Deseneaza Limitele Dragostei - [+18]

[Miky sweetie :3]

Sakura:

Nu stiam ce sa mai cred. Ma respinge, ma apropie... Ma iubeste, ma uraste... Dar ce e cu mine?! Normal ca nu ma iubeste! Eu sunt singura fraiera care detine in ea acest sentiment suparator... Acest sentiment idiot pe care mai bine nu l-as fi simtit niciodata! Dar nu pot sa-i spun... Si aici nu intervine chestia de curaj. Aici e vorba de frica. Dar nu de reactia lui. Daca a trebuit sa petrecem o noapte impreuna ca sa salvam un copil... Ma gandesc ca poate sunt si restrictii in ceea ce priveste asta, poate ca nu trebuie s-o facem decat regulat si la o anumita perioada de timp... saruturile. Poate ca si ele trebuiesc facute conditionat... Pentru ca el a fost un detinator al caietului. La fel si eu. Dar nu stim toate regulile. Nu stim aproape nicio regula in ceea ce ne priveste pe noi doi impreuna... Si de asta imi e cel mia frica. Asta este exact ceea ce eu urasc la caietul asta, pe langa alte lucruri jalnice care ma enerveaza. Nu stiu ce trebuie sa fac, pe cine trebuie sa iubesc, cui trebuie sa-i spun adio...
Dar asta se va sfarsi. Ma aflam in baza de date a lui King. Cu un somnifer, am adormit paznicii, iar cu un spari si u difuzor care sa blocheze razele am trecut si de alarma. Aveam sa termin cu chestia asta cat de repede as fii putut! Si apoi, aveam sa ma intorc in Japonia. Sa plec inapoi cu inima franta... Inca imi umblau prin minte imaginile de noaptea trecuta. Ce e drept, nu ma duruse prea tare... Aproape deloc, chiar daca instinctiv, am tipat...
-Sakura? Cand am auzit acea voce, un fior mi s-a urcat pe sira spinarii. N-o cunosteam. Si de aceea imi era frica. Hei, tu esti S!
S? Cu aceasta expresie, m-am mai linistit. Era Zac, sau mai bine zis, acel Z care ii trimisese mailul cu poze lui Sasuke. M-am intors cu fata la el, zambindu-i.
-Prefer Sakura.
-Ce faci aici?! Cum ai intrat aici?!
Am inceput sa-i explic procesul prin care ajunsesem aici, in incaperea asta. Zac m-a ascultat cu atentie, apoi m-a sfatuit sa ma grabesc, pentru ca e doar o chestiune de timp pana cineva avea sa intre aici. Sau cel putin, asa credea el. Amintindu-mi astfel de caietul geaman, l-am intrebat unde il pot gasi, si de unde a gasit el pozele. Mi-a zis ca el a gasit pozele in baza de date a lui King si ca nu stie exact unde se afla caietul. M-am asezat la calculatorul cel mai apropiat si i-am dat drumul cat am putut de repede. Nu oi fi eu chiar atat de proasta pana la urma, nu? Am trecut de cateva protectii umplute cu virusi, cat sa aut-odistruga toate date, inclusiv pe ele insusi si sa le transporte in alt calculator. Iar, la cate calculatoare vazusem acolo, in acea incapere imensa, nu cred ca aveam timp nici daca as fi cautat ani intregi. 600 de calculatoare. In care avea sa le transporte virusii aia? De aceea, preferam sa ma misc repede, dar cu atentie, astfel incat sa nu distrug ceva.
-Aici ai nevoie de parole, imi spuse Zac aratand cu degetul spre ecran. Este singura protectie de care nu am putut sa trec pentru a salva toate datele bazei si sa i le trimit lui Sasuke.
-Cum?! Ai spart parolele a mai mult de 10 baze de calculatoare ale lui King dar n-ai reusit sa treci de protectia unui calculator?
-Am un program special care introduce 10.000 parole posibile pe minut. Da niciuna nu merge! Este aproape imposibil de ghicit!
M-am dat in cea mai mare graba la o parte de la calculator.
-Mai incearca! Si repede! Eu caut in cutiile astea. E inevitabil sa gasesc ceva cat de cat palpabil aici.
Am laut la mana una dintre cele mai mari cutii pe care le-am gasit si am inceput sa iau la mana dosare, manuscrise reeditate, fisiere uitate ale calculatoarelor, trase la imprimanta, si o multime de documente importante. Le-am citit si am separat cele mai importante documente deoparte. Zac m-a asigurat ca le poate trece din documente reale in unele virtuale, un fel de copiute pe calculatoare. Astea aveam sa i le dau lui si sa le trimita in 100 de mailuri fix catre Sasuke. El avea sa le citeasca pe toate. O sa ma asigur eu de asta!
-Asta e! Rasuna vocea amicului meu Z. Am reusit!
-Rascoleste documentele de acolo!
-Am rascolit deja... mormaie el. Si nu stiu daca o sa-ti placa ce am gasit.
M-am apropiat, privindu-l usor mirata.
-Dosarul Melissa.
-Exista asa ceva?! intreb eu apropiindu-ma de calculator.
-Se pare ca da. Nu m-am uitat inaunturul sau deocamdata. Vreau sa le vad odata cu tine.
A deschis pagina dosarului, lasandu-mi vizor liber sa citesc.

Sasuke:

La naiba! Cine ar fi crezut ca insusi King are atatia pasnici?! Incepusem sa ma lupt cu aproape toti pasnicii pe care ii intalneam. Desi ranile ma dureau, nu prea tare, am incercat sa lupt cu fiecare dintre ei. Desi erau prea multi, iar eu doar unul singur. Ce avea sa faca Hannu?! Era doar o holograma, practic. Nu putea atinge materialul. Putea insa sa ma priveasca cum stau si ma zbat intre bodyguarzii lui King si incerc din rasputeri sa ma tin pe picioare pentru a-mi salva ingerasul. Pentru ca eu o iubesc nespus de mult pe Sakura si nu am de gand sa o las nici daca ar fi sa mor! Dar Hannu nu putea sa ma ajute. De ce am mai luat-o cu mine, atunci?! Poate ca doar aveam nevoie de cineva care sa ma coordoneze spre Sakura, dar nu oricine. Cineva care sa treaca prin pereti, prin obiecte solide si sa-mi fie un fel de ghid. Dar asta era ultimul lucru de care aveam nevoie. La ce bun daca eu nici macar nu puteam sa intru?!
Si, la acest gand, m-am infiorat. Daca eu, cu toata forta mea de barbat, cu toata puterea cu care ii imping, ma intreb oare ce o fii patit Sakura?! Dar acest gand a palit repede. Alarmele s-au aprins peste tot, in fiecare sectiune a cladirii. Si nu numai eu, ci si Sakura, eram ca si morti. Trebuia sa fac ceva... Dar ce?! Puteam doar sa ma zbat si sa ma rog sa nu primesc vreo lovitura fatala, ca sa o pot proteja pe iubita mea Sakura... Desi nu stiu daca mai rezist.