Telefoane

[Sayuuki]

Mah cellphone...nu e drogul meu, nu e nici viaţa mea, e doar un aparat pe care l-am spart de două ori. =]]

Vorbesc des la telefon şi deobicei cu prietenii, pentru a stabili ieşiri sau pur şi simplu când sunt plictisită. [shit, acuma am văzut c'am mobilu' mort ]. Am un LG KG290, un model mai vechi dar foarte bun, înafară de baterie =]]; este gri, cu slide şi a avut display-ul spart de două ori, dar totuşi nu l-am schimbat pentru că îmi place modelul şi sistemul lui.
De vorbit, vorbesc destul de mult încât azi a fost nevoie să vorbesc cu ai mei să-mi schimbe abonamentul, că aveam prea puţine minute naţionale. Când vine vorba de sunat, mai mult eu sun lumea [tocmai acuma mă sună cineva ] şi de cele mai multe ori pentru a ne întâlni sau pentru a-i aminti cuiva ceva. Cel mai mult cred c-am vorbit la telefon vreo două ore cu o veche prietenă de la care nu mai auzisem de mult .
Ce-mi place la telefonul meu este că, deşi e vechi, face nişte poze impecabile, astfel că nici nu mai am nevoie de aparat de fotografiat uneori [numai atunci când mă apucă inspiraţia şi-am chef de poze ciudate şi precise]. Totuşi, nu-l pot folosi prea mult, fiindcă se descarcă foooarte uşor. Mă gândeam să-i schimb bateria .

Astfel că nu mă declar nici dependentă, nici total pe dinafară, mai ales că telefonul a ajuns pentru mulţi o necesitate de zii cu zi.