21-04-2011, 11:28 AM
Ma bucur ca v-a placut Zouly si Saya , am venit cu next-ul , in acest capitol nu se prea intampla nimic interesant , dar din urmatorul incepe actiunea .
Capitolul 4 : Renasterea
Afara ploua exact ca si in inima mea , erau niste norii de cenusa , picaturile de argint stropeau pamantul . Stateam si asteptam sa aud clinchetul delicatului clopotel ce anunta salvarea mea . Aveam prima ora istorie , nu aveam nimic cu ea si profesorul era chiar de traba , doar ca ma plictisea acea materie .
Ma gandeam la ce s-a intamplat ieri , nu mi-l puteam scoate din minte , cand m-a sarutat uitasem de tot , eram fericita nu vroiam sa se fi terminat acea clipa magica , dar totul are un sfarsit , nimic nu dureaza vesnic sau cel putin asa credeam eu .
Cineva ma strigase , dar eram cu gandul in alta parte si nu-l auzeam . Strigase din nou , dar de data asta mult mai tare incat m-a adus cu picioarele pe pamant , dar nu in totalitate . Imi ridicasem privirea sa vad cine ma striga .
- Domnisoara Millard ! Fii atenta la ora , ce intrebare ti-am pus ? m-a intrebat profesorul . Era inalt si slab , avea ochii caprui si parul blond , de cand fac cu el istorie intotdeuna si-a lasat barba desi noi ii propuneam sa si-o tunda dar nu vroia . Il vedeam cum isi miscase buzele , dar nu-l puteam auzi , nu-l puteam intelege , eram acolo cu trupul dau cu sufletul eram departe , foarte departe . Vroiam sa fiu acolo cu el , sa fim doar noi doi , dar era imposibil . Domnisoara Millard ! striga mult mai tare si a luat un liniar si a lovit cu putere banca , atunci am fost readusa la realitate de tot . Daca nu te simti bine poti merge acasa , mi-a sugerat profesorul , desi era ocazia perfecta sa scap de ore am decis sa raman . Trebuia cumva sa imi ocup mintea , daca nu , numai stateam si imi plangeam de mila .
- Nu , multumesc . Imi este bine , i-am spus zambindui fals . Profesorul ma stia destul de bine si stia ca nu eram eu , era ingrijorat , desi parea strict era un bun ascultator si isi facea grigi pentru elevii sai .
- Serios , ar trebui sa mergi acasa , daca te ingrijoreaza absentele am s-o rog eu pe diriginata voastra sa iti motiveze absentele .
- Nu , raman . Chiar sunt bine ! mda... pe cine incercam sa pacalesc , nu eram bine , deloc , iar restul stiau asta foarte bine , ma cunosteau si isi dadeau seama ca nu eram in apele mele . Vazand profesorul ca nu are cu cine sa vorbeasca , s-a uitat la mine cu tristete si s-a intors sa-si continue lectia . O colega pe nume Anna care statea in fata s-a intors catre mine , era foarte frumoasa , ma intelegeam forte bine cu ea , avea parul lung , roscat si cret ce ii incadra fata perfect , ochii verzi la fel de verzi ca si a lui , atunci mi-am adus aminte de el , corpul ei era bine proportionat , daca dorea putea sa devina cu usurinta model . M-a intrebat daca sunt bine si am dat din cap in semn de aprobare , dar nu s-a lasat convinsa , s-a intors inapoi si ea . Ora trecuse greu , prea greu .
- Hei , sateno , am auzit ca prietenul tau a plecat . Ce , te-a lasat balta ? am recunoscut acea voce era Jay , se uita la mine si radea , ma lovise exact unde ma durea mai tare . Apropo frumos medalion porti la gat ! mi-a spus cu un ranjet pe fata , in timp ce se apleca ca sa il atinga .
- Nu pune mana ! am urlat eu furioasa , plesnindul peste mana , eram ca si o leoaica ce isi apara puii . Dispari , i-am spus atat de calma si de rece , incat a facut un pas inapoi , ori din cauza palmei mele ori din cauza schimbarii bruste de comportament . M-a mai vazut el nervoasa , suparata , dar puteam sa imi dau seama de pe expresia fetei lui , ca nu mai eram cea pe care toti o cunosteau , emanam doar tristete si durere .
Trecuse deja o saptamana , de atunci la fel incontinuu ploua , venea toamna , lacrimile lui septembrie udau pamantul , soarele nu mai incalzea ca alta data se ascundea dupa norii cenusii , copacii erau rosiatici, frunzele s-au asternut pe pamant sub forma unui covor multicolor .
Colegii nu ma mai intrebau daca eram bine iar daca faceau asta nici nu le mai raspundeam , parca aveam o inima de gheata , nu mai imi pasa de nimic . Erau toti ingrijorati pentru mine , stiam asta dar nu imi pasa pana azi dimineata cand ma indreptam catre scoala .
Am vazut o fetita care plangea desi imi era straina , mi-a sfasiat inima . S-a oprit din plans si s-a intors catre mine cand a observat ca o priveam . Se uita la mine cu chipul ei angelic , avea un par blond si lung usor buclat ce cadea lin pe spate , stralucea atat de tare incat parca erau razele soarelui , avea niste ochi albastrii indurerati ce erau inecati de lacrimi , corpul ei mic si firav parea atat de fragil cat si la un mic ghiont s-ar fi putut sparge . Era ca o papusa , avea intre cinci si sapte ani , era imbracata intr-o rochita albastra cu o pereche de pantofiori rosii si cu o funda mare in cap ce nu ii lasa suvitele sa ii intre in ochi , desi afara era inorat ea era imbracat de vara , cred ca nu era de aici .
- Esti bine ? am intrebat-o aplecandu-ma sa fiu la acelasi nivel cu ea , dar nu mi-a raspuns , a continuat sa ma priveasca . Am vazut ca nu imi raspundea asa ca m-am intors sa plec , dar am fost oprita cand am observat ca cineva ma trage de tricou , era ea . Te-ai ratacit ? am intrebat-o si a dat din cap in semn de aprobare . Unde iti sunt parintii ?
- Nu stiu , mi-a spus cu o voce care inca tremura din cauza plansului .
- Hai , sa iti cautam parintii ! Nu imi pasa daca intarziam la scoala , imi pasa doar sa o ajut pe micuta fetita . Am luat-o de mana si am cautat vreo zece minute si intr-un final i-am gasit parintii , cand au vazut-o au fugit catre ea si au cuprins-o intr-o imbratisare de parca nu s-ar fi vazut de vreo zece ani , cand i-am vazut am schitat un mic zambet , iar inima mi s-a umplut de bucurie , erau asa de frumosi cand stateau asa imbratisati , erau familia perfecta . Am dat sa plec , dar am auzit vocea fetitei care ma striga , m-am intors si am vazut-o ca vine cu mama ei de manuta . La fel ca si fetita , mama ei era foarte frumoasa , par blond tuns bob , ochi albastri , inalta si subtirica , avea un corp bine proportionat .
- Iti multumesc ca ai avut grija de ea ! mi-a spus mama fetitei .
- Nu aveti pentru ce , mi-a facut placere ! le-am spus cu un mic zambet pe fata , ma bucuram ca am facut o fapta buna , parintii ei trebuiau sa fie foarte ingrijorati pentru ea .
Am inceput sa fug fulgerator cand am vazut ca intarziasem . Am ajuns in clasa , dar nu am vazut profesorul , atunci un coleg mi-a spus ca nu vine deoarece are ceva probleme , m-am simtit usurata ca nu o sa fiu certata sau trimisa la detentie pentru ca intarziasem . M-am dus in banca mea si m-am gandit la acea fetita , ma simtisem neputincioasa atunci cand am vazut-o , parintii cred ca isi faceau foarte multe griji pentru ea ... In acel moment mi-am dat seama ca asa ii facusem si pe cei din jurul meu sa se simta . M-am ridicat si am iesit din clasa ca sa ma duc la baie , cand am ajuns m-am inchis inauntru . Lacrimile vroiau sa iasa , nu stiu de ce , dar nu le-am lasat . M-am dus in fata oglinzii , aratam oribil , nici nu ma recunosteam . Asta sunt eu ? m-am intrebat , uitandu-ma la hainele mele , nu se potriveau , am luat pe mine ce imi picase in mana nici macar nu m-am uitat la ele , le-am luat si tot le-am pus pe mine . Purtam un tricou rosu aprins ca sangele pe care era desenat o floare de un albastru inchis ca fundul oceanului , o pereche de pantaloni negri iar in picioare aveam niste conversi mov . Deobicei ma imbracam mai elegant , tricou , blugi si pantofi . Parul imi era intotdeuna aranjat , dar acum era exact opusul , sub ochii aveam cearcane , de machiaj nici nu mai zic . Parca eram mai mult moarta decat vie . Apoi privirea mi-a cazut usor spre gat pana la medalion , in aceea clipa scena despartirii mi-a aparut in minte limpede si clar , ca si cum as fi traito din nou , mi-am scuturat capul ca sa alung acel gand , m-am uitat din nou in oglinda . De astazi inainte am sa traiesc fiecare clipa si o voi pretui , am sa zambesc si nu am sa mai plang , orice s-ar intampla ! Este o promisiune mama , tata si Kai ! am spus foarte hotarata . Inainte sa ies mi-am aranjat parul si m-am spalat pe fata cu apa rece ca sa imi revin . Totul se va schimba de azi .
Ma indreptam catre clasa cu un zambet pana la urechi , am sa incep totul de la zero ... am intrat in clasa , toti s-au uitat la mine uimiti cand m-au vazut ca aveam din nou acel zambet , toti au inceput sa zambeasca ca si mine . Mi-am revenit , am renascut ! am strigat tare sa ma auda toata scoala , toti colegii radeau la fel si eu . Am sa ma tin de promisiune orice ar fi ...
Capitolul 4 : Renasterea
Afara ploua exact ca si in inima mea , erau niste norii de cenusa , picaturile de argint stropeau pamantul . Stateam si asteptam sa aud clinchetul delicatului clopotel ce anunta salvarea mea . Aveam prima ora istorie , nu aveam nimic cu ea si profesorul era chiar de traba , doar ca ma plictisea acea materie .
Ma gandeam la ce s-a intamplat ieri , nu mi-l puteam scoate din minte , cand m-a sarutat uitasem de tot , eram fericita nu vroiam sa se fi terminat acea clipa magica , dar totul are un sfarsit , nimic nu dureaza vesnic sau cel putin asa credeam eu .
Cineva ma strigase , dar eram cu gandul in alta parte si nu-l auzeam . Strigase din nou , dar de data asta mult mai tare incat m-a adus cu picioarele pe pamant , dar nu in totalitate . Imi ridicasem privirea sa vad cine ma striga .
- Domnisoara Millard ! Fii atenta la ora , ce intrebare ti-am pus ? m-a intrebat profesorul . Era inalt si slab , avea ochii caprui si parul blond , de cand fac cu el istorie intotdeuna si-a lasat barba desi noi ii propuneam sa si-o tunda dar nu vroia . Il vedeam cum isi miscase buzele , dar nu-l puteam auzi , nu-l puteam intelege , eram acolo cu trupul dau cu sufletul eram departe , foarte departe . Vroiam sa fiu acolo cu el , sa fim doar noi doi , dar era imposibil . Domnisoara Millard ! striga mult mai tare si a luat un liniar si a lovit cu putere banca , atunci am fost readusa la realitate de tot . Daca nu te simti bine poti merge acasa , mi-a sugerat profesorul , desi era ocazia perfecta sa scap de ore am decis sa raman . Trebuia cumva sa imi ocup mintea , daca nu , numai stateam si imi plangeam de mila .
- Nu , multumesc . Imi este bine , i-am spus zambindui fals . Profesorul ma stia destul de bine si stia ca nu eram eu , era ingrijorat , desi parea strict era un bun ascultator si isi facea grigi pentru elevii sai .
- Serios , ar trebui sa mergi acasa , daca te ingrijoreaza absentele am s-o rog eu pe diriginata voastra sa iti motiveze absentele .
- Nu , raman . Chiar sunt bine ! mda... pe cine incercam sa pacalesc , nu eram bine , deloc , iar restul stiau asta foarte bine , ma cunosteau si isi dadeau seama ca nu eram in apele mele . Vazand profesorul ca nu are cu cine sa vorbeasca , s-a uitat la mine cu tristete si s-a intors sa-si continue lectia . O colega pe nume Anna care statea in fata s-a intors catre mine , era foarte frumoasa , ma intelegeam forte bine cu ea , avea parul lung , roscat si cret ce ii incadra fata perfect , ochii verzi la fel de verzi ca si a lui , atunci mi-am adus aminte de el , corpul ei era bine proportionat , daca dorea putea sa devina cu usurinta model . M-a intrebat daca sunt bine si am dat din cap in semn de aprobare , dar nu s-a lasat convinsa , s-a intors inapoi si ea . Ora trecuse greu , prea greu .
- Hei , sateno , am auzit ca prietenul tau a plecat . Ce , te-a lasat balta ? am recunoscut acea voce era Jay , se uita la mine si radea , ma lovise exact unde ma durea mai tare . Apropo frumos medalion porti la gat ! mi-a spus cu un ranjet pe fata , in timp ce se apleca ca sa il atinga .
- Nu pune mana ! am urlat eu furioasa , plesnindul peste mana , eram ca si o leoaica ce isi apara puii . Dispari , i-am spus atat de calma si de rece , incat a facut un pas inapoi , ori din cauza palmei mele ori din cauza schimbarii bruste de comportament . M-a mai vazut el nervoasa , suparata , dar puteam sa imi dau seama de pe expresia fetei lui , ca nu mai eram cea pe care toti o cunosteau , emanam doar tristete si durere .
Trecuse deja o saptamana , de atunci la fel incontinuu ploua , venea toamna , lacrimile lui septembrie udau pamantul , soarele nu mai incalzea ca alta data se ascundea dupa norii cenusii , copacii erau rosiatici, frunzele s-au asternut pe pamant sub forma unui covor multicolor .
Colegii nu ma mai intrebau daca eram bine iar daca faceau asta nici nu le mai raspundeam , parca aveam o inima de gheata , nu mai imi pasa de nimic . Erau toti ingrijorati pentru mine , stiam asta dar nu imi pasa pana azi dimineata cand ma indreptam catre scoala .
Am vazut o fetita care plangea desi imi era straina , mi-a sfasiat inima . S-a oprit din plans si s-a intors catre mine cand a observat ca o priveam . Se uita la mine cu chipul ei angelic , avea un par blond si lung usor buclat ce cadea lin pe spate , stralucea atat de tare incat parca erau razele soarelui , avea niste ochi albastrii indurerati ce erau inecati de lacrimi , corpul ei mic si firav parea atat de fragil cat si la un mic ghiont s-ar fi putut sparge . Era ca o papusa , avea intre cinci si sapte ani , era imbracata intr-o rochita albastra cu o pereche de pantofiori rosii si cu o funda mare in cap ce nu ii lasa suvitele sa ii intre in ochi , desi afara era inorat ea era imbracat de vara , cred ca nu era de aici .
- Esti bine ? am intrebat-o aplecandu-ma sa fiu la acelasi nivel cu ea , dar nu mi-a raspuns , a continuat sa ma priveasca . Am vazut ca nu imi raspundea asa ca m-am intors sa plec , dar am fost oprita cand am observat ca cineva ma trage de tricou , era ea . Te-ai ratacit ? am intrebat-o si a dat din cap in semn de aprobare . Unde iti sunt parintii ?
- Nu stiu , mi-a spus cu o voce care inca tremura din cauza plansului .
- Hai , sa iti cautam parintii ! Nu imi pasa daca intarziam la scoala , imi pasa doar sa o ajut pe micuta fetita . Am luat-o de mana si am cautat vreo zece minute si intr-un final i-am gasit parintii , cand au vazut-o au fugit catre ea si au cuprins-o intr-o imbratisare de parca nu s-ar fi vazut de vreo zece ani , cand i-am vazut am schitat un mic zambet , iar inima mi s-a umplut de bucurie , erau asa de frumosi cand stateau asa imbratisati , erau familia perfecta . Am dat sa plec , dar am auzit vocea fetitei care ma striga , m-am intors si am vazut-o ca vine cu mama ei de manuta . La fel ca si fetita , mama ei era foarte frumoasa , par blond tuns bob , ochi albastri , inalta si subtirica , avea un corp bine proportionat .
- Iti multumesc ca ai avut grija de ea ! mi-a spus mama fetitei .
- Nu aveti pentru ce , mi-a facut placere ! le-am spus cu un mic zambet pe fata , ma bucuram ca am facut o fapta buna , parintii ei trebuiau sa fie foarte ingrijorati pentru ea .
Am inceput sa fug fulgerator cand am vazut ca intarziasem . Am ajuns in clasa , dar nu am vazut profesorul , atunci un coleg mi-a spus ca nu vine deoarece are ceva probleme , m-am simtit usurata ca nu o sa fiu certata sau trimisa la detentie pentru ca intarziasem . M-am dus in banca mea si m-am gandit la acea fetita , ma simtisem neputincioasa atunci cand am vazut-o , parintii cred ca isi faceau foarte multe griji pentru ea ... In acel moment mi-am dat seama ca asa ii facusem si pe cei din jurul meu sa se simta . M-am ridicat si am iesit din clasa ca sa ma duc la baie , cand am ajuns m-am inchis inauntru . Lacrimile vroiau sa iasa , nu stiu de ce , dar nu le-am lasat . M-am dus in fata oglinzii , aratam oribil , nici nu ma recunosteam . Asta sunt eu ? m-am intrebat , uitandu-ma la hainele mele , nu se potriveau , am luat pe mine ce imi picase in mana nici macar nu m-am uitat la ele , le-am luat si tot le-am pus pe mine . Purtam un tricou rosu aprins ca sangele pe care era desenat o floare de un albastru inchis ca fundul oceanului , o pereche de pantaloni negri iar in picioare aveam niste conversi mov . Deobicei ma imbracam mai elegant , tricou , blugi si pantofi . Parul imi era intotdeuna aranjat , dar acum era exact opusul , sub ochii aveam cearcane , de machiaj nici nu mai zic . Parca eram mai mult moarta decat vie . Apoi privirea mi-a cazut usor spre gat pana la medalion , in aceea clipa scena despartirii mi-a aparut in minte limpede si clar , ca si cum as fi traito din nou , mi-am scuturat capul ca sa alung acel gand , m-am uitat din nou in oglinda . De astazi inainte am sa traiesc fiecare clipa si o voi pretui , am sa zambesc si nu am sa mai plang , orice s-ar intampla ! Este o promisiune mama , tata si Kai ! am spus foarte hotarata . Inainte sa ies mi-am aranjat parul si m-am spalat pe fata cu apa rece ca sa imi revin . Totul se va schimba de azi .
Ma indreptam catre clasa cu un zambet pana la urechi , am sa incep totul de la zero ... am intrat in clasa , toti s-au uitat la mine uimiti cand m-au vazut ca aveam din nou acel zambet , toti au inceput sa zambeasca ca si mine . Mi-am revenit , am renascut ! am strigat tare sa ma auda toata scoala , toti colegii radeau la fel si eu . Am sa ma tin de promisiune orice ar fi ...
________________________________________________________________________________
Povestea mea : Medalionul
http://animezup.com/forum/showthread.php...335&page=1
Un zambet nu inseamna fericire asa cum o lacrima nu inseamna durere.Poti plange cand esti fericit,poti sa razi cand inima iti plange....
Povestea mea : Medalionul
http://animezup.com/forum/showthread.php...335&page=1