16-04-2011, 11:00 PM
Hey bine v-am gasit. Dupa cum bine stiti este un fic in colaborare cu Song in the rain si ea a facut primul cap eu am datoria de a il face pe al doilea sper ca o sa va placa si sa fie bun.
Si eu naratez tot la pers.I
Capitolul 2:Dorinta Arzatoare!
Sasuke p.o.v:
Stau in patul mare din mijlocul camerei mele invelit cu asternut alb iar in restul camerei culorile predominante sunt maro deschis, negru si verde. Privesc albastru ca si restul peretilor din incapere si ma gandesc foarte bine unde am gresit in ziua aceea.
~FlashBack~
-Stai, nu pleca! incerc in zadar sa o opresc de la plecarea ei spre alte meleaguri
S-a intors cu fata aceea gingasa de inger la mine privindu-ma direct in ochiii mei negri abisali.
-Vreau sa ramai aici, langa mine! am incercat sa o fac sa ramana dar fara efect.
-Nu mai am nici un motiv. a spus atat de incet si rece ca nu am crezut ca ea era acea fata care mai acum duoa ore imi zambea si imi spunea ca ma iubeste.
-Faptul ca te iubesc este un motiv? o intreb incet parca numai pentru mine.
~EndFlashback~
Inca stau si nu-mi pot imagina ca a plecat de tot. Ca nu se va mai intoarce niciodata. Scuze dar nu m-am prezentat inca: ma numesc Sasuke si pana acum doua zile eram cea mai fericita persoana din lume. Pana cand am inteles ca ingerul meu Sakura, o fata cu chipul alb ochiii verzi ca de sticla si parul ca florile ce ciresi mi-a spus ca va pleca deoarece s-a saturat de minciuni. Eu nu stiu cine i-a zis ca eu am mintit-o eu nu imi pot minti aerul pe care cel putin il respiram pana sa o vad urcand in avion si plecand inspre vazduhul infinit. De cand a plecat nu mai dorm, nu mai mananc ci doar stau si gandesc si imi amintesc unde as fi putut gresi. Unde este acea greseala pentru care inima mea a plecat departe… Insa deodata imi vine o idee foarte buna. Pun mana pe noptiera mea de langa pat si de acolo sustrag un telefon negru mai exact un iPhone. Caut in agenda si dau de un numar destul de cunoscut. Sun si astept un raspuns care nu intarzie sa apara:
-Da!
-Ce faci fratioare? intreb eu gata de o linguseala perfecta.
-Bine Sas’ke. Ma intrebam de ce ai vocea asta lingusitoare.
“La naiba, m-a prins!†Imi spuneam eu in mintea mea.
-Pai am si eu o rugaminte la tine… stiu ca esti ocupat mereu dar poate as putea sa vin si eu la tine acolo in Tokyo
-Sigur, daca imi zici motivul, ma provoaca el.
-Nici unul…
-Daca este vorba de vreo porumbita de a ta, spune-mi, te ascult. a spus acesta accentuand cuvantul “porumbitaâ€.
-Bine…o mai stii pe fata aceea, Sakura, nu?
-Da, de ce?
-O sa iti spun pe scurt. A fost iubita mea si a plecat din cauza la nu stiu ce minciuni. Cel putin asa mi-a spus mie.
-Ai nevoie de ajutor, de mult, mult ajutor, mi-a zis fratele meu oftand in telefon.
-Sosesc dupa-amiaza, sa nu ma astepti, nu stiu cand aterizeaza avionul.
-Sigur. Macar stiu cu aproximatie cat timp am la dispoitie sa fac curat, a spus chicotind.
-Mersi mult! Mai vorbim, si i-am inchis direct telefonul si m-am dus glonte in camera mea sa incep sa imi fac bagajele.
Insfarsit plecarea mea este asigurata. Oricum parintii mei sunt in Londra asa ca nu este vreo problema ca nu mi se da voie sau alt ceva. Mai bine imi sun cei mai buni prieteni sa le spun ca nu voi fi acasa sa nu ma dispere cu telefoanele inutile. Desi nu sunt genul de tipi care sa sune disperati, e mai bine sa ii anunt. Neji, un tip la fel de inalt ca si mine, saten si cu ochii lila, nu m-a lasat sa plec sub nici un chip fara el. Chiar este un prieten bun, ma bucur ca imi este atat de apropiat. Gara, putin mai inalt decat mine, este roscat si are ochii de un verde sters dar in acelasi timp intens.
-Vin cu tine. mi-a trantit in fata fara sa ii cer macar acordul.
-Esti sigur? Nu cred ca ai avea tu chef sa te obosesti si sa vii cu mine, am incercat sa fiu politicos.
-Exista mai multe variante pentru care ar trebui. Daca un tip incearca sa o apere nestiind cine esti tu iar el risca sa intre in spital? Sau daca ea v-a spune ceva care te va rani foarte tare iar tu vei vrea sa te sinucizi? Cineva va trebui sa te opreasca.
Nu am mai zis nimic, avea totala dreptate. Am mai murmurat o afirmatie si am inchis.
Ma ridic incet de pe pat si ma duc la dulapul meu mare maro deschis si il deschid usor. De acolo imi aleg un tricou albsi niste blugi albi cu albastru cu multe lanturi atarnate de ei, le pun pe un scaun si imi bag restul hainelor intr-un troler tocmai scos de sub pat. Dupa ce termin ma uit la ceas si alarmat smucesc telefonul de pe noptiera, il bag in buzunar si ies cu troler-ul in mana trantind fiecare usa dupa mine.
Pe drum imi scot telefonul si le trimit lui Neji si lui Gaara un mesaj in care le spun sa se grabeasca spre aeroport. Eram in intarzaiere.
~ Va urma! ~
Asteptam comm-uri cat mai dure pentru a ne indrepta greselile.
Ja Ne!
Si eu naratez tot la pers.I
Capitolul 2:Dorinta Arzatoare!
Sasuke p.o.v:
Stau in patul mare din mijlocul camerei mele invelit cu asternut alb iar in restul camerei culorile predominante sunt maro deschis, negru si verde. Privesc albastru ca si restul peretilor din incapere si ma gandesc foarte bine unde am gresit in ziua aceea.
~FlashBack~
-Stai, nu pleca! incerc in zadar sa o opresc de la plecarea ei spre alte meleaguri
S-a intors cu fata aceea gingasa de inger la mine privindu-ma direct in ochiii mei negri abisali.
-Vreau sa ramai aici, langa mine! am incercat sa o fac sa ramana dar fara efect.
-Nu mai am nici un motiv. a spus atat de incet si rece ca nu am crezut ca ea era acea fata care mai acum duoa ore imi zambea si imi spunea ca ma iubeste.
-Faptul ca te iubesc este un motiv? o intreb incet parca numai pentru mine.
~EndFlashback~
Inca stau si nu-mi pot imagina ca a plecat de tot. Ca nu se va mai intoarce niciodata. Scuze dar nu m-am prezentat inca: ma numesc Sasuke si pana acum doua zile eram cea mai fericita persoana din lume. Pana cand am inteles ca ingerul meu Sakura, o fata cu chipul alb ochiii verzi ca de sticla si parul ca florile ce ciresi mi-a spus ca va pleca deoarece s-a saturat de minciuni. Eu nu stiu cine i-a zis ca eu am mintit-o eu nu imi pot minti aerul pe care cel putin il respiram pana sa o vad urcand in avion si plecand inspre vazduhul infinit. De cand a plecat nu mai dorm, nu mai mananc ci doar stau si gandesc si imi amintesc unde as fi putut gresi. Unde este acea greseala pentru care inima mea a plecat departe… Insa deodata imi vine o idee foarte buna. Pun mana pe noptiera mea de langa pat si de acolo sustrag un telefon negru mai exact un iPhone. Caut in agenda si dau de un numar destul de cunoscut. Sun si astept un raspuns care nu intarzie sa apara:
-Da!
-Ce faci fratioare? intreb eu gata de o linguseala perfecta.
-Bine Sas’ke. Ma intrebam de ce ai vocea asta lingusitoare.
“La naiba, m-a prins!†Imi spuneam eu in mintea mea.
-Pai am si eu o rugaminte la tine… stiu ca esti ocupat mereu dar poate as putea sa vin si eu la tine acolo in Tokyo
-Sigur, daca imi zici motivul, ma provoaca el.
-Nici unul…
-Daca este vorba de vreo porumbita de a ta, spune-mi, te ascult. a spus acesta accentuand cuvantul “porumbitaâ€.
-Bine…o mai stii pe fata aceea, Sakura, nu?
-Da, de ce?
-O sa iti spun pe scurt. A fost iubita mea si a plecat din cauza la nu stiu ce minciuni. Cel putin asa mi-a spus mie.
-Ai nevoie de ajutor, de mult, mult ajutor, mi-a zis fratele meu oftand in telefon.
-Sosesc dupa-amiaza, sa nu ma astepti, nu stiu cand aterizeaza avionul.
-Sigur. Macar stiu cu aproximatie cat timp am la dispoitie sa fac curat, a spus chicotind.
-Mersi mult! Mai vorbim, si i-am inchis direct telefonul si m-am dus glonte in camera mea sa incep sa imi fac bagajele.
Insfarsit plecarea mea este asigurata. Oricum parintii mei sunt in Londra asa ca nu este vreo problema ca nu mi se da voie sau alt ceva. Mai bine imi sun cei mai buni prieteni sa le spun ca nu voi fi acasa sa nu ma dispere cu telefoanele inutile. Desi nu sunt genul de tipi care sa sune disperati, e mai bine sa ii anunt. Neji, un tip la fel de inalt ca si mine, saten si cu ochii lila, nu m-a lasat sa plec sub nici un chip fara el. Chiar este un prieten bun, ma bucur ca imi este atat de apropiat. Gara, putin mai inalt decat mine, este roscat si are ochii de un verde sters dar in acelasi timp intens.
-Vin cu tine. mi-a trantit in fata fara sa ii cer macar acordul.
-Esti sigur? Nu cred ca ai avea tu chef sa te obosesti si sa vii cu mine, am incercat sa fiu politicos.
-Exista mai multe variante pentru care ar trebui. Daca un tip incearca sa o apere nestiind cine esti tu iar el risca sa intre in spital? Sau daca ea v-a spune ceva care te va rani foarte tare iar tu vei vrea sa te sinucizi? Cineva va trebui sa te opreasca.
Nu am mai zis nimic, avea totala dreptate. Am mai murmurat o afirmatie si am inchis.
Ma ridic incet de pe pat si ma duc la dulapul meu mare maro deschis si il deschid usor. De acolo imi aleg un tricou albsi niste blugi albi cu albastru cu multe lanturi atarnate de ei, le pun pe un scaun si imi bag restul hainelor intr-un troler tocmai scos de sub pat. Dupa ce termin ma uit la ceas si alarmat smucesc telefonul de pe noptiera, il bag in buzunar si ies cu troler-ul in mana trantind fiecare usa dupa mine.
Pe drum imi scot telefonul si le trimit lui Neji si lui Gaara un mesaj in care le spun sa se grabeasca spre aeroport. Eram in intarzaiere.
~ Va urma! ~
Asteptam comm-uri cat mai dure pentru a ne indrepta greselile.
Ja Ne!
~~ Just because You know my NAME doesn't mean you know Me!~~
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/
L, did you know Death Gods only eat apples??
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/
L, did you know Death Gods only eat apples??