Buna! Am revenit cu un fic, de data asta e in colaborare cu LovelyVampire ( colega mea de banca 
) Acest prim capitol a fost facut mai de mult, si speram ca pe parcursul capitolelor se vor vedea imbunatatiri :3
Cum pc-ul ei nu merge intotdeauna, capitolele vor fi postate doar de pe contul meu ^^
Sper ca o sa va placa si ca o sa va impresioneze ^^
Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( 4/5 )
comedie ( 2/5 )
actiune ( 2/5 )
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata
PS: Cum apare un personaj nou, cum punem o poza, asa ca fiti atenti xD
Privesc prin sticla rotunda a geamului orasul de care trebuie sa ma despart, strazile pe care umblam cu prietenii mort de beat la cinci dimineata, imediat dupa ce eram dati afara cu forta din cluburi. O sa-mi fie dor de toate tarfele cu care ma satisfceam. Ah, ce-ar mai merge o data cu blonda aia! Ma nelinisteste gandul ca-l voi revedea pe taica-meo si iar o sa-mi tina morala ca m-am prostit atat de mult in doar cativa ani cat am locuit singur. Adica cine ar putea uita scarile de bloc in care mi-am distrus plamanii inca de la primele tigari fumate, primele tarfe de care am profitat, prima gasca, primii prieteni falsi-
Da, asa e, nu am avut niciun prieten adevarat, probabil lipsa de afectiune din partea unei mame m-a facut sa ajung in halul asta.
Imi aduc aminte cand o asteptam nerabdator sa vina de la servici, ca sa ii spun ca am primit o bursa pentru rezultatele mele la invatatura de atunci. Am asteptat-o mult timp, pana cand am crezut ca nu va mai veni. Tocmai cand imi pierdusem orice urma de speranta , pregatindu-ma sa urc treptele spre camera mea sa dau niste telefoane pentru a afla unde-mi era mama, aud slabe batai in usa.
Am deschis suprafata inalta din lemn si am trantit-o de perete cu putere cand am vazut persoana din fata mea plina de sange. Era mama. Hainele ii erau rupte si patate agresiv cu acel lichid rosu iar pe piele se vedeau numai vanatai si zgarieturi.
Tot ce-mi amintesc e ca mi-a murit in brate- Dar asta e o alta poveste-
Si-acum simt cum prima lacrima sarata imi umezeste obrazul, dupa atatia ani in care izvorul ochilor mei a secat. Acele clipe au trecut, lasand rani adanci in abisul sufletului meu pustiit de atata durere. Timpul trece, dar aceste amintiri nu dispar prea usor. Au ramas ca un tatuaj pe inima mea rece .
Ma numesc Eric Tennison, am nouasprezece ani si sunt in avionul asta in drum spre un loc mizerabil, unde tata e director, scoala militara. Rahatul asta e o pedeapsa de la sadicul de taica-meo - care pretinde ca ma iubeste - pentru ca nu am fost "baiat cuminte". A inceput cam asa:
Era ultimul an de liceu si de abia asteptam sa uit de tot stresul. Planuiam sa ma mut intr-un apartament din afara orasului pentru a scapa de problemele cu Andrew, care au inceput dintr-un motiv ciudat. Veneam de la aeroport cu drogurile, nefiind deloc surprins ca am reusit sa trec de politie, camuflandu-ma prin multimea de oameni. Ma indreptam spre fidelul meu client, Andrew, ce se plangea ca nu avea bani sa mi le plateasca. Fiind egoist, nici de-al dracu nu am vrut sa-i dau drogurile fara sa-mi dea banii, asa ca i-am pus la dispozitie doua luni pentru a face rost de ei.
Timpul sosise, trebuia sa ma intalnesc cu el dupa ore. Numai ca, tocmai in acea zi, a avut loc un furt, suspectul fiind unul din clasa noastra. Directorul a venit revoltat si parca ii aud si acum tonul gros cu care ne vorbea : " Este inadmisibil ca in cel mai bun liceu din oras sa aiba loc un furt ca asta!" . De cand a inceput sa controleze prin hainele si ghiozdanele colegilor am stiut ca va veni si randul meu. Acolo se sfarsea totul, nu mai aveam cale de scapare, nu aveam unde sa ma ascund; stiam ca ma vor prinde cu drogurile la mine. La dracu cu tine, Andrew ! Credeam ca imi vor putrezi oasele in inchisoare.
Purtam o discutie aprinsa cu directorul in biroul acestuia, cand dadu buzna pe usa taica-meo. Fata mi s-a luminat, credeam ca o sa ma scape din rahatul asta. Era pentru prima data cand ma bazam pe el, dar a fost de asteptat sa ma trimita drept pedeapsa intr-un loc ca asta : scoala militara. La dracu cu tine, Andrew ! Cand o sa ies de aici o sa-ti fac ouale omleta!!
Si, asa am ajuns aici. Nu sunt un las, trebuie sa merg inainte si sa las tot ce s-a intamplat in urma. Sper sa inceapa un nou capitol din viata mea. Ar trebui sa privesc partea buna a lucrurilor: in ochii celorlalti eram privit cu superioritate, doar eram fiul directorului.
Odata ajuns la destinatie cobor din avion, unde sunt asteptat de o masina neagra, sport, foarte luxoasa. In ciuda faptului ca nu il suportam pe taica-meo, ii suportam cu mare placere toti banii.
In clipa in care am intrat in masina, m-am asezat pe bancheta din spate, insa fara a scoate vreo vorba tot drumul.
Chipul soferului nu schita nicio expresie, pornind automobilul fara ezitare. Purta o camasa stramta care ii contura trupul foarte bine cladit, iar peste avea un sacou negru, observandu-se si pantalonii de aceeasi culoare.
Pe tot parcursul drumului nu am facut altceva decat sa ma holbez la interiorul masinii care arata mai bine ca exteriorul.
Ma tenta sa-l dau pe sofer afara si sa-i iau cheile pentru a scapa din locul asta blestemat. Dar, eram impiedicat din cauza firii mele egoiste; preferam sa traiesc cu nenorocitul pe care il numeam tata atata timp cat aveam si banii lui.
In timp ce inaintam ,vedeam cladirile inalte ale orasului, sutele de spatii verzi si parcuri ce pareau un loc perfect pentru relaxare cu mi se derulau in fata ochiilor, prin geamul fumuriu. Cu toate ca trotuarele si strazile erau foarte aglomerate, existau cluburi la fiecare pas, gandindu-ma in ce paradis ajunsesem. Era imposibil sa nu-ti gasesti vreo animatoare pe care, dupa dansul excitant la bara, sa o iei acasa, sa o intinzi pe pat si sa faci sex nebun cu ea pana dimineata. Ce fraier e tata ca m-a adus in locul asta "nenorocit", unde as putea sa o iau de la capat, sa-mi fac o alta gasca de prieteni, sa ma apuc de tot ce practicam inainte, mai ales ca sunt mai aproape de banii bosorogului. Zambetul de satisfactie pe care il avusesem la intrarea in noul oras imi disparu incetul cu incetul atunci cand ma indepartam de populatia urbana si de toate acele locuri care pentru mine erau un drog. Aveam un presentiment urat ca drumul catre scoala nu ducea in oras. Era dincolo de el.
-Unde crezi ca ma duci? am intrebat pe un ton arogant, fiind in acelasi timp agitat din cauza indepartarii de civilizatie.
-Unde trebuie, imi raspunse soferul scurt, fara a-mi da alte explicatii .
Ma ingrijora faptul ca in fata mea aparea o cladire imensa ai carei pereti nu se vedeau de gardurile inalte. Puteam observa decat acoperisul care se intindea pe o distanta destul de mare. Imediat ce am ajuns aproape de porti, acestea s-au deschis iar timpul parca a stat in loc cand m-am vazut in acel spatiu izolat de lume. Inca din masina puteam observa chipurile curioasa ale celor de dupa gardurile inalte.
Am iesit din automobil tarandu-mi bagajele dupa mine. Eram total dezgustat de fluieraturile celor care ma priveau insistent. Am trecut pe langa ei, injurand in gand si incercand sa par indiferent. Cu siguranta ei nu stiu cine sunt!
Era imposibil sa nu observ uniformele lor de culori diferite; unii purtau sacouri visinii iar altii de un verde inchis, dar la toti se regaseau pantalonii negri.
Nemaisuportand acele chicote si fluieraturi m-am intors nervos spre cel din dreapta mea, cu o privire ucigatoare. Mi-am ridicat pumnul in aer si l-am lovit fara ezitare in fata.
Imediat dupa, linistea apasatoare predomina in jurul meu, toti privindu-ma de parca am gresit cu ceva, iar tipul lovit incerca din rasputeri sa se abtina din a-mi da una drept "rasplata".
) Acest prim capitol a fost facut mai de mult, si speram ca pe parcursul capitolelor se vor vedea imbunatatiri :3Cum pc-ul ei nu merge intotdeauna, capitolele vor fi postate doar de pe contul meu ^^
Sper ca o sa va placa si ca o sa va impresioneze ^^
Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( 4/5 )
comedie ( 2/5 )
actiune ( 2/5 )
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata
PS: Cum apare un personaj nou, cum punem o poza, asa ca fiti atenti xD
-Capitolul 1-
Privesc prin sticla rotunda a geamului orasul de care trebuie sa ma despart, strazile pe care umblam cu prietenii mort de beat la cinci dimineata, imediat dupa ce eram dati afara cu forta din cluburi. O sa-mi fie dor de toate tarfele cu care ma satisfceam. Ah, ce-ar mai merge o data cu blonda aia! Ma nelinisteste gandul ca-l voi revedea pe taica-meo si iar o sa-mi tina morala ca m-am prostit atat de mult in doar cativa ani cat am locuit singur. Adica cine ar putea uita scarile de bloc in care mi-am distrus plamanii inca de la primele tigari fumate, primele tarfe de care am profitat, prima gasca, primii prieteni falsi-
Da, asa e, nu am avut niciun prieten adevarat, probabil lipsa de afectiune din partea unei mame m-a facut sa ajung in halul asta.
Imi aduc aminte cand o asteptam nerabdator sa vina de la servici, ca sa ii spun ca am primit o bursa pentru rezultatele mele la invatatura de atunci. Am asteptat-o mult timp, pana cand am crezut ca nu va mai veni. Tocmai cand imi pierdusem orice urma de speranta , pregatindu-ma sa urc treptele spre camera mea sa dau niste telefoane pentru a afla unde-mi era mama, aud slabe batai in usa.
Am deschis suprafata inalta din lemn si am trantit-o de perete cu putere cand am vazut persoana din fata mea plina de sange. Era mama. Hainele ii erau rupte si patate agresiv cu acel lichid rosu iar pe piele se vedeau numai vanatai si zgarieturi.
Tot ce-mi amintesc e ca mi-a murit in brate- Dar asta e o alta poveste-
Si-acum simt cum prima lacrima sarata imi umezeste obrazul, dupa atatia ani in care izvorul ochilor mei a secat. Acele clipe au trecut, lasand rani adanci in abisul sufletului meu pustiit de atata durere. Timpul trece, dar aceste amintiri nu dispar prea usor. Au ramas ca un tatuaj pe inima mea rece .
* * *
Ma numesc Eric Tennison, am nouasprezece ani si sunt in avionul asta in drum spre un loc mizerabil, unde tata e director, scoala militara. Rahatul asta e o pedeapsa de la sadicul de taica-meo - care pretinde ca ma iubeste - pentru ca nu am fost "baiat cuminte". A inceput cam asa:
Era ultimul an de liceu si de abia asteptam sa uit de tot stresul. Planuiam sa ma mut intr-un apartament din afara orasului pentru a scapa de problemele cu Andrew, care au inceput dintr-un motiv ciudat. Veneam de la aeroport cu drogurile, nefiind deloc surprins ca am reusit sa trec de politie, camuflandu-ma prin multimea de oameni. Ma indreptam spre fidelul meu client, Andrew, ce se plangea ca nu avea bani sa mi le plateasca. Fiind egoist, nici de-al dracu nu am vrut sa-i dau drogurile fara sa-mi dea banii, asa ca i-am pus la dispozitie doua luni pentru a face rost de ei.
Timpul sosise, trebuia sa ma intalnesc cu el dupa ore. Numai ca, tocmai in acea zi, a avut loc un furt, suspectul fiind unul din clasa noastra. Directorul a venit revoltat si parca ii aud si acum tonul gros cu care ne vorbea : " Este inadmisibil ca in cel mai bun liceu din oras sa aiba loc un furt ca asta!" . De cand a inceput sa controleze prin hainele si ghiozdanele colegilor am stiut ca va veni si randul meu. Acolo se sfarsea totul, nu mai aveam cale de scapare, nu aveam unde sa ma ascund; stiam ca ma vor prinde cu drogurile la mine. La dracu cu tine, Andrew ! Credeam ca imi vor putrezi oasele in inchisoare.
Purtam o discutie aprinsa cu directorul in biroul acestuia, cand dadu buzna pe usa taica-meo. Fata mi s-a luminat, credeam ca o sa ma scape din rahatul asta. Era pentru prima data cand ma bazam pe el, dar a fost de asteptat sa ma trimita drept pedeapsa intr-un loc ca asta : scoala militara. La dracu cu tine, Andrew ! Cand o sa ies de aici o sa-ti fac ouale omleta!!
Si, asa am ajuns aici. Nu sunt un las, trebuie sa merg inainte si sa las tot ce s-a intamplat in urma. Sper sa inceapa un nou capitol din viata mea. Ar trebui sa privesc partea buna a lucrurilor: in ochii celorlalti eram privit cu superioritate, doar eram fiul directorului.
Odata ajuns la destinatie cobor din avion, unde sunt asteptat de o masina neagra, sport, foarte luxoasa. In ciuda faptului ca nu il suportam pe taica-meo, ii suportam cu mare placere toti banii.
In clipa in care am intrat in masina, m-am asezat pe bancheta din spate, insa fara a scoate vreo vorba tot drumul.
Chipul soferului nu schita nicio expresie, pornind automobilul fara ezitare. Purta o camasa stramta care ii contura trupul foarte bine cladit, iar peste avea un sacou negru, observandu-se si pantalonii de aceeasi culoare.
Pe tot parcursul drumului nu am facut altceva decat sa ma holbez la interiorul masinii care arata mai bine ca exteriorul.
Ma tenta sa-l dau pe sofer afara si sa-i iau cheile pentru a scapa din locul asta blestemat. Dar, eram impiedicat din cauza firii mele egoiste; preferam sa traiesc cu nenorocitul pe care il numeam tata atata timp cat aveam si banii lui.
In timp ce inaintam ,vedeam cladirile inalte ale orasului, sutele de spatii verzi si parcuri ce pareau un loc perfect pentru relaxare cu mi se derulau in fata ochiilor, prin geamul fumuriu. Cu toate ca trotuarele si strazile erau foarte aglomerate, existau cluburi la fiecare pas, gandindu-ma in ce paradis ajunsesem. Era imposibil sa nu-ti gasesti vreo animatoare pe care, dupa dansul excitant la bara, sa o iei acasa, sa o intinzi pe pat si sa faci sex nebun cu ea pana dimineata. Ce fraier e tata ca m-a adus in locul asta "nenorocit", unde as putea sa o iau de la capat, sa-mi fac o alta gasca de prieteni, sa ma apuc de tot ce practicam inainte, mai ales ca sunt mai aproape de banii bosorogului. Zambetul de satisfactie pe care il avusesem la intrarea in noul oras imi disparu incetul cu incetul atunci cand ma indepartam de populatia urbana si de toate acele locuri care pentru mine erau un drog. Aveam un presentiment urat ca drumul catre scoala nu ducea in oras. Era dincolo de el.
-Unde crezi ca ma duci? am intrebat pe un ton arogant, fiind in acelasi timp agitat din cauza indepartarii de civilizatie.
-Unde trebuie, imi raspunse soferul scurt, fara a-mi da alte explicatii .
Ma ingrijora faptul ca in fata mea aparea o cladire imensa ai carei pereti nu se vedeau de gardurile inalte. Puteam observa decat acoperisul care se intindea pe o distanta destul de mare. Imediat ce am ajuns aproape de porti, acestea s-au deschis iar timpul parca a stat in loc cand m-am vazut in acel spatiu izolat de lume. Inca din masina puteam observa chipurile curioasa ale celor de dupa gardurile inalte.
Am iesit din automobil tarandu-mi bagajele dupa mine. Eram total dezgustat de fluieraturile celor care ma priveau insistent. Am trecut pe langa ei, injurand in gand si incercand sa par indiferent. Cu siguranta ei nu stiu cine sunt!
Era imposibil sa nu observ uniformele lor de culori diferite; unii purtau sacouri visinii iar altii de un verde inchis, dar la toti se regaseau pantalonii negri.
Nemaisuportand acele chicote si fluieraturi m-am intors nervos spre cel din dreapta mea, cu o privire ucigatoare. Mi-am ridicat pumnul in aer si l-am lovit fara ezitare in fata.
Imediat dupa, linistea apasatoare predomina in jurul meu, toti privindu-ma de parca am gresit cu ceva, iar tipul lovit incerca din rasputeri sa se abtina din a-mi da una drept "rasplata".
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)