Sacrificii si Iubire. Krakura Tinutul pierdut (+18)

[Yuki]

Buna deci m-am gandit sa va fac un cadou de Paste si sa fac un fic nou
pls nu ma criticati prea mult pe descriere pentru ca nu mai stiu de unde sa o scot si nici nu am prea avut timp




Capitolul 1 - Inchisa in colivie

Yume POV.

Mereu m-am intrebat de ce nu ma intelege nimeni? Mereu m-am intrebat de ce sunt singura in aceasta jungla de beton, dar nu mai s-a raspuns si sunt sigura ca nici eu nu voi gasi raspunsul. De ce sunt aceste fiinte uracioase si dispretuitoare fata de cei diferiti? Cred ca nu voi stii niciodata, dar oare de ce as vrea sa stiu toate astea? Zilnic vad la aceste fiinte numite oameni, tot felul de obiceiuri ciudate, cum e ascultatul sunetelor in bucata aia de metal numita telefon sau cum sunt concursurile din fiecare seara cu navetele alea ciudate numite scutere. Oare cum ar fi sa fiu iar om? Se pare ca eu una mi-am pierdut aceasta sansa demult, dar conform stelelor se apropie o noua sansa. Si va trebui sa profit din plin pentru a scapa din aceasta cusca de blana. Viata mea este o poveste veche presarata cu lupte impotriva raului si aventuri paranormale, eram un erou in adevaratul sens al cuvantului. Abilitatile mele devenindu-mi arme fidele si jocul meu devenindu-mi slujba. Eram foarte buna, chiar cea mai buna din echipa mea, dar totusi am clacat crezand o iubire falsa si un mincinos. Iar acum sunt inchisa in corpul unei biete pisici maidaneze, cu blana neagra si lucioasa, cu ochii verzi-galbui si cu niste gheare ascutite, utile pentru a-mi pregati un festin de imparati zilnic. La inceput mi-a placut, puteam umbla oriunde imi poftea inima, dar am constatat ce periculos este sa umbli singura drumuri lungi asa ca m-am alaturat unui grup, defapt ei m-au gasit si m-au chemat cu ei, dar acum nu mai conteaza deloc. Numele meu...e putin ciudat ca acest corp mic si blanos a primit un nume total paralel cu numele meu real, caci Yume inseamna speranta, iar eu numai asta nu sunt. Grupul care m-a salvat a inceput sa se micsoreze, disparand incetul cu incetul si lasandu-ma iar singura. Dar dupa 300 de ani te obijnuiesti cu singuratatea si incepi sa te imprietenesti cu ea, doar ca ea nu-ti va raspunde la intrebari si nu te va salva de la moarte nici acum nici altadata. Dar gandul ca voi putea scapa din aceasta colivie cu blana imi apare mai mereu pe limbuta mica, gadilandu-ma pana in varful ghearelor. Nu a fost asa rau sa fiu pisica, dar abia astept sa devin iar om. Acest gand ma bantuie de ceva timp si chiar vreau sa reusesc de data asta. Daca ratez si aceasta sansa va trebui sa astept iar 200 de ani pana ce alta cometa va vizita sistemul solar. Am pierdut o data aceasta sansa si nu o voi pierde iar, nu acum! Chiar daca lumea s-a schimbat mult de acum 300 de ani tot cred ca voi gasi o cale sa revin la forma mea initiala. Chiar daca odata cu inchiderea mea in acest trup numit Yume, Hetrofils mi-a luat toate puterile si a incercat sa le ascunda de prefacutul si mincinosul de Xirtaeb, dandu-le unei fetite nou nascuta, mie nu-mi pasa atata timp cat ies din aceasta cusca cu coada. Cu putin noroc as putea deveni un om normal, doar Xirtaeb a fost ucis, nu-i asa? Raul lui nu avea cum sa traiasca dupa 300 de ani, nu? Chiar daca am disparut si am fost crezuta moarta de majoritatea lumii, am fost numita un erou, deci sunt mandra de mine, dar as vrea ca toti oamenii sa stie de existenta magiei si ca toate miturile sunt adevarate, ma rog aproape toate.
Dupa calculele mele fenomenul astrologic se v-a intampla in 3 zile, deci nu mai am mult la dispozitie sa-mi gasesc un stapan dornic sa-mi dea drumul.


scz ca e scurt da asta e :* bye si pls comuri