atat de tare. Si culmea e ca, trecand peste faptul ca uram pelerina aceea Akatzuki atat de mult, imi era dor de ea. Si imi era dor de Deidara si firea lui. Si poate si de Tobi si cu siguranta mi-ar fi placut sa pierd vremea in atelierul lui Sasori.
Fara sa realizez, cateva lacrimi reci incep sa isi croiasca drum pe obrajii mei. Imi vine sa innebunesc. Urc din nou zecile de scari in fuga. La naiba! Piciorul ma doare ingrozitor. Glezna imi pulseaza spasmodic si sper din suflet sa reziste alergaturii mele de-a dreptul tampite pe scari.
Intreu in casa ca prin vis si tot ca prin vis imi arunc geanta undeva si ma trantesc pe pat. Dau drumul unor suvoaie de lacrimi lasandu-mi corpul sa se descarce cum poate el cel mai bine: plang cu sughituri, plang zgomotos si simt nevoia sa tip din toti rarunchii.
***
Ma ridic incet in sezut si-mi frec ochii cu podul palmei. Cred ca am adormit epuizata de atata plans. Ceasul de pe perete ticaia nervos si eu ii arunc o privire lenesa.
In momentul in care creierul meu a primit informatia, corpul a inceput sa actioneze in cunostiinta de cauza. E ora 18:15. Adica mai am 45 de minute si trebuie sa ma prezint la Gaara acasa.
M-am ridicat inca ametita de somn si m-am dus la baie. Oglinda e o necesitate in momentul de fata. Imi dezvaluie ochii inca rosii si fata trasa. Parul lung e foarte incalcit. Il prind provizoriu cu un elastic gasit pe chiuveta si imi dau cu apa rece pe fata. Ma spal pe dinti si apoi incerc sa descalcesc "minunata" capita din capul meu.
Cand termin cu asta, ma intorc in camera si imi caut hainele potrivite. Mai am 35 de minute. Un maieu verde inchis cu decolteu patrat, niste pantaloni lungi, kaki, cu multe buzunare, tenisi fara sireturi. Le iau cu mine in baie si fac un dus rapid, dupa care ma imbrac in cea mai mare graba. Din sertarul de sub chiuveta scot trusa cu vopsele temporare pentru par si machiajuri. Imi iau o suvita groasa de par din partea stanga si o vopsesc rapid cu verde. La ochi, imi dau cu putin fard verde inchis si rimel pentru ca timpul nu ma lasa sa fac ceva mai sofisticat. Intre timp vopseaua s-a uscat si imi prind parul intr-o coada de cal perfecta lasand suvita colorata si pieptanata sa cada libera pe langa fata.
Mai am 15 minute. Afara pare cam rece asa ca smulg din dulap o bluza de trening. Im cea mai mare graba, parasesc locuinta si ajunsa afara, la racoarea serii de toamna, imi spun ca mai am suficient timp sa ajung fara sa alerg.
Sunt curioasa cum vor fi imbracate restul fetelor. Imi placea sa fiu draguta dar nu eram o maniaca. Mergeam pe strada cu mainile in buzunar si cu capul usor plecat. As putea sa jur ca parul mi se vedea de la o suta de metrii departare.
Inca putin si ajung la destinatie. Stiam unde este casa lui Gaara de cand cu acea intamplare nenorocita cand mi s-a casunat mie sa invat sa-mi folosesc Sharingan-ul de una singura.
Se vad cateva persoane stand sprijinite de un gard. Cred ca sunt o parte din grupul care vine la club. Ma indrept hotarata spre ei, grabid pasii si ascunzand orice urma de tristete, neincredere si vulnerabilitate care mi-a ramas in ochi dupa episodul furtunos de plans de mai devreme.
Cativa vorbeau tare di desi ii puteam auzi, nu intelegeam ce spun. Cand am ajuns langa ei, pareau ca nu m-au observat. Uchiha junior era acolo (oare de ce ma mir? el nu intarzie niciodata) si statea sprijinit lejer de gard. Kiba se antrena in vorba cu Naruto si Temari. Hinata statea si ea sprijinita de gard si discuta cu Tenten. Gaara tocmai iesea din curte.
Eu m-am asezat pe jos, pe pamant, sprijinita cu spatele de gard. Mi-am lasat capul pe spate in timp ce-mi masam tamplele cu buricele degetelor. In cateva minute, toata lumea ajunsese si discutau vesel.
Am inceput sa le analizez tinutele si comportamentul. Ino era imbracata destul de vulgar dupa parerea mea (chit ca mergeam intr-un club). Fusta era cu o palma sub fund, maieul prea decoltat si tocurile mult prea mari. Parul il are desprins si usor incretit. Ii cadea in bucle mari pe umeri, pe langa fata machiata prea strident. Ce pot sa zic? E o papusa roz tipator de prost gust.
Temari, Tenten si Hinata au toate trei pantaloni scurti de blug, tricouri colorate si tenisi. Temari si Tenten tineu pe brat doua bluze de trening iar Hinata o geaca de blugi. Aratau toate trei foarte bine. Aveau corp frumos si machiajul era discret.
Si masculii avea ceva aparte. Toti aratau incredibil de apetisant, unul mai ceva ca altul. Fiecare avea ceva deosebit (cu mici exceptii, bineinteles).
Sai si Lee erau absolut ca de obicei. Vampirul si Cap-de-castron. Sai, Vampirul, din cauza palorii sale tipice si Lee, Cap-de-castron, din cauza tunsorii sale de castron.
Kankuro era ok. Este a treia oara cand il vad, deci nu ma pot pronunta foarte bine asupra lui. Pare de treaba. Blugi negri, tricou gri, adidasi. Putin cam sumbru poate, dar ok.
Choji pare imbracat comod: un trening si adidasi. Este insotit de nelipsita lui punga de chipsuri. Daca nu spui nimic despre faptul ca mananca tot timpul si ca e gras, tipul este super-de treaba.
Kiba si Naruto sunt "sufletul" daca pot sa le spun asa. Vorbesc, glumesc, rad si se pare ca toti sunt bine-dispusi si le tin isonul. Amandoi imbracati cu blugi, abandoi ciufuliti, amandoi cu tricouri, amandoi ca niste frati.
Shikamaru vrea sa para plictisit de moarte si ca ar prefera sa fie acasa, in pat, dormind, dar pot sa jur ca se distreaza si se bucura de iesire. Neji e la fel.
Uchiha junior e... Ei bine, mi se pare ca s-a intrecut pe sine de data asta. Blugi taiati, franjuriti, negri, nu tricou negru cu niste desene morbide (un amalgam de cranii, sange, arme albe si dungi aruncate estetic dar totusi aiurea) alb-rosu, freza tipica si in picioare adidasi negri cu cranii. Atitudinea de "nu-mi pasa de nimeni si nimic" este la locul ei, pe fata lui. Ochii negrii priveau mandrii printre case, undeva spre cer cred.
Daca Sasuke m-a uimit, atunci pot sa spun despre Gaara ca e un zeu in persoana. Are si el blugi taiati, negri dar pe el arata altfel. Nu arata atat de agresiv. Tricoul alb, simplu, contrasteaza perfect cu pielea usor inchisa la culoare. In picioare are niste tenisi albi, simpli, fara sireturi. Parul rosu este de-a dreptul hipnotizant. Este ciufulit si luceste usor, semn ca l-a spalat dar nu s-a uscat de tot. El parea pur si simplu detasat de tot ce e in jur, visator. In toata infatisarea lui, avea o nota de senzualitate ce ma putea duce in pragul nebuniei.
M-am scuturat nervos, in timp ce un fior mi-a trecut pe sira spinarii, apoi m-am ridicat in picioare.
-Mergem? intreb cu falsa veselie, inca epuizata de criza de mai devreme si naucita de analizele unora din colegii mei.
Sper ca v-a placut prima parte. Stiu ca e cam slabuta descrierea dar in partea a doua e mai buna. Spor la lasat commuri ^_^
Hi :3