14-04-2011, 10:09 AM
Buna tuturor! Doresc sa va prezint un mic fic.:d Povestea este inspirata din Amurg(Twilight).
Personajele sunt aceleasi,la fel si unele fraze or sa fie ca in film.Sper sa va placa, o sa va prezint doar un mic prolog de inceput, povestit din perspectiva lui Edward Cullen.
Tot ficu va fi prezentat din perspectiva lui Edward, pentru a va prezenta in detaliu, vampirismul,sentimentele unui vampir si multe altele.Spre deosebire de film, aici va fi mai multa actiune:D
Lectura placuta.
Niciodata nu am dat prea multa importanta felului in care voi murii.Dar sa mori in locul cuiva drag,pare o varianta buna.. Incerc mereu sa par cel mai putin uman, de parca nu as fi.Ma pierd dese ori in amintiri sperand totusi ca ele sa dispara singure.Niciodata nu se va intampla asta.De cateva sute de ani,incerc sa-mi gasesc rolul cat si rostul in viata.Nici un semn pana in ziua de azi.
Voi traii mereu asa singuratic? De ce fiintele ca noi nu pot avea dreptul la dragoste, la iubire la o persoana careia sa ii daruiesti totul? Pentru ca noi ucidem acele persoane si nu le dam dreptul la viata.Tocmai din acest motiv cat si multe altele, eu cu familia mea am renuntat la a bea sange de om.Am devenit “vegetarieni†cum ar spune multi, bem doar sangele animalelor tinere, chiar daca nu se compara nici pe departe cu sangele unui om.Este ca si cum as manca tofu in loc de carne o viata intreaga.
Dar poate asa, voi avea dreptul si parte la ceva ce multi ar numi o iubire interzisa, sau macar pe cineva din rasa mea.
Speram ca in noul an de liceu, la mine fiind al cinci zecilea cred, poate voi gasii pe cineva careia sa ii pot impartasii sentimentele,chiar daca stiam ca sansele sunt una la 1 miliard, deoarece oamenii nu ar intelege niciodata ce suntem noi.
Sper sa nu ma pierd in unele ganduri greu de suportat,insa din cauza propriiei mele pofte de sange, evit sa stau in preajma oamenilor.Unii au un miros dezgustator,semn ca nu sunt oameni curati,iar unii au un miros dulce dar nici acela nu este prea incatator.
Astea cred ca sunt gandurile unui baiat aproape mort, defapt sigur mort de mai bine de o suta de ani, ce traieste doar cu familia , una numeroasa si destul de intelegatoare.
-Ed , haide intarziem !
Da frumoasa voce a surioarei mele Alice.Mereu zambitoare de parca ea nu traieste pe planeta asta.Dar nu o acuz deloc.Are un sot iubitor si face parte din frumoasa noastra familie, nu are de ce sa fie trista.
-Vin Alice!
Ies pe usa camerei mele,observand ca afara ploua.Era perfect,vremea perfecta pentru a merge la scoala, desii multi nu cred ca ar fi deacord cu asta.Ma sui in masina fara chef,lasandu-I pe fratii si surorile mele sa plece primii.In general plecam singur, deoarece mai mereu eram singuratic.
Odata ajunsi in curtea scolii, vechea poveste.Lumea ne priveste insistent.Si nu va ganditi ca stiu ceea ce suntem, nu, ne privesc asa pentru ca tatal meu Carlisle Cullen este unu din cei mai renumiti medici din oras,iar familia intreaga are o reputatie foarte buna in acest oras.Eram deja obisnuit cu privirea tuturor, cat si cu gandurile indecente,naive si cateodata stupefiante ale celor din jur.Nu vorbesc in general cu nimeni si stau in juru familiei mele, niciodata nu am considerat ca o fata din acest liceu ar fi buna pentru mine,pentru ca dupa gandurile citite nici una nu ar intelege ce sunt cu adevarat.
Sper ca inceputul asta de saptamana sa nu fie la fel de plictisitor ca celelalte, desii am o presimtire ca ceva se va intampla,sper doar ca simturile sa ma insele.
Personajele sunt aceleasi,la fel si unele fraze or sa fie ca in film.Sper sa va placa, o sa va prezint doar un mic prolog de inceput, povestit din perspectiva lui Edward Cullen.
Tot ficu va fi prezentat din perspectiva lui Edward, pentru a va prezenta in detaliu, vampirismul,sentimentele unui vampir si multe altele.Spre deosebire de film, aici va fi mai multa actiune:D
Lectura placuta.
Dragoste Insangerata
Prolog
Niciodata nu am dat prea multa importanta felului in care voi murii.Dar sa mori in locul cuiva drag,pare o varianta buna.. Incerc mereu sa par cel mai putin uman, de parca nu as fi.Ma pierd dese ori in amintiri sperand totusi ca ele sa dispara singure.Niciodata nu se va intampla asta.De cateva sute de ani,incerc sa-mi gasesc rolul cat si rostul in viata.Nici un semn pana in ziua de azi.
Voi traii mereu asa singuratic? De ce fiintele ca noi nu pot avea dreptul la dragoste, la iubire la o persoana careia sa ii daruiesti totul? Pentru ca noi ucidem acele persoane si nu le dam dreptul la viata.Tocmai din acest motiv cat si multe altele, eu cu familia mea am renuntat la a bea sange de om.Am devenit “vegetarieni†cum ar spune multi, bem doar sangele animalelor tinere, chiar daca nu se compara nici pe departe cu sangele unui om.Este ca si cum as manca tofu in loc de carne o viata intreaga.
Dar poate asa, voi avea dreptul si parte la ceva ce multi ar numi o iubire interzisa, sau macar pe cineva din rasa mea.
Speram ca in noul an de liceu, la mine fiind al cinci zecilea cred, poate voi gasii pe cineva careia sa ii pot impartasii sentimentele,chiar daca stiam ca sansele sunt una la 1 miliard, deoarece oamenii nu ar intelege niciodata ce suntem noi.
Sper sa nu ma pierd in unele ganduri greu de suportat,insa din cauza propriiei mele pofte de sange, evit sa stau in preajma oamenilor.Unii au un miros dezgustator,semn ca nu sunt oameni curati,iar unii au un miros dulce dar nici acela nu este prea incatator.
Astea cred ca sunt gandurile unui baiat aproape mort, defapt sigur mort de mai bine de o suta de ani, ce traieste doar cu familia , una numeroasa si destul de intelegatoare.
-Ed , haide intarziem !
Da frumoasa voce a surioarei mele Alice.Mereu zambitoare de parca ea nu traieste pe planeta asta.Dar nu o acuz deloc.Are un sot iubitor si face parte din frumoasa noastra familie, nu are de ce sa fie trista.
-Vin Alice!
Ies pe usa camerei mele,observand ca afara ploua.Era perfect,vremea perfecta pentru a merge la scoala, desii multi nu cred ca ar fi deacord cu asta.Ma sui in masina fara chef,lasandu-I pe fratii si surorile mele sa plece primii.In general plecam singur, deoarece mai mereu eram singuratic.
Odata ajunsi in curtea scolii, vechea poveste.Lumea ne priveste insistent.Si nu va ganditi ca stiu ceea ce suntem, nu, ne privesc asa pentru ca tatal meu Carlisle Cullen este unu din cei mai renumiti medici din oras,iar familia intreaga are o reputatie foarte buna in acest oras.Eram deja obisnuit cu privirea tuturor, cat si cu gandurile indecente,naive si cateodata stupefiante ale celor din jur.Nu vorbesc in general cu nimeni si stau in juru familiei mele, niciodata nu am considerat ca o fata din acest liceu ar fi buna pentru mine,pentru ca dupa gandurile citite nici una nu ar intelege ce sunt cu adevarat.
Sper ca inceputul asta de saptamana sa nu fie la fel de plictisitor ca celelalte, desii am o presimtire ca ceva se va intampla,sper doar ca simturile sa ma insele.