17-04-2011, 10:25 PM
Capitolul 26
Ce tare, acum aflam si cum eram ca varcolac. Frumos! Eram blond! Tipic mie, varcolacul blond. Am vorbit despre puterile mele ce crescusera acum, apoi mi-a spus ca pe acolo se gasesc ursi. M-am uitat la el, dar glumea. S-a lipit de mine si am inceput sa ne sarutam, insa am fost intrerupti de un ogar ce s-a apropiat si a inceput sa maraie, apoi aparura alti patru. Anki urla de doua ori la luna si o haita de lupi incepu sa alerge cainii, dupa care aparu vanatorul.
Tanarul nipon lua cuvantul, purtandu-se degajat, iar celalalt om ma facuse fata. Cacat! Chiar atat de feminin sunt?! Ma rog, am tacut din gura pana ce acesta pleca, dupa care l-am pocnit pe dragul de Anki in stomac, certandu-l ca m-a facut fata. Zau, eram iubitul, nu iubita lui. Ne-am sarutat usor pana ce tanarului ii veni o idee: sa vanam. Sa ma invete sa vanez.
Dracie! M-am lasat totusi condus de el prin padure si am vanat impreuna, apoi am mancat ce aveam nevoie: cate doi iepuri fiecare.
Ne-am intors la cabana impreuna si am intrat in vana cu apa fierbinte, facand baie. Stateam amandoi fata in fata, privindu-ne, iar eu scuipand fire de par de iepure si tragandu-mi-le dintre dinti. Rahat! Nu m-am putut abtine si m-am urcat deasupra lui, dorind sa ii vad reactia. Nu aveam chef de prostioare, nu mi-ar fi placut sa ne sarutam cu fire de par pe limba, asa ca ma abtineam. Plus ca orice am fi vrut sa facem a fosti interupt de o bataie in usa.
Anki a coborat rapid, doar cu un halat de baie pe el. Am ramas in apa, asteptandu-l. Nu simteam nimic in neregula ca sa ies si eu, insa dupa cateva minute de intarziere nu m putut rezista. Mi-am tras si eu un halat pe mine si am iesit afara asa gol cum eram. Anki il ingrijea pe Nari, ce parea in ultimul hal. Am vorbit amandoi aproape in soapta, apoi mi-am adormit iubitul cu mangaieri.
Dupa cateva ore probabil m-am trezit si am iesit afara, confuz. Paseam incet prin zapada rece, cand in spatele meu s-au auzit sunete ciudate, maraieli chiar. M-am simtit tras de maneca intr-un tufis, apoi, cand m-am intors, l-am vazut pe Cerberus. Si-a apropiat botul umed de mine si m-a lins usor pe fata, apoi am ramas nemiscati, in tacere, asteptand sa vedem ce avea sa se intample.
Am vazut-o pe Melane trecand cu Anki legat in lanturi si sedat. Se purta ciudat, nu era asa cum eu o stiam. Acum eram rapid, stiam ce am timp sa fac. Am sarit din tufisuri in casa si m-am imbracat repede, apoi am sarit pe Cerberus, care a inceput imediat transformarea. Am pornit dupa ei si i-am urmarit pana in Germania.
Drace, era foarte ciudat! Ce faceau ei in Germania?! Ce era cu Melane de se purta asa?
Nu prea aveam timp de pierdut. I-am cerut lui Cerberus sa redevina lup si acesta ma asculta. Am pornit impreuna spre apartamentul meu si al prietenilor mei, in ideea de a cere o harta a orasului. Nu ca nu l-as fi cunoscut, insa nu era prea mic pentru a-l stii pe de rost.
Cum am pasit in casa, Yu se apropie de mine si ma lua in brate. Ciudat, asta facuse si ultima data cand vrusese sa mi-o puna. Fara sa imi dea timp de gandire isi lipi buzele de ale mele si limba-i mi se strecura in gura, cautand-o pe a mea. M-am impotrivit, lipnidu-ma de un zid, apoi l-am impins pe chitarist inainte si l-am trantit pe jos.
In acel moment, cand furia ameninta sa iasa afara, am simtit cum ceva parca imi atinge mintea. Era ciudat, insa m-am uitat in ochii lupului si mi-am dat seama ca el si Anki, fiind creator si creatie, pot comunica telepatatic. Asta se intampla si cu mine si varcolacul meu, dar si cu Cerberus, dat fiind ca amandoi aveam acelasi creator.
Am luat fara sa spun nimic o harta si am disparut pe usa, cautandu-l disperat pe Anki. Il simteam din ce in ce mai aproape de mine. L-am gasit intr-un circ de ciudati, inchis intr-o celula. Nu parea el. Am simtit atunci ca m-as putea transforma, insa ma temeam, asa ca am preferat sa devin om. Se pare ca cei ce erau in celula cu iubitul meu erau tot varcolaci. Varcolaci vechi, dupa cum spusese Anki. Am rupt barele de fier si am intrat, repezindu-ma la niponul meu. Mi-am lipit buzele de ale sale fara sa imi pese de ceilalti, apoi l-am dezlegat. M-am dus pe la fiecare in parte sa ii dezleg, apoi, dupa ce imi multumira, au disparut.
Se parea ca niponul era sedat. Pupila sa ii era anormal de dilatata. L-am luat in brate si am pornit impreuna cu Cerberus spre apartamentul meu. Ma multumeam acum ca am putere, fiindca nu ma mai simteam neajutorat. L-am bagat in apartamentul nostru, asezandu-l pe pat. Norocul meu ca iubitul lui Kiro, Kurt, era doctor. L-a examinat atent si a spus ca e drogat bine.
- Ma mir ca mai respira, spuse acesta socat. Are triplul cantitatii acceptate de organism in el!
In acel moment Anki s-a intors pe cealalta parte si a inceput sa vomite un sange de culoare inchisa, aproape negru. Cand a vazut Kiro a plecat sa vomite, iar Kurt a lesinat.
Putin imi pasa! Pentru mine conta Anki si numai el. L-am luat in brate, strangandu-l la pieptul meu.
- Te iubesc! i-am spus din toata inima mea.
‘’ te iubesc ! ‘’ am repetat usor in mintea mea. Inima imi batea din ce in ce mai tare, iar lacrimile imi curgeau siroaie pe chipul meu bland. Voiam ca Anki sa fie bine, sa ma sarute si sa ma faca al lui, sa fim amandoi!
A scancit usor in bratele mele, apoi s-a intors pe o parte si a vomitat iarasi. M-a strans de mana, ceea ce m- a facut sa tresalt de bucurie. Era constient. Anki al meu era constient. Stiam ca va fi bine!
Il iubeam…
Ce tare, acum aflam si cum eram ca varcolac. Frumos! Eram blond! Tipic mie, varcolacul blond. Am vorbit despre puterile mele ce crescusera acum, apoi mi-a spus ca pe acolo se gasesc ursi. M-am uitat la el, dar glumea. S-a lipit de mine si am inceput sa ne sarutam, insa am fost intrerupti de un ogar ce s-a apropiat si a inceput sa maraie, apoi aparura alti patru. Anki urla de doua ori la luna si o haita de lupi incepu sa alerge cainii, dupa care aparu vanatorul.
Tanarul nipon lua cuvantul, purtandu-se degajat, iar celalalt om ma facuse fata. Cacat! Chiar atat de feminin sunt?! Ma rog, am tacut din gura pana ce acesta pleca, dupa care l-am pocnit pe dragul de Anki in stomac, certandu-l ca m-a facut fata. Zau, eram iubitul, nu iubita lui. Ne-am sarutat usor pana ce tanarului ii veni o idee: sa vanam. Sa ma invete sa vanez.
Dracie! M-am lasat totusi condus de el prin padure si am vanat impreuna, apoi am mancat ce aveam nevoie: cate doi iepuri fiecare.
Ne-am intors la cabana impreuna si am intrat in vana cu apa fierbinte, facand baie. Stateam amandoi fata in fata, privindu-ne, iar eu scuipand fire de par de iepure si tragandu-mi-le dintre dinti. Rahat! Nu m-am putut abtine si m-am urcat deasupra lui, dorind sa ii vad reactia. Nu aveam chef de prostioare, nu mi-ar fi placut sa ne sarutam cu fire de par pe limba, asa ca ma abtineam. Plus ca orice am fi vrut sa facem a fosti interupt de o bataie in usa.
Anki a coborat rapid, doar cu un halat de baie pe el. Am ramas in apa, asteptandu-l. Nu simteam nimic in neregula ca sa ies si eu, insa dupa cateva minute de intarziere nu m putut rezista. Mi-am tras si eu un halat pe mine si am iesit afara asa gol cum eram. Anki il ingrijea pe Nari, ce parea in ultimul hal. Am vorbit amandoi aproape in soapta, apoi mi-am adormit iubitul cu mangaieri.
Dupa cateva ore probabil m-am trezit si am iesit afara, confuz. Paseam incet prin zapada rece, cand in spatele meu s-au auzit sunete ciudate, maraieli chiar. M-am simtit tras de maneca intr-un tufis, apoi, cand m-am intors, l-am vazut pe Cerberus. Si-a apropiat botul umed de mine si m-a lins usor pe fata, apoi am ramas nemiscati, in tacere, asteptand sa vedem ce avea sa se intample.
Am vazut-o pe Melane trecand cu Anki legat in lanturi si sedat. Se purta ciudat, nu era asa cum eu o stiam. Acum eram rapid, stiam ce am timp sa fac. Am sarit din tufisuri in casa si m-am imbracat repede, apoi am sarit pe Cerberus, care a inceput imediat transformarea. Am pornit dupa ei si i-am urmarit pana in Germania.
Drace, era foarte ciudat! Ce faceau ei in Germania?! Ce era cu Melane de se purta asa?
Nu prea aveam timp de pierdut. I-am cerut lui Cerberus sa redevina lup si acesta ma asculta. Am pornit impreuna spre apartamentul meu si al prietenilor mei, in ideea de a cere o harta a orasului. Nu ca nu l-as fi cunoscut, insa nu era prea mic pentru a-l stii pe de rost.
Cum am pasit in casa, Yu se apropie de mine si ma lua in brate. Ciudat, asta facuse si ultima data cand vrusese sa mi-o puna. Fara sa imi dea timp de gandire isi lipi buzele de ale mele si limba-i mi se strecura in gura, cautand-o pe a mea. M-am impotrivit, lipnidu-ma de un zid, apoi l-am impins pe chitarist inainte si l-am trantit pe jos.
In acel moment, cand furia ameninta sa iasa afara, am simtit cum ceva parca imi atinge mintea. Era ciudat, insa m-am uitat in ochii lupului si mi-am dat seama ca el si Anki, fiind creator si creatie, pot comunica telepatatic. Asta se intampla si cu mine si varcolacul meu, dar si cu Cerberus, dat fiind ca amandoi aveam acelasi creator.
Am luat fara sa spun nimic o harta si am disparut pe usa, cautandu-l disperat pe Anki. Il simteam din ce in ce mai aproape de mine. L-am gasit intr-un circ de ciudati, inchis intr-o celula. Nu parea el. Am simtit atunci ca m-as putea transforma, insa ma temeam, asa ca am preferat sa devin om. Se pare ca cei ce erau in celula cu iubitul meu erau tot varcolaci. Varcolaci vechi, dupa cum spusese Anki. Am rupt barele de fier si am intrat, repezindu-ma la niponul meu. Mi-am lipit buzele de ale sale fara sa imi pese de ceilalti, apoi l-am dezlegat. M-am dus pe la fiecare in parte sa ii dezleg, apoi, dupa ce imi multumira, au disparut.
Se parea ca niponul era sedat. Pupila sa ii era anormal de dilatata. L-am luat in brate si am pornit impreuna cu Cerberus spre apartamentul meu. Ma multumeam acum ca am putere, fiindca nu ma mai simteam neajutorat. L-am bagat in apartamentul nostru, asezandu-l pe pat. Norocul meu ca iubitul lui Kiro, Kurt, era doctor. L-a examinat atent si a spus ca e drogat bine.
- Ma mir ca mai respira, spuse acesta socat. Are triplul cantitatii acceptate de organism in el!
In acel moment Anki s-a intors pe cealalta parte si a inceput sa vomite un sange de culoare inchisa, aproape negru. Cand a vazut Kiro a plecat sa vomite, iar Kurt a lesinat.
Putin imi pasa! Pentru mine conta Anki si numai el. L-am luat in brate, strangandu-l la pieptul meu.
- Te iubesc! i-am spus din toata inima mea.
‘’ te iubesc ! ‘’ am repetat usor in mintea mea. Inima imi batea din ce in ce mai tare, iar lacrimile imi curgeau siroaie pe chipul meu bland. Voiam ca Anki sa fie bine, sa ma sarute si sa ma faca al lui, sa fim amandoi!
A scancit usor in bratele mele, apoi s-a intors pe o parte si a vomitat iarasi. M-a strans de mana, ceea ce m- a facut sa tresalt de bucurie. Era constient. Anki al meu era constient. Stiam ca va fi bine!
Il iubeam…
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour