Aremele Zeilor – Cap. 1 : Alea iacta est !

[Aveqetura]

ooc :

In primul rand : nu mai anticipati dinainte ce vor sa spuna celelalte personaje – se numeste power play.

In al doilea rand : lasati replica si pentru celelalte personaje si asteptati sa spuna si ele ceva. Scrieti in functie de ultimul post, de dialogul anterior, legati-va de reactia personajului de de-asupra etc.

Din ceea ce am citit eu inainte sa scriu acest raspuns, posturile sunt varza si cursul rpg-ului a luat-o razna.

Voi incerca sa remediez lucrurile cat de cat.

Max a luat mana unei domnisoare si a sarutat-o ? Vai de mine !

bic :

Max se uita in jurul lui cum de-odata, personaje care i se parusera linistite la inceput, acum turuiau de zori si puneau la cale lucruri marete.

"Usor !” tipa de-a dreptul, facand liniste in jurul sau.

"Cred sa se impune interventia mea prompta. Asa cum i-am spus si lui Josh, aici de fata, lucru pe care dansul il poate confirma, am un prieten care se pricepe la descifrat coduri. Acest prieten mi-a sugerat ca scrisoarea prin care am fost chemat aici ar putea fi un cod si nu s-a inselat.”

Max facu o pauza, inspira aer si continua :
"Prietenul meu a cercetat scrisoarea mea si a aflat ca ea contine un cod. Cand l-am intrebat ce cod contine mi-a spus doar atat :
"Aurea mediocritas.”
Asta inseamna „Aurita cale de mijloc.” Dar la ce anume se refera in mod concret nu stiu.
Sunt mai mult ca sigur ca si scrisorile voastre contin un cod. In ceea ce priveste armele sunt de acord doar intr-o singura privinta : sa aflam ce anume cautam, ca doar nu plecam de nauci, dupa pere-n papusoi !” concluziona el.

Max privi in directia celei care se oferise ca poate afla despre arme si intreba :
"Sunteti sigura ca puteti afla ceva despre armele pe care le cautam ?”

ooc : Reira

Ps. Incercati sa respectati o oarecare ordine. :d