[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[LoLix]

Hello! Pai se pare ca am venit iar cu un nou capitol si, la fel ca si data trecuta l-am adus putin cam tarziu. Sper sa va placa pentru ca acest capitol are mult suspans si multa actiune. Pai nu va spun mai multe va las sa aflati singuri asa ca va las sa cititi.


Cap: VI: Tentativa de crima

Deschid incet usa si patrund in intunericul ce invada intreaga casa. Merg cu pasi marunti, de parca m-as teme de ceva, si in capatul holului vad lumina orbitoare a becului din bucatarie. Pe podeaua holului se vad reflectand niste umbre agitate si grabesc pasul sperand ca acele umbre ii apartin mamei si bunicii. Ma aflu pe undeva la mijlocul holului cand ma opresc datorita unei dureri infernale de cap. Inchid ochii si pentru o secunda imi apare o imagine a unui cutit care frange gatul cuiva. Acea secunda este intrerupta de tipatul bunicii. 'Oare unde e Alan?' gandesc in timp ce fugeam spre bucatarie. Intru in incaperea luminata si ma opresc socata. In fata mea se afla bunica si un baiat cam de varsta mea cu un cutit in mana. Ochii speriati ai criminalului ii simt de parca m-ar arde. Niste ochii albastrii care da spre un bleo intens fac o oarecare interactiune cu ochii mei ceea ce ma face sa ma pierd. Simt un aer rece ce imi invadeaza corpul si pentru un moment vad cutitul criminalului trecand pe langa capul meu. Daca stateam cu jumatate de centimetru mai la dreapta primeam un cutit in cap de toata frumusetea. Simt cum ma lasa picioarele urmat de atingerea rece a gresiei de pe jos din bucatarie. Imi revin si ma ridic repee repezindu-ma la baiatul care se pregatea sa iasa pe geam. Nu reusesc sa il retin dar ii prind manusa descoperindu-i mana. Un semn foarte ciudat tatuat pe aceasta imi ramane imprimat in minte. Raman cateva secunde privind pe fereastra. Desii afara e un intuneric de nepatruns reusesc sa deslusesc silueta celui care tocmai a iesit pe geam din casa mea, adica a bunicii mele. Ma rup de aceste momente si ma indrept spre bunica pentru a ma asigura ca e bine. La randul ei ma intreaba daca nu am patit nimic iar eu ii raspund ca sunt bine si ca nu am nimic dupa care o intreb unde e Alan. Batrana se uita la mine cu ochii ei pierduti si imi spune cu un glas ragusit ca nu stie. Ma gandesc ca poate e afara si nu imi fac griji. Ma mai asigur inca o data ca bunica e bine dupa care ma indrept in camera mea gandinduma la tatuajul de pe mana criminalului. Nu cred ca pot spune altcumva unei persoane ce urma sa imi omoare bunica. Urc scarile fiind atrasa de un zgomot infundat care vine din camara aflata in capatul scarii. Ma indrept spre usa si o deschid cu o mare neincredere. Spre mirarea mea in camara se afla fratele meu legat la maini, picioare si la gura. Il dezleg si il intreb ce s-a intamplat. Imi spune ca nu stie si ma intreaba daca sunt bine atat eu cat si bunica. Il asigur ca totul e in regula si ma indrept foarte obosita spre camera mea. Ma asez pe pat si ma intind cat sunt de lunga facand loc unui oftat adanc. Stau asa ceva timp fara sa bag in seama absolut nimic din jur. O raza de soare se strecoara prin crapatura draperiei si imi invadeaza intreaga fata facandu-ma sa deschid ochii. Se pare ca aseara fara sa imi dau seama am adormit, imbracata in aceleasi haine de ieri. Nu imi pot lua gandul de la ce s-a intamplat aseara. Printre gandurile ce ma preocupa imi amintesc de intalnirea de azi cu Andrew. Ma ridic din pat si dau draperiile laoparte lasand ca razele soarelui sa puna stapanire pe intreaga camera. Ma indrept spre bucatarie iar in drum trec pe la baie. Intru si ma opresc, pentru a doua oara de cand am venit la bunica, in fata oglinzii mai mult decat speriata. Suprafata oglinzii este manjita cu sange in intregime. Din aceasta manjitura reiese un avertisment 'I-am promis tatalui tau ma voi tine de cuvant. Un vechi prieten psihopat.' In minte incep sa mi se invarte o gramada de ganduri care se opresc la ideea principala 'El l-a omorat pe tata' dar intrebarea este cine este acest el. Ma intreb oare bunica si Alan au vazut sau mai bine zis s-au trezit. Pun mana pe prosop si sterg repede oglinda dupa care il dau la spalat. Nu am de gand si nici nu trebuie sa afle cineva de asta. Ma duc la bucatarie si caut cu privirea un ceas dar nu gasec asa ca ies din incapere si ma duc in sufragerie, unde ma asteapta un ceas imens pe perete care indica doar ora sase si jumatate. Nu pot sa credca este asa de dimineata si ma mai mir dece bunica nu e treaza. Ma intorc inapoi in bucatarie unde suna un telefon de zor. Cand pun mana pe receptor imi trece prin minte amenintarea de pe oglinda si ma intreb daca e vreo chestie de genul, adica cine suna la ora asta asa matinala. Ezit sa raspund pe moment dar acum nu vreau sa-i trezesc pe ceilalti asa ca ridic receptorul si il duc la ureche.
-Alo! Casa familiei Yehudi. Pe cine cautati?
-Alo Samanta sunteti bine?! Am aflat ca este un criminal prin preajma si mi-am facut griji.
-Da mama suntem bine. De fapt si noi am auzit adica am avut ocazia sa il cunoastem, incerc eu sa o lamuresc pe mama. Aceasta alarmeaza si ma intreaba unde este bunica la care eu ii spun ca doarme. Ii mai spun ceva ca sa nu mai fie asa alarmata si imi spune sa o sun mai tarziu ca sa vorbeasca cu bunica si Alan. Inchid telefonul dupa care ma intorc sa merg in camera.
-A!!!!!!!
Strig cat pot de tare la vederea persoanei ce sta in pragul usii.
-Abygaele m-ai speriat de moarte. Da ce cauti tu aici la ora asta?
Ma intorc sa imi iau un pahar cu apa ca sa ma mai linistesc si cand ma intorc blonda disparuse. Ma duc in sufragerie, apoi in camera mea dar nu este nicaieri. Ma gandesc ca ca trebuie sa fac o vizita la psiholog incep sa inebunesc sau sa am vedenii. Ma duc inapoi in camera mea si ma asez pe pat. Stau tavanul de un alb atat de pur. Un zbomot infernal se aude din bucatarie si ma face sa sar ca arsa din pat crezand ca s-a intors Abygaele s-a intors. Cobor scarile in graba iar cand intru in bucatarie am bucuria de a da peste fratele meu care imprastiase toate cratitelesi bolurile din plastic pe jos. Ma calmez si realizez ca intradevar am avut vedenii si doar am crezut ca Abygaele statea in pragul usii. Il intreb pe Alan daca s-a trezit bunica, in timp ce formez numarul mamei. Primesc un raspuns afirmativ si il trimit sa o cheme la bucatarie deoarece mama vrea sa vorbeasca cu ei. Tonul de la telefon incepe sa sune intrerupt pana cand cineva, de la celalat fir. raspunde.
-Alo! imi raspunde o voce groasa
Imi dau seama ca este Michel dar cand realizez deja la telefon se aude vocea mamei.
-Maine ne facem bagajele si poimaine venim la voi! imi raspunde aceasta cu o voce care incearca treptat sa tremure