Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Hey sweethearts >:d< here's next
^.^ kissez ^.^
<3

Capitolul XXVIII

Urechiile mele percepura cateva sunete, insa numai dupa ceva timp reusisem sa inteleg ca erau voci...
-Nu pot sa cred ca a venit pana aici ca sa iti urle, spuse vocea usor de recunoscut a surorii mele. Sunt atat de mandra! Se vede ca e fratiorul meu, adauga apoi dupa un scurt timp.
-Nu te flata. Daca iti semana, as fi fost in iad! rosti Kyan pe un ton amuzat.
-Du-te dracului, Lawson!
Nu ma alarmasem, deoarece ambele voci pareau vesele, insa imi deschisesem ochii, vrand sa vad totul.
Totusi, fusesem uimit cand realizasem ca ma aflam pe o suprafata moale, si ma ridicasem brusc, observand ca dormisem pe patul de spital al lui Kyan.
-S-a trezit frumoasa noastra adormita, zise Samantha, zambindu-mi cald, de pe canapeaua din dreapta salonului.
-Cum am ajuns in pat? si de ce nu e Kyan in el? intrebasem cand il observasem pe actor rezemat de pervazul geamului, parca in perfecta stare.
-Voiam sa dormi bine, spusese el zambitor.
-Dar coastele tale...!
-Nu te alarma, interveni sora mea. Doua coaste le are rupte. Cea de a treia e doar putin lovita, dar nu rupta. Si din fericire... pentru voi, murmura ea printre dinti, continuand pe urma: idiotul asta nu e in niciun pericol...
-Si de fapt chiar as putea fi externat. Ma simt perfect, interveni blondul.
-Nu! Nici sa nu aud! protestasem eu, coborand din pat pentru a ma indrepta spre Kyan cu o expresie revoltata. Trebuie sa te faci bine aici, sub atentia doctorilor! Doar ei pot decide daca...
Nu mi-a fost permis sa continui, deoarece fusesem cuprins in bratele blondului, care imi acoperise buzele cu ale sale intr-un sarut apasat care imi taiase rasuflarea. Scancisem scurt, usor uimit cand ii simtisem limba strecurandu-se in lacasul meu cald si umed, care il primise atat de doritor...
Imi simtisem inima trepidand, iar intreg trupul incalzindu-mi-se puternic. Il doream atat de mult...
Fusesem intrerupti totusi de sora mea care isi drese glasul si rostise pe un ton ascutit:
-Ma simt in pluuus!
Imi retrasesem chipul, usor rusinat, insa inca ma aflam in bratele actorului.
-Nu ma intereseaza. Mi-a fost dor, sopti el, aducandu-ma mai aproape pentru a ma imbratisa.
-Kyan... gemusem eu incet, inconjurandu-i spatele cu bratele. Imi pare rau... Jur ca nu am vrut sa te mint! Eu...
-Stiu. Dupa ce ai adormit, a venit si sora-ta sa-mi urle si sa imi explice. Chiar semanati din punctul asta de vedere... si din fericire, singurul punct de vedere.
-Du-te dracului! se rasti ea imbufnata, incrucisandu-si bratele.
Imi coborasem privirea spre pieptul neacoperit de camasa lui alba si desfacuta a lui Kyan, de abia atunci observand bandajul ce il inconjura.
Ii rostisem numele in soapta, ingrijorat, atingand suprafata materialului alb, realizand ca il stransesem destul de tare in brate, dar el nu schitase nimic.
-Stai linistit. Nu doare decat cand respir, zise el, indemnandu-ma sa imi ridic brusc privirea spre el. Glumeam! adauga apoi, incepand sa rada, depunandu-mi un sarut scurt pe frunte.
-Nu mai glumi cu asta... Ma simt ingrozitor ca...
-Nu, uita. Nu vreau sa preocupe nimic acest capsor blond, spuse, ciufulindu-mi parul.
-Gata! Acum chiar ca sunt in plus! Am plecat! se rasti Samantha de care uitasem din nou.
-Ah! Scuze surioara! Eu doar...
-Sigur, sigur, inteleg! ma intrerupse ea, fluturandu-si mana in timp ce isi asezase geanta pe umar. Te iubesc, adauga apoi, trimitandu-mi un sarut prin aer, apoi se indreptase spre usa. Dar se oprise inainte de a iesi, privindu-l parca neincrezatoare pe actor. Nu uita fraiere! Fara efort fizic sau te rupi in doua! zise ea batjocoritoare, cu zambetul pe buze.
Cand privirea mea se indreptase spre blondul care inca ma tinea strans in bratele sale, il vazusem stramband din gura, apoi imitand mut cuvintele surorii mele.
-De ce a trebuit sa fie ea aici cand a venit doctorul ala cretin? Nu ma rup in doua!... Ma rup in sapte daca nu ma saruti si imi spui din nou ca ma iubesti, asa cum ai facut-o in urma cu cateva ore...
Vocea lui fusese doar o soapta cand rostise ultima propozitie si se aplecase usor spre mine, privindu-ma cu ochii lui albastri... aceiasi ca intotdeauna.
Ma cutremurasem usor, simtindu-mi obrajii infierbantandu-mi-se. Chiar ii spusesem acel lucru... Cred ca acele cuvinte le vedeam ca o ultima salvare... Fusesem disperat si nu voiam sa il pierd, insa nu regretasem nicio secunda ca ii marturisisem. Eram de fapt impacat cu mine pentru ca el stia.
Imi indreptasem mainile spre chipul lui, cuprinzandu-i obrajii in palme si lasandu-mi putin capul pe spate pentru a reusi sa il privesc cum trebuia. Ii fixasem ochii frumosi, vrand ca el sa stie ca fiecare cuvant al meu era adevar, nu minciuna.
-Te iubesc, Kyan... Crezusem ca ma urasti cand...
-Sssh! Nu te urasc. Nu spune asta, rosti el, tragandu-ma mai aproape, lipindu-ma de trupul sau. Nu te-am urat si nu as putea vreodata sa o fac. Am fost nervos si nu eram capabil sa imi mai explic nimic... Cel putin pana a doua zi. Atunci ma gandeam ca trebuia sa te las macar sa imi explici, mai ales ca ai venit primul aici, atat de ingrijorat si eu te-am dat afara. Dar m-ai mintit...
-Chiar nu voim sa se ajunga la asta, dar cand Sam mi-a dat numele de "Justin" in fata ta, a ramas astfel. Poate ca trebuia iti fi spus de la inceput, dar nu m-am gandit niciodata ca...
-Gata. Am inteles si a doua oara cand mi-a spus-o azi sora-ta. In mod uimitor, a fost destul de calma cand te-a vazut aici. Cred ca esti slabiciunea ei... Dar nu o condamn.
Ii rostisem numele incet, inainte ca buzele sale sa puna stapanire din nou pe ale mele si sa ma las prada gurii si limbii sale atat de ademenitoare, care imi infiorase intreg trupul in cel mai nerusinat mod.
Mainile sale coborasera lent pe marginile trupului meu, pana la solduri, de unde se indreptasera apoi spre spate, cuprinzandu-mi fesele in palme, si apasandu-mi mijlocul de al sau.
Trupul incepuse a-mi vibra incet, iar mana sa dreapta se strecurase pe sub tricoul meu negru, mangaindu-mi spatele usor arcuit datorita acelei diferente de inaltime dintre noi.
Numai buzele si degetele sale lungi reusisera a-mi infierbanta trupul atat de repede si nu imi era teama sa pledez vinovat pentru asta. De fapt, voiam mai mult.
Nu faceam decat sa ii raspund sarutului cu aceeasi intensitate si dorinta cu care o facea si el, iar cand facuse un pas inainte, eu facusem unul in spate... Abia cand observaem ca eram intins pe patul spitalului, ma trecuse un fior ca un fulger prin intreg trupul, indemnandu-ma sa gem cand buzele lui Kyan coborasera spre gatul meu.
Palma lui calda se afla la baza pantalonilor mei si imi urcase pe pielea alba, pe sub materialul tricoului, pana cand ajunsese la pieptul meu, unde cuprinsese bland intre degete unul din mugurii mei deja intariti.
Cealalta mana coborase spre capsa pantalonilor mei pe care o deschisese, urmand apoi drumul fermoarului.
Gura ii coborase pe abdomenul meu, dupa ce tricoul imi fusese ridicat pana la nivelul pieptului, si ii simtisem limba si buzele dezmierdand continuu zone ale trupului care nu crezusem niciodata ca puteau fi erogene, insa muchii mi se contractasera la fiecare atingere senzuala si blanda.
Deja respiratia incepuse a mi se ingreuna iar trupul sa tremure mai tare sub atingerile sale atat de creatoare de dependenta.
Degetele mainii sale drepte voisera sa alunece sub materialul boxerilor mei, insa il prinsesem de incheietura, ridicandu-ma speriat in sezut.
-Nu, Kyan... Nu poti... Nu ai voie sa depui efort fizic! Coastele tale...
-Poftim? intreba el, aducandu-si chipul la nivelul meu, care era teribil inflacarat. Da-le dracului de coaste, ca daca e nevoie le lipesc cu superglue, spuse nepasator.
-Nu... Te rog! Vreau sa te faci bine si asta nu te va ajuta, rostisem eu pe un glas stins, inca gatuit de emotia care ma cuprinsese anterior.
Imi asezasem palma pe obrazul sau, mangaindu-l usor si privindu-l cu ochi rugatori, cat se putea de normal, chiar daca eram al naibii de excitat dupa toate atingeri ale sale. Cu siguranta nu puteam sa imi ascund intregul cap undeva, pentru ca el sa nu observe cat de rosu eram, insa nu avusesem de ales.
El oftase, insa apoi ma sarusase scurt pe buze.
-Ah, ce ma fac eu cu tine... gemu el inainte se a se intinde pe suprafata maole a patului, indemnandu-ma sa fac acelasi lucru, si sa stau cu capul pe umarul sau.
Imi asezasem palma pe bandajul ce-i inconjura pieptul, simtind asprimea materialului alb, apoi oftasem si eu, dupa care imi ridicasem privirea spre expresia ganditoare a blondului.
-Cred ca imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu un alt nume al tau, incepu el, facandu-mi privirea sa se coboare usor dezamagita. Tyler...Tyler... rosti el in soapta, atragandu-mi atentia cand degetul lui mare si cel aratator imi cuprinsesera barbia, indemnandu-ma sa imi ridic chipul spre el. Tyler... continuase apoi. Te iubesc, Tyler.
Dumnezeule... Inima avea sa imi explodeze in orice secunda! Pielea mi se infiorase cand cuvintele sale imi mangaiasera urechiile cu tonalitatea atat de joasa si totusi blanda. Zambisem involuntar, mult prea fericit apoi ma intinsesem spre el pentru a primi un sarut scurt, cu un gust atat de dulce...
-Nu ti-am spus niciodata cat ador zambetul asta? intreba el, fara a-mi da drumul barbiei, dupa care imi clatinasem capul in sens negativ. Si nici ochisorii astia verzi, superbi? venise urmatoarea intrebare in timpul careia imi sarutase pleoapa ochiului drept si in urma careia, din nou dadusem un raspuns negativ. Pacat. Cred ca nu m-am putut hotara intre cele doua si tine... Esti minunat, soptise el, cercetandu-mi intreg chipul cu ochii, apoi imi depusese un alt sarut scurt pe buze.
Cand revenisem cu capul pe umarul sau, inca nu reusisem sa imi ascund zambetul atat de evident, dar nici nu voiam. Nu as fi putut cere decat ca toate acelea sa nu fi fost un vis... Iar daca erau, nu voiam sa ma mai trezesc.