[Naruto] Cea mai retrasa si singura floare este si cea mai frumoasa

[Rose ^^]

Buna dragilor. Va multumesc mult pentru critici, sfaturi, comenturi:* Dupa o absenta am ajuns din nou si sper sa va placa:o3 Min, my dear cousin, ma bucur ca iti plac pozele si mersi mult ca mi-ai comentat povestea. Cap e scris din perspectiva Sakurei, am sa scriu doar din perspectiva ei de acum in colo, daca imi tuna mie sa scriu si pentru Sasuke am sa va anunt, desi nu cred, poate mai tarziu:>
Deci, lectura placuta. Era sa uit ceva: Capitolul asta il dedic lui *Black~~Heart*, stie ea de ce, este o parte acolo..in fine, daca nu iti dai seama imi spui pe mes.

Cap 7 Vise ascunse...

Ma ridic cu un oftat lung dupa care ma indrept spre iesire, iar in acel moment, la o banca distanta de mine se afla acel tanar brunet, parca il cheama Sasuke. Era la banca unui tip blond si foarte activ. Se bucura din orice chestie spusa. Doamne ce par frumos, defapt el insusi e frumos. Te pierzi in parul si privirea lui neagra, exact ca intr-un labirint, ca intr-o prapastie. E ca un inger sau poate mai bine spus demon cu chip de inger, dar nu stiu exact. Sunt asa confuza. Sunt trezita din visare de catre Hinata care ma intreaba daca mergem in parc toate fetele. Dau sa-i raspund, dar mi-o ia inainte Temari.
- Nu vrem sa auzim “nu”. Tu mergi cu noi si punct. Haide. Azi ne mai putem plimba linistite ca de maine incepe adevaratul infern.

Of se pare ca nu am de ales. Accept oferta lor, mai bine spus obligatia data. Imi las o copie a orarului si o parte din carti in vestiarul de pe hol, la fel facand si fetele dupa care plecam spre “Parcul Central Konoha”. Mergem incet spre acel parc povestind diferite intamplari din vacanta. Defapt mai mult ele vorbesc. Mi-a cam pierit cheful acum.
Ma intreb de ce. Adica sunt foarte fericita ca mi-am facut prietene, da si trista ca alti rad de mine si ma barfesc pe la spate sau ma evita.

Pasesc pe poarta mare, din fier si sunt intampinata de o minunata priveliste. Totul e asa de frumos, de spui ca nimeni nu s-a atins. Mana omului nu a participat la creare, ca totul e lasat asa de la mama natura. Dar poate ca este adevarat, poate ca omul nu a facut nimic, dar nu are cum. Trandafirii, crinii sunt asezati in diferite forme. Pe margini se gasesc panselutele viu colorate, zici ca sunt stropite cu vopsea. Merg dupa fete, iar privirea imi este atintia spre acest colt de Rai. Mii de fluturi zboare deasupra noastra, culorile zbor cu ei. Pasarile ne incanta urechile cu muzica lor. Am ajuns intr-o sala de opera. Totul e asa frumos.

Mergem in spatele parcului, intr-un loc mai retras la umbra unui cires care acum isi pierde din frunzele candva verzi. Ne asezam pe banca care este chiar in fata lacului. Imi pot vedea chipul ingandurat. Este destul de cald pentru perioada asta. Soarele da impresia ca e din ce mai aproape de noi, ca in curand ne va praji.
- Cine-i tipu ala Sasuke si blondu? –tacere. Ce am spus? Cand am vazut cum se uitau fetele la mine am realizat ceea ce am scos din gura.-
- Sakura, te-ai indragostit de Sasuke? Eu iti sugerez sa nu iti bati capul cu el, nu merita.
- De ce Karin?- se pare ca devine din ce in ce mai interesant-
- Pai, ei bine..Sasuke nu-i un baiat serios intr-o relatie. El nu pune suflet si are momente cand sta cu o fata doar pentru corpul ei si doar ca are el chef de o adrenalina. El si blondu Naruto sunt cei mai populari din scoala si toate fetele lesina numai daca ei li se adreseaza. Eu iti zic din propria experienta: i-ati gandul de la brunet si blond ca vei suferi. Sa nu crezi ca m-am culcat cu el, dar pentru asta a fost cu mine si din ziua aia il urasc sa zic asa.

Am ramas socata de ceea ce mi-a spus Karin. Ea a fost cu Sasuke? Adica de ce nu ar fi, e frumoasa si chiar are un corp frumos si atractiv. Chiar asa o fi Sasuke? Pare destul de interesant. Nu stiu de ce, dar acea fata a lui ascunde un tip grijuliu sau doar e imaginatia mea. Da, chiar am o imaginatie bogata. Ce ciudat..soarele nu mai pica pe corpul meu. S-a innorat? Imi ridic privirea si o intalnesc pe Ino. Oftez usor dupa care imi intorc privirea la fete care au inceput o discutie foarte aprinsa.
- Ino, mama, nu vrei sa te duci si sa mai incerci sa te sinucizi inca o data? Nu stiu de ce, dar am impresia ca moartea chiar te vrea.
- Asculta roscat-o, tu mie nu imi spui ce sa fac. Asa ca stai cu ratele tale urate.
- Deja m-ai enervat. In primul rand eu nu-s roscata, sunt satena, bine un castaniu cu o tenta de rosu pe alocuri, iar in al doilea rand pe cine faci tu rate, rato? Ia miscati labele alea de aici si du-te si macaie in alta parte. Scuze, nu ar trebui sa ofensam ratele, ca sunt dragute. Tu esti muma padurii, o bufnita care daca o vezi noaptea te sperii.

Aww atmosfera devine tensionata, presimt ca nu va iesi nimic bun de aici. Karin joaca dur si nici macar nu glumeste, vorbeste foarte serios. Uite ce ii trebuie daca se pune cu noi, alta treaba nu are?
- Tu esti doar geloasa pe mine. Esti geloasa ca Sasuke te-a parasit si m-a ales pe mine, c***o.

Cred ca a atins o coarda sensibila. Vad cum Karin isi ridica mainile..oare are de gand sa... da asa e. Tocmai ce si-a bagat mainile in parul blondei si trage cu forta, cred ca i-a rupt cateva fire de par, mai multe. Ino, doar e blonda la creier, nu se lasa mai prejos si isi infige si ea ghiarele in parul satenei. Se trag amandoua cu putere, nu vreau sa fiu acolo. In mai putin de un minut le vad jos cu Karin deasupra lui Ino, paruind-o bine si in acelasi timp pocnind-o peste fata, ca sa nu mai spunem de minunatele cuvinte adresate ei. Se pare ca rolurile se inverseaza si tot asa se invart pe iarba verde indreptandu-se spre lac. Nu va fi chiar frumos. Chiar in ultimul moment Karin se ridic de jos, ea salvandu-se, dar blonda “innecandu-se” acolo printre nuferi. Saracele flori.
- Asa iti trebuie blondo. Pe cine mai faci tu acu “rata” si “c***a”? Sa te vad daca mai ai tupeul, data viitoare de bag in spital sau mai rau, iti fac eu o intalnire cu “Doamna Moarte”. Sa mergem fetelor ca deja m-am plistisit.

O da. Mult asteptatul verb “sa mergem”. Am inceput sa rad ca nebuna pe strada, iar lumea si fetele se uitau la mine ca la masini straine. Le-am spus motivul dupa care am inceput toate sa discutam despre lupta dintre cele doua, dar nu a durat mult deoarece eu am ajuns acasa. Imi iau ramas bun de la fete si ma indrept spre intrare. Parca presimt ca voi avea parte de un discurs ca am intarziat acasa si mai ales ca nu i-am anuntat. Dupa cum am prezis, parintii mei au o fata de-ar speria pe oricine, mai ales tata. Daca cineva il vede in starea asta noaptea are cosmaruri.
- Sakura, unde ai fost pana acum? –vine si intrebarea mamei-
- In parc cu fetele. Avand in vedere ca abia e inceputul scolii si nu am ce invata pentru maine am mers cu prietenele mele in parc. In fond invat bine si am note de zece, deci nu am motive de ingrijorare. Imi cer scuze ca nu v-am anuntat, dar am pierdut notiunea timpului si am uitat de tot. Imi pare rau.
- Sa nu mai aud scuze patetice din astea. Nu imi pasa, tu trebuie sa fii cea mai buna. Nu trebuie sa pierzi timpul cu fetele prin oras. Nu stii cate se pot intampla. Exista mafie, drogati, hoti, criminali si multi alti. Ce nu intelegi ca tu nu ai nevoie de nimeni.
- Tata, nici cand ma duc la concursuri nu esti multumit. Tu vrei mai mult si mai mult, daca s-ar putea sa devin presedinte sau savant recunoscut. In schimb cand vin acasa de la concururi internationale, pe tara si multe altele cu premiul intai sari in sus. Mereu m-ai pus cu capul in carte. Cer doar putina libertate, nimic mai mult. Si nu cred ca vreun baiat s-ar uita la mine. Imi cer scuze, nu am vrut. Ma duc la mine in camera, uitati ceea ce am spus. Promit sa ma revansez.

Am plecat din bucatarie cu ochii in lacrimi si sufletul sfasiat. Simteam cum Konan se uita la mine. M-a urmarit cat am tinut “discursul” ala si oarecum era fericita, dar cred ca am dezamagit-o. Nu pot sa fac asta. Azi era cat pe ce sa le spun tot. Nu ii pot rani, nu am forta necesara. Nu vreau, ii iubesc, imi sunt parinti. Intru in camera si ma trantesc pe pat. Nu mai am forta necesara sa imi tin lacrimile asa ca le eliberez. Azi era sa fac o prostie. Puteam sa regret, noroc ca m-am oprit la timp. Sper sa uite. Ma simt din nou ranita si inca cum. Cum adica “nu am nevoie de nimeni”, doar daca ar stii ei cat am suferit si inca sufar. Nu ma cunosc, spun ca stiu tot despre mine, dar nu stiu nici macar o farama. Cat de dura si cruda e realitatea. Nu pot sa renunt la fericirea obtinuta. Acum cineva m-a salvat din acel abis.

Singuratatea e asa rece si dura. Simti ca esti inconjurata de intuneric, doar el e cu tine, dar e frig si nimeni nu te poate salva din acel abis. Persoanele trec pe langa tine, rad de tine. Mii si mii de rasete imi vin in minte. Credeam ca nimeni nu ma va salva din acest abis, dar m-am inselat. Mai intai Isabella mi-a intins o mana, am scapat-o, am cazut din nou, dar acum am fost salvata de mai multe maini. Sper sa nu cad din nou. Am cerut doar putin mai mult spatiu, mai multa libertate si in schimb mi se ofera singuratatea.

Ii inteleg, imi vor binele, vor sa ma stie in siguranta, dar ma sufoca. Prea mult strica. Vreau mai multa libertate, nu vreau sa ma mai ia la rost pentru fiecare chestie gresita, eu trebuie sa fiu copilul perfect. M-am saturat. As vrea sa spun stop, dar nu pot, ceva ma impiedica si acea e dragostea si respectul pe care il port fata de cei ce m-au adus pe lume. Ce tot spun. As putea sa le spun, nu e ca nu pot e ca nu vreau. E foarte simplu sa zici nu pot, dar e mai greu sa zici pot si sa si faci. Aud un ciocanit la usa. Offf, nu vreau sa fie parintii mei, noroc chior e Konan. Ce bine ca a venit.
- Sakura, as vrea sa vorbesc cu tine. De ce nu ai continuat? Deja imi faceam iluzii cu noi doua in oras, la cumparaturi, tu cu mai multa liberatate, ca doar interveneam si eu daca era necesar. De ce? Zau ca nu te inteleg, puteai sa pui punct acestui “cosmar” ce il traiesti, dar esti mai incapatanata ca un catar.
- Imi pare rau, dar nu pot. Nu pot sa fac asta. Poate ca ai dreptate, dar nu pot. Nu vreau. Intelegi?
Vad cum isi lasa privirea in jos. Poate ca am gresit, dar oricum nu renunt la fericire. Nu renunt la prietenele mele, e decis.

Astept linistita foaia cu cerinte. Acum ma aflu la olimpiada pe tara la chimie. Nu am emotii, sunt obisnuita. Imi invart ochii prin sala si zeci de elevii isi repeta lectiile. Pot spune ca nu am o treba si stiu tot. De asta am fost aleasa. Normal ca trebuia sa mearga si Sasuke, dar comisia m-a ales doar pe mine, avand in vedere si concursurile castigate anterior.

Sasuke, acel brunet. In ultimele luni numai la el m-am gandit. La acei ochii abisali ce te mananca doar cand te uiti in ei. Cred ca imi place de el. Nu am mai simtit ceva pentru un baiat. Nici macar nu stiu cum e un sarut. Mi-as dori ca sa aflu totul, sa simt acei fluturi in stomac. Sa simt acei fiori prin tot corpul meu, sa tremur sub atingerile lui, dar raman doar vise. Nimic mai mult decat vise. Simple vise ce vor ramane ascunse pentru eternitate. Sa sper ca totul se va schimba, dar ma ranesc singura. Aceste vise sunt pline de venin. Ma ranesc numai cand ma gandesc la ele, dar fara vise nu poti trai. Nu esti om fara ele, esti doar o papusa. Incepi sa visezi, iti place ce vezi, dar cand te trezesti ca nimic nu va fi real iti vine sa urli, sa plangi, sa te urci pe pereti. Sunt plina de venin, doar din cauza cuvantului “vis”. Sa visezi e frumos, dar e si dureros. E placut, dar si amar. Fara lumina nu exista intuneric si vice-versa, cam asa vine si aici.

Ma opresc din gandit. Tocmai am primit foaia cu exercitii. Sa vedem: logic, subiect chimia organica. Urata cu draci, formule kilometrice, dar asta e viata. Vreau medicina, mai mult pentru parinti, invat chimie. Primul exercitiu nu putea fi mai banal de atat “Numeste hidrocarburile urmatoare:..” Asta o dai la un test. In fine. In doua ore subiectul e gata. Imi iau lucrurile si ma indrept spre scoala pentru a da bani de excursie. Peste o luna voi merge la munte cu colegii si inca o clasa. Drept cadou de Craciun sau asa de sfarsit de semestru. Presimt ca va fi interesant si in acelasi timp misterios.

~sper ca va placut. Criticile, comurile, orice e bine venit. Va anunt ca nu stiu cand postez nextu. Poate dupa Pasti, desi nu cred ca voi intra in perioada tezelor, asa ca nu ma omorati:o3~