Naufragiul iubirii...

[Assyria]

Capitolul 21




Vantul caldut de vara, imi mangaia pielea facandu-ma sa tresar. Ochii ce pana atunci ii aveam inchisi, mi-i deschid asigurandu-ma ca tot ce am patit nu era un vis. Si nu era: in stanga mea se afla Sasuke ce imi mai arunca cate un zambet si o privire plina de dor si dorinta. Cat as fi vrut sa ma arunc in bratele sale...
- Unde mergem? Il intreb nerabdatoare.
Se pare ca am pus intrebarea capcana, caci el se ineca cu propria saliva si tusi de cateva ori, dupa care afisa un zambet copilaresc:
- Habar n-am! Unde ai vrea sa mergem?
Incep sa rad de uimire, mai ales, si dupa ii spun cu o voce ce dorea a fi serioasa:
- Adica tu m-ai rapit de la propria-mi nunta si nici nu stii unde sa mergem?
- Te duc inapoi, daca vrei, face o pauza in care eu mi-am tinut rasuflarea, dar acest lucru nu se gaseste pe lista mea. Lucrurile la care tin cu adevarat nu le mai returnez.
Inima isi prelua activitatea normala, iar bataile inimii mi se calmara.
- Mi-a fost dor de tine, ii spun soptit, sperand sa nu ma auda. Imposibil.
- Numai dor? Innebuneam fara tine si vroiam sa fac asta.
Opreste brusc masina si pana sa ma dezmeticesc buzele lui le saruta pe ale mele.
Buzele lui. Credeam ca niciodata nu voi mai avea sansa sa le degust. Sarutul pana atunci inocent, devine unul pervers si nebun, la fel ca limbile noastre ce se atingeau una pe alta. Se vedea ca ne-a fost dor de noi.
Buzele noastre se despart, iar Sasuke roseste putin din cauza umflaturii din pantaloni.
- N-am mai facut-o de ceva vreme, ii spun nostalgica.
- De doi ani defapt, spune accentuand cuvintele „ doi ani” .
- Si vrei sa spui ca n-ai mai facut-o cu vreo tarfulita... ii spun putin trista.
- Nu.
Raspunsul lui a fost hotarat si promt. Imi venea greu sa nu-l cred, pentru ca spunea adevarul.
- Nici eu, ii spun rezemandu-mi capul de scaunul masinii, lasandu-mi parul sa fie purtat de vant.
Era evident ca amandoi doream sa o facem, si inca cum. Imi iau inima in dinti si il intreb:
- Si ce-ai facut in tot timpul asta?
- Am plecat sa ma regasesc. Poate ca pare un gest las si egoist si nu am scuze ca te-am lasat singura... insa tot vazandu-te pe tine plangand mereu, mi-am dat seama ca prezenta mea nu-ti facea bine. Vroiam sa uiti de mine si de acele intamplari de pe insula, pe care acum le regret nespus.
- Nu-ti inchipui ca dupa ce ai plecat, o alta durere mi-a sfasiat inima.
- Ai sa ma poti ierta? Imi spune cu lacrimi in ochi.
Intr-adevar, ii parea rau, asa cum si mie mi-a parut. Nu vedeam de ce nu l-as putea ierta. Acum era cu mine, din nou. Acum puteam incepe de la zero.
- Da, te iert si te iubesc.
Ultimele cuvinte spunandu-le mai incet. Ca de obicei, era imposibil sa nu ma auda.
- Dar nu mai mult decat mine.
Nu pot nega ca in momentul in care cuvintele lui au fost interpretate de mintea si inima mea, in interior topaiam de bucurie, la exterior, zambeam cu subinteles.
Obosita si stresata, am adormit.


”De unde atat frig? Parca eram in vara...” Imi spun, revenindu-mi in simtiri, imratisandu-mi corpul cu propriile maini. Se pare ca nu a fost o idee prea buna sa ma dezbrac. Uitand si de frig, sar ca arsa in fund, gasindu-ma singura e bancheta din spate a decapotabilei, intinsa pe toata lungimea ei si inconjura de munti.
- Munti?! Ce naiba? Sasuke!!!
Nicaieri nu-l vedeam, iar frigul nu ma lasa sa gandesc limpede. Ies din decapotabila, sarind portiera, caci mai era si inchisa. Imi dau pantofii jos, calcand pe suprafata rece si pietroasa. Eram o tinta perfecta.
Un zgomot ciudat se aude. Si ce era mai grav era ca auzeam cu acel zgomot se apropie de mine. Iau de pe jos un bat destul de solid si ma pregatesc sa dau in intrus. Zgomotul se opreste, facandu-ma sa rasuflu usurata.
Incep sa-l strig pe Sasuke, dar sunt oprita de doua maini ce ma apucara rapid de brate, asezandumi-le la spate. Impacientata si crezand ca e vreun om lup sau vreun nemernic, incep sa tip cat ma tin plamanii. Atnci cand doua buze fac contact cu pielea gatului meu, nervii pun stapanire pe mine iar piciorul meu loveste brusc, zona sensibila a idiotului.
- Tot la fel de imprevizibila ai ramas. Imi spune brunetul printre suspinele de durere.
- Ohh, scuze... credeam ca nu esti tu...
Se ridica pana la urma de jos si-mi aseaza o patura peste umeri. Ii multumesc si il intreb unde mergem.
- Pai, daca mai urcam putin, ajungem la un hotel, de unde am luat si patura.
- Puteai sa ma trezesti, stii?
- Si dupa sa-mi para rau? Dormeai prea frumos.
Scot un sunet scurt din cauza picioarelor ce ma dureau, tot calcand pe acele pietre. Vazand asta, Sasuke ma ia fara sa anunte in carca.
- Mai stii cand, prima oara cand ne-am vazut, pe acel vas... tot in carca ma duceai... Eram manga de beata.
- Da... nu te-ai schimbat de loc.
Imi cufund capul in parul lui, mirosindu-i esenta. Acelasi parfum ca inainte. Buzele imi aluneca pe poielea alba a gatului sa, dezmierdandu-l.
- Stai numai sa ajungem in camera.
Zambesc imediat la auzul vorbelor sale si imi infig dintii in pielea gatului, acesta gemand usor.
Nu am fost atenta la nici un detaliu al hotelului si nici la oamenii ce se uitau ciudat la noi. Ceea ce stiam era ca acum eram sprijinita de peretele camerei, picioarele mele inconjurandu-i talia brunetului. Deja il simteam foarte tare. Buzele noastre se unesc, iar limbile intra intr-un joc erotic si ulce. Nu mai aveam aer, dar tot continuam sa il sarut. Mana lui imi atinge usor obrazul, apoi coboara spre gat si aluneca pana in spatiul dintre sani. Fiori placuti si de mult doriti puneau stapanire pe mine, facandu-ma sa ma cutremur ca un vulcan ce mai avea putin si erupea.
Cu miscari stangace si repezi, ma tranteste in patul moale, el asezandu-se peste mine. Gura lui imi saruta usor gatul, dupa care mi-l musca, lasand mici urme trandafirii pe mielea-mi alba. Mainile mele se plimba pe spatele lui, in timp ce el cu miscari mai rezervate imi da sutienul jos. Isi aseaza o mana pe sanul stang, iar gura pe cel drept, incepand sa maseze si sa muste.
Mana dreapta ii coboara pe coapsa mea, atingand acel loc prin material. Gemeam de placere si dorinta. Ma simteam atat de bine si eram atat de excitata.
Nu mai aveam rabdare, iar camasa lui mi se parea ca avea prea multi nasturi si dureaza prea mult pana sa i-o dau jos. Reusesc intr-un sfarsit si incep sa-i mangai pectoralii. Acesta se apropie si mai mult de mine si printr-o miscare rapida, imi indeparteaza chiloteii albi, dresurile albe si transparente lasandu-le unde erau, probabil din cauza nerabdarii.
Isi da panatlonii jos, apoi eu ii dau nerandatoare boxerii jos. Acesta isi pozitioneaza jucaria, dupa care intra destul de greu in mine. Ciudat, dar ma durea... ingrozitor, nu alta. Scancete de durere se fac auzite cand intra tot in mine.
- Incet... te rog, ii spun, uimindu-ma chiar si pe mine.
- Se vede ca n-ai mai facut-o de doi ani, spune el zambindu-mi pervers. Parca-i fi o virgina.
- Taci! Ahh... nu te mai misca atat, ii spun printre suspine.
Acesta se conformeaza si incepe sa se miste incet in mine. Chiar nu-mi venea sa cred ca ma durea atat de tare.
- Sakura, nu cred ca mai pot continua atat de incet... iarta-ma, imi spune marind miscarile.
Gemetele mele de durere se mai amelioreaza, transformandu-se incetul cu incetul in cele de placere. Sasuke mareste viteza patrundeilor, imbatandu-ma de placere.
- Nu stiu... daca.. ti-am mai ... zis, dar ma... innebunesti, imi spune printre gafaieli.
Daca ar fi stiut cat ma innebunea el pe mine, ar fi tacut.
Punctul culminant se apropia, eu simtindu-l prin intensitatea patrunderilor. Simt cum iese din mine, eliberandu-se, patand putin asternutul alb.
- Sasuke, a fost perfect!
- Nici nu se putea altfel...
Imi spune asezandu-se langa mine si lunadu-ma starns in brate.
- Mi-a fost dor...
Il aud spunandu-mi in soapta, dupa care adoarme.







E necorectat...