17-04-2011, 10:22 AM
Hey mersi că m-ai anunţat! Da, este un capitol destul de reuşit, deşi are şi el nişte greşeli. Îmi place felul în care ai continuat capitolul, însă discuţia între cei doi pe mine m-a lăsat rece. Adică era de aşteptat ca Cheryl să reacţioneze aşa. Felul în care a decurs acţiunea, imediat după acel dialog, mi s-a părut foarte grăbită. Vreau să spun că se întâlnesc cu Charlotte, pe Cheryl o lasă pe dinafară, ea fuge de ei cu pretextul că a plecat după îngheţată, iar apoi pleacă acasă. A fost chiar de aşteptat să se întâmple chestile astea. Partea în care Cheryl a intrat pe acel blog ( l-am găsit şi eu ) mi s-a părut genială. Acel citat m-a dat pe spate.
Se pare că ai pus şi nişte poze cu personajele, well Cheryl arată foarte bine în a doua poză, dar în prima mie unanu îmi place. Pozele cu Ace aş fi preferat să nu le văd. Deşi sunt chiar drăguţe, eu mi l-am închipuit altfel. Lizzy pot spune că arată chiar foarte bine în prima poză, iar Charlotte şi ea este foarte drăguţă. Ai ales foarte bine pozele ( părerea mea ). Well asta este tot ce am avut de comentat. Spar să mă anunţi când pui next-ul.
Bye bye
Se pare că ai pus şi nişte poze cu personajele, well Cheryl arată foarte bine în a doua poză, dar în prima mie unanu îmi place. Pozele cu Ace aş fi preferat să nu le văd. Deşi sunt chiar drăguţe, eu mi l-am închipuit altfel. Lizzy pot spune că arată chiar foarte bine în prima poză, iar Charlotte şi ea este foarte drăguţă. Ai ales foarte bine pozele ( părerea mea ). Well asta este tot ce am avut de comentat. Spar să mă anunţi când pui next-ul.
Bye bye
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...