14-04-2011, 05:54 PM
Buna fetelor ! * big hug *
Ei bine, am revenit mai repede cu nextu`, chiar vreau sa nu mai intarzii acum, mai ales ca vine vacanta [ well, multi au intrat deja :]] ].
Va multumesc pentru comentarii ! Enjoy ! :o3
Ramasesem nemiscata, inca privindu-i pe cei doi ce-si aruncau fiecare priviri ingrozitoare, dupa parerea mea. Nu stiu ce sa fac, imi este teama de ce-ar crede Michael.
Roscatul inainteaza calculat parca, spre locul unde eram noi. Josh se ridica in picioare, strangand din pumni si incercand probabil sa ramana calm.
- Aby, explica-mi, te rog, ce-i cu asta ? Ii aud glasul, apartinandu-i lui Michael. Stiam ca ma fixeaza cu privirea, parca eram o tinta vie in a sa privire la acel moment dat.
- Michael, eu doar …
- Nu trebuie sa-ti dea tie explicatii, in regula ? I se adreseaza cel de langa mine roscatului.
"Cum adica nu trebuie sa-i dau explicatii ? Sunt … iubita lui …" Si totusi, ceea ce a spus mai devreme Josh m-a pus pe ganduri, ametindu-ma parca. A spus ca ma iubeste. Chiar e adevarat ? Dar Michael … ?
Brusc, imi simt mana cuprinsa de o alta, iar racoarea acesteia imi invadeaza pana si trupul. Imi ridic privirea, cu lacrimi in ochi de teama si observand ca este chiar roscatul. Ma trage dupa el, strangandu-mi mana de furie, sunt sigura. Gata … S-a sfarsit, sigur ma va uri.
Il aud pe Josh din urma cum striga dupa mine, dar eu nici macar nu pot sa-mi intorc capul sa-i adresez cateva vorbe. Acum imi este rusine, rusine de faptul ca eu sunt vinovata pentru tot. Mai intai, nu reactionez la vorbele lui Josh, iar el probabil crede ca sunt o prefacuta, ca nu stiu ce vreau de la viata, apoi, mai e si … el. Nu mai stiu ce sa zic, caci sunt mai confuza ca niciodata.
Afundata in propriile ganduri, nu realizez ca el s-a oprit, doar in momentul in care m-am izbit de corpul sau inalt. Oare este suparat pe mine? Nu, mai mult ca sigur ca este, pentru tot.
- Aby, de ce ?
Eram sigura.
Imi simt ochii impaienjeniti, parca ceata pune stapanire pe mine, iar intr-un fel, inima mi-o simt micuta, stransa intr-un colt al pieptului meu. Ce sentiment ciudat. De mica, niciodata nu am simtit astfel de durere sufleteasca, nici macar atunci cand idiotul de Eric si-a batut joc de mine – mai mult, am fost distrusa psihic, insa …
Teama ma cuprinde din nou, numai ca de data aceasta este mai intensa. El doar priveste cerul intunecat, evitandu-mi ochii ce par ca-si vor pierde din culoare.
Asteapta un raspuns.
- Eu … Imi cer scuze … Eu doar am …
Si totusi, vorbele atat de insignifiante si atat de asteptate nu-mi ies. Ce cred eu ca rezolv cu aceste cuvinte ? “ Imi pare rau ?! “ Hmm. Sunt mai mult decat patetica. Dupa ce am facut, doar atat ?! Sunt o proasta !
Ma smucesc din stransoarea roscatului, simtind cum lacrimile vor sa iasa la suprafata, sunt lacrimi din suflet, sufletul asta blestemat, incarcat cu durere. Ce rost ar mai avea acum sa lupt ? Totul e pierdut déjà .
Incep sa fug pe strazile atat de de pustii, nepasandu-mi chiar deloc ca mi s-ar putea intampla ceva. Ce altceva ar mai putea fi acum ? Asta a fost suficient. Si iata … Michael nici macar n-a venit dupa mine, exact cum credeam.
De fapt, la ce ma asteptam ? La o iertare din partea sa ? La o imbratisare sau la un sarut ? Hm. Sunt atat de ipocrita ca sper la asa ceva.
Cu lacrimile inca inghetate pe chip, privesc in jurul meu, observand fulgii de zapada minusculi.
Pare o poveste veche, dar nu stiu de ce, caci jur ca n—am mai fost intr-o alta situatie atat de dezolanta ca aceasta. I-am dezamagit pe toti. Acum, Josh o sa vorbeasca cu Maya, amandoi o sa se supere pe mine. Si credeam ca in sfarsit mi-am gasit un loc al meu, insa nu, a fost doar o farsa, cum ar veni.
Ma simt ametita si lipsita de putere, tot acest alb din jurul meu devine intunecat. Chiar asa sunt si eu…?
Alb…
Inca mai sunt afara? Nu. Asta este o camera.
-Ah, te-ai trezit, aud o voce ce pare ca vine din apropierea mea. Incerc sa ma ridic din patul pe care stau, insa mainile imi sunt legate. De la atata plans, nu pot sa-I vad fata persoanei ce tocmai a vorbit.
- Ce-i asta ? Unde ma aflu ? Cine esti ? Il abordez cu intrebari pe tipul ce nu pot sa-l identific.
- Deci, nu-ti mai aduci aminte de mine… ? Surioara … ?
Eric ?! Nu se poate !...
Ei bine, am revenit mai repede cu nextu`, chiar vreau sa nu mai intarzii acum, mai ales ca vine vacanta [ well, multi au intrat deja :]] ].
Va multumesc pentru comentarii ! Enjoy ! :o3
Capitolul 11
Ramasesem nemiscata, inca privindu-i pe cei doi ce-si aruncau fiecare priviri ingrozitoare, dupa parerea mea. Nu stiu ce sa fac, imi este teama de ce-ar crede Michael.
Roscatul inainteaza calculat parca, spre locul unde eram noi. Josh se ridica in picioare, strangand din pumni si incercand probabil sa ramana calm.
- Aby, explica-mi, te rog, ce-i cu asta ? Ii aud glasul, apartinandu-i lui Michael. Stiam ca ma fixeaza cu privirea, parca eram o tinta vie in a sa privire la acel moment dat.
- Michael, eu doar …
- Nu trebuie sa-ti dea tie explicatii, in regula ? I se adreseaza cel de langa mine roscatului.
"Cum adica nu trebuie sa-i dau explicatii ? Sunt … iubita lui …" Si totusi, ceea ce a spus mai devreme Josh m-a pus pe ganduri, ametindu-ma parca. A spus ca ma iubeste. Chiar e adevarat ? Dar Michael … ?
Brusc, imi simt mana cuprinsa de o alta, iar racoarea acesteia imi invadeaza pana si trupul. Imi ridic privirea, cu lacrimi in ochi de teama si observand ca este chiar roscatul. Ma trage dupa el, strangandu-mi mana de furie, sunt sigura. Gata … S-a sfarsit, sigur ma va uri.
Il aud pe Josh din urma cum striga dupa mine, dar eu nici macar nu pot sa-mi intorc capul sa-i adresez cateva vorbe. Acum imi este rusine, rusine de faptul ca eu sunt vinovata pentru tot. Mai intai, nu reactionez la vorbele lui Josh, iar el probabil crede ca sunt o prefacuta, ca nu stiu ce vreau de la viata, apoi, mai e si … el. Nu mai stiu ce sa zic, caci sunt mai confuza ca niciodata.
Afundata in propriile ganduri, nu realizez ca el s-a oprit, doar in momentul in care m-am izbit de corpul sau inalt. Oare este suparat pe mine? Nu, mai mult ca sigur ca este, pentru tot.
- Aby, de ce ?
Eram sigura.
Imi simt ochii impaienjeniti, parca ceata pune stapanire pe mine, iar intr-un fel, inima mi-o simt micuta, stransa intr-un colt al pieptului meu. Ce sentiment ciudat. De mica, niciodata nu am simtit astfel de durere sufleteasca, nici macar atunci cand idiotul de Eric si-a batut joc de mine – mai mult, am fost distrusa psihic, insa …
Teama ma cuprinde din nou, numai ca de data aceasta este mai intensa. El doar priveste cerul intunecat, evitandu-mi ochii ce par ca-si vor pierde din culoare.
Asteapta un raspuns.
- Eu … Imi cer scuze … Eu doar am …
Si totusi, vorbele atat de insignifiante si atat de asteptate nu-mi ies. Ce cred eu ca rezolv cu aceste cuvinte ? “ Imi pare rau ?! “ Hmm. Sunt mai mult decat patetica. Dupa ce am facut, doar atat ?! Sunt o proasta !
Ma smucesc din stransoarea roscatului, simtind cum lacrimile vor sa iasa la suprafata, sunt lacrimi din suflet, sufletul asta blestemat, incarcat cu durere. Ce rost ar mai avea acum sa lupt ? Totul e pierdut déjà .
Incep sa fug pe strazile atat de de pustii, nepasandu-mi chiar deloc ca mi s-ar putea intampla ceva. Ce altceva ar mai putea fi acum ? Asta a fost suficient. Si iata … Michael nici macar n-a venit dupa mine, exact cum credeam.
De fapt, la ce ma asteptam ? La o iertare din partea sa ? La o imbratisare sau la un sarut ? Hm. Sunt atat de ipocrita ca sper la asa ceva.
Cu lacrimile inca inghetate pe chip, privesc in jurul meu, observand fulgii de zapada minusculi.
Pare o poveste veche, dar nu stiu de ce, caci jur ca n—am mai fost intr-o alta situatie atat de dezolanta ca aceasta. I-am dezamagit pe toti. Acum, Josh o sa vorbeasca cu Maya, amandoi o sa se supere pe mine. Si credeam ca in sfarsit mi-am gasit un loc al meu, insa nu, a fost doar o farsa, cum ar veni.
Ma simt ametita si lipsita de putere, tot acest alb din jurul meu devine intunecat. Chiar asa sunt si eu…?
***
Alb…
Inca mai sunt afara? Nu. Asta este o camera.
-Ah, te-ai trezit, aud o voce ce pare ca vine din apropierea mea. Incerc sa ma ridic din patul pe care stau, insa mainile imi sunt legate. De la atata plans, nu pot sa-I vad fata persoanei ce tocmai a vorbit.
- Ce-i asta ? Unde ma aflu ? Cine esti ? Il abordez cu intrebari pe tipul ce nu pot sa-l identific.
- Deci, nu-ti mai aduci aminte de mine… ? Surioara … ?
Eric ?! Nu se poate !...