16-04-2011, 03:44 PM
Hey hey,pai sa imi postez si eu fic-ul.Este in colaborare cu scumpa mea surioara Crystal.Va fi un fic SasoxSaku.Deci speram sa va placa.Asteptam pareri si comentarii.
Capitolul 1
Toate inceputurile au si un final. Stateam pe scaun langa patul alb din spital privindu-mi parintii.Respiratia lor se ingreuna. Din spatele meu aparu un domn roscat, bine facut, strangandu-ma in brate. Ochii sai erau atintiti la patul parintilor mei. Doua lacrimi se prelinsera din ochii acestuia cazand in parul meu roz. Dintr-o data o voce m-a facut sa tremur. Tatal meu deschise ochii strigandu-l pe roscat:
-Yamamoto,ce faci batrane?
-Haruno,cat ma bucur ca esti bine, spuse acesta zambind.
-Batrane vreau sa te rog ceva, ii spuse tatal meu tusind.
-Orice,dragul meu prieten.
-Ai grija de fata mea,te rog.
Prietenul tatei ramase putin uimit, dar aproba din cap. Acestia isi stransera mana dupa care tata, inchise ochii. Nu dupa mult timp, deschise si mama ochii facandu-mi semn sa ma indrept catre petul sau. Ma saruta pe frunte dupa care facu acelasi gest ca si tata. Imediat cum am ajuns langa roscat un sunet asurzitor inavada camera. Asistentele intrara rapid purtandu-i pe amandoi in sala de operatie dupa cum auzisem. Ochii mi se umplusera de lacrimi si un tipat imi inavada intregul corp. Roscatul ma stranse in brate, luandu-ma pe coridor indreptandu-ne catre canapea. Ma aseza grijuliu strangandu-ma in brate. Era bine,dar imi era dor de parintii mei deja. Nu stiam ce sa ma fac fara ei. Roscatul ma mangaia intr-un final rupand tacerea:
-Draga mea, stiu ca este un moment greu pentru tine,dar iti promit ca voi avea grija de tine.
Nu am reusit decat sa aprob din cap, neputand scoate vreun cuvant.
Orele treceau greu, iar eu nu puteam face altceva decat asteptand. Dupa cateva ore de asteptare continua, in care gandurile mele nu imi dadeau pace aparu un doctor blond indreptandu-se spre noi:
-Domnsioara Sakura Haruno? intreba acesta trist.
-Da eu sunt,am zis tipand.
-Va rog sa veniti cu mine.Parintii dumneavoastra doresc sa va vorbeasca.
-Sunt bine?am intrebat plina de speranta.
-Nu,mai au foarte putin de dorit.
La auzul acestor vorbe, corpul meu a inceput sa tremure involuntar, dar doctorul m-a prins spunandu-mi ca imi va da un calmant dupa aceea, insa acum ar trebui sa merg la parintii mei. L-am ascultat intrand in sala. Ochii lor erau atintiti la mine:
-Scumpa mea fata, ne pare rau. Promite-ne ca vei avea grija de tine, imi spuse tata.
-Promit tata, am spus eu plangand.
-Si noi te vom vechea iubita mea, continua mama.
-Iti multumesc.
M-am indreptat catre patul ei sarutand-o pe crestetul capului dupa care i-am prins mana intr-a mea. Tristetea imi acaparu corpul si sufletul. Nu stiam cum voi reusi sa trec peste acest lucru dar stiam ca ma simteam doborata. Nu intelegeam de ce mi se putea intampla mie acest lucru. Din nou acelasi sunet asurzitor invada camera dar acum un sentiment ciudat plutea in aer. Simteam ca acesta este sfarsitul. Doctorul amutise neputand sa imi spuna nimic. Am cazut in genunchi tipand cat puteam de tare. Tristetea era resimtita de intreg corpul. Tremuram involuntar, iar lacrimile amare se loveau cu rapiditate de podea, facand mici zgmote. Nu imi pasa de nimic, nu mai imi simteam corpul, pur si simplu nu stiam cum sa trec peste asta.
O asistenta s-a apropiat de mine facandu-mi un calmant, dupa care ma trase dupa ea ducandu-ma langa roscat. Acesta ma ridica in bratele sale puternice purtandu-ma intr-o masina rosie. M-a asezat usor pe bancheta din spate, porind masina pe strazile aglomerate ale capitalei.
Disclaimer :Nu deţin nici un personaj din Naruto şi nu fac profit de pe urma acestora.
Capitolul 1:
Capitolul 1
Toate inceputurile au si un final. Stateam pe scaun langa patul alb din spital privindu-mi parintii.Respiratia lor se ingreuna. Din spatele meu aparu un domn roscat, bine facut, strangandu-ma in brate. Ochii sai erau atintiti la patul parintilor mei. Doua lacrimi se prelinsera din ochii acestuia cazand in parul meu roz. Dintr-o data o voce m-a facut sa tremur. Tatal meu deschise ochii strigandu-l pe roscat:
-Yamamoto,ce faci batrane?
-Haruno,cat ma bucur ca esti bine, spuse acesta zambind.
-Batrane vreau sa te rog ceva, ii spuse tatal meu tusind.
-Orice,dragul meu prieten.
-Ai grija de fata mea,te rog.
Prietenul tatei ramase putin uimit, dar aproba din cap. Acestia isi stransera mana dupa care tata, inchise ochii. Nu dupa mult timp, deschise si mama ochii facandu-mi semn sa ma indrept catre petul sau. Ma saruta pe frunte dupa care facu acelasi gest ca si tata. Imediat cum am ajuns langa roscat un sunet asurzitor inavada camera. Asistentele intrara rapid purtandu-i pe amandoi in sala de operatie dupa cum auzisem. Ochii mi se umplusera de lacrimi si un tipat imi inavada intregul corp. Roscatul ma stranse in brate, luandu-ma pe coridor indreptandu-ne catre canapea. Ma aseza grijuliu strangandu-ma in brate. Era bine,dar imi era dor de parintii mei deja. Nu stiam ce sa ma fac fara ei. Roscatul ma mangaia intr-un final rupand tacerea:
-Draga mea, stiu ca este un moment greu pentru tine,dar iti promit ca voi avea grija de tine.
Nu am reusit decat sa aprob din cap, neputand scoate vreun cuvant.
Orele treceau greu, iar eu nu puteam face altceva decat asteptand. Dupa cateva ore de asteptare continua, in care gandurile mele nu imi dadeau pace aparu un doctor blond indreptandu-se spre noi:
-Domnsioara Sakura Haruno? intreba acesta trist.
-Da eu sunt,am zis tipand.
-Va rog sa veniti cu mine.Parintii dumneavoastra doresc sa va vorbeasca.
-Sunt bine?am intrebat plina de speranta.
-Nu,mai au foarte putin de dorit.
La auzul acestor vorbe, corpul meu a inceput sa tremure involuntar, dar doctorul m-a prins spunandu-mi ca imi va da un calmant dupa aceea, insa acum ar trebui sa merg la parintii mei. L-am ascultat intrand in sala. Ochii lor erau atintiti la mine:
-Scumpa mea fata, ne pare rau. Promite-ne ca vei avea grija de tine, imi spuse tata.
-Promit tata, am spus eu plangand.
-Si noi te vom vechea iubita mea, continua mama.
-Iti multumesc.
M-am indreptat catre patul ei sarutand-o pe crestetul capului dupa care i-am prins mana intr-a mea. Tristetea imi acaparu corpul si sufletul. Nu stiam cum voi reusi sa trec peste acest lucru dar stiam ca ma simteam doborata. Nu intelegeam de ce mi se putea intampla mie acest lucru. Din nou acelasi sunet asurzitor invada camera dar acum un sentiment ciudat plutea in aer. Simteam ca acesta este sfarsitul. Doctorul amutise neputand sa imi spuna nimic. Am cazut in genunchi tipand cat puteam de tare. Tristetea era resimtita de intreg corpul. Tremuram involuntar, iar lacrimile amare se loveau cu rapiditate de podea, facand mici zgmote. Nu imi pasa de nimic, nu mai imi simteam corpul, pur si simplu nu stiam cum sa trec peste asta.
O asistenta s-a apropiat de mine facandu-mi un calmant, dupa care ma trase dupa ea ducandu-ma langa roscat. Acesta ma ridica in bratele sale puternice purtandu-ma intr-o masina rosie. M-a asezat usor pe bancheta din spate, porind masina pe strazile aglomerate ale capitalei.