10-04-2011, 02:51 PM
O sa incerc sa postez capitolele regulat... pentru ca am abandonat povestea o lunga perioada de timp.
Capitolul 3
Petrecerea era acum in adevarata ei splendoare, caci orele doua erau perfecte in astfel de situatii. Era greu sa mai spui daca cineva din acea sala avea vreo idee despre ce se intampla in primul rand cu el, cu atat mai putin habar nu avea de cei din jur. Muzica era asurzitoare, luminile mici, multe, colorate, parca mai rau te orbeau decat sa iti ofere vreun ajutor. Sticle goale, pahare sparte, cupluri ce acaparasera canapelele, animatoare frenetice... Totul, totul era greu de explicat. Poate si din simplul motiv ca nu imi puteam da seama prea bine unde ma aflam.
Erau niste mese, intr-un colt al salii, dar ciudat. Nici o canapea, nici un scaun, nimic. Sau poate ca fusesera de toate candva. De parca ar mai fi contat. Eram terminata... era palpitant!
M-am clatinat cativa pasi pana cand am ajuns langa zid. Era rece si mie imi facea bine. Stiam ca pe undeva trebuie sa fie o terasa, asta, sau o camera cu piscina. Ah da, piscina. Asta aveam nevoie.
Am incercat sa caut usa ce dadea in sala alaturata, dar se parea ca ochii mei refuzau sa comunice in vreun fel cu creierul. Atata fum, culori, sunet, bautura, da... a fost multa bautura. Tigari, cu siguranta au fost destule. Si parca a mai fost ceva, chiar nu mai stiu ce, dar important este ca m-am simtit de milioane. Iar acum, eh, acum trebuie doar sa gasesc usa. Cat de greu sa fie?
O mana puternica m-a prins de brat fortandu-ma sa ma intorc putin cam brutal as putea spune. Eram prea epuizata ca sa incerc sa gandesc asa ca m-am lasat dusa de val. Pur si simplul m-am intors si i-am cazut in brate.
-Charles... ai venit?
Si surpriza. Nu era Charles. Sau era? Parca era tot brunet... sau sa fi fost blond si lumina sa fi cazut aiurea? Nu nu... el trebuie sa fi fost. Sau nu?
-Esti o zdreanta!
Da... suieratul acela teribil ce mi-a zgariat auzul era clar al unui strain. Charly nu mi-ar fi spus asa ceva... nu... el ma iubeste.
-Charly?
Nu stiu ce m-a trezit la realitate, poate palma lui care m-a facut una cu pamantul? Sau poate ca am cazut singura? Greu de spus. Dar ala clar nu era Charly al meu.
Si s-a facut lumina. Nu retin exact de unde, dar un reflector a luminat nu doar fata lui, ci si mintea mea.
- Bratt!
Nu cred ca am reusit sa imi aud vocea ca sa realizez cat de degradant sunase, dar expresia de pe fata mea probabil ca se intiparise chiar si in minte... asta sau doar greata provocata de revederea lui.
Ciudat. Retin ca mi-am facut multa inima rea din cauza tipului astuia. Iar acum? Acum ce naiba ma mai lega de el? Nimic! Absolut nimic! Era doar o inconveninenta... si totusi... unde era Charly al meu?
Nu cred ca am apucat sa imi sucesc prea mult gatul prin sala, caci aceeasi mana puternica m-a ridicat de pe podea si a inceput sa ma tarasca... catre ce? Canapea? Sau un scaun? Sau poate ca plecam acasa.
Si m-am oprit. In sfarsit mi-a dat drumu caci daca mai continua asa simteam caavea sa imi smulga mana cu totul. Se parea ca i s-a inmuiat si lui inima... poate ca vrea sa ma duca in brate?
Nici una nici alta. Caci a fost suficient sa privesc de dupa corpul lui imens ca sa imi vad salvarea. Da! Ingerul meu venise.
-Charlyeee...
Nu pot sa imi dau seama cum a sunat vocea mea, dar stiu ca atunci cand am vrut sa-i sar in brate am fost izbita violent de o canapea.
-Stai dracu jos si nu mai abera!
-Charlyeee...
-Esti penibila.
Simteam privirea lui asupra mea... macar atata lucru puteam sa realizez si eu. Dar cred ca nu-mi pasa prea tare, sau poate ca nu imi dadeam seama prea bine de ce realizam si de ce nu. Si totusi unde eram?
-Poate ca e penibila, dar nu crezi ca exagerezi?
Da... ingerul meu era aici sa ma salveze. Aveam sa plec cu el. Aveam sa ne petrecem noaptea impreuna, sa fie frumos, sa fie cum nu a fost cu nici un altul de pana acum... avea sa fie el, avea...
-Nu te baga!
Cine era nenorocitul asta care imi intrerupea sirul ideilor mele perfecte cu vocea aceea sfredelitoare? De neiertat!
-Domnisoara a venit singura!
-Si pleaca, cu mine!
Ahh... asta era frumos. Se certau pentru mine? Si asta ce cauta aici?
Cred ca abia acum o observasem pe Nadia -ce ciudat ca abia acum mi-am adus aminte de numele spalacitei- care se holba plictisita la Bratt in timp ce atarna ca o maimuta de bratul lui Charlye al meu.
-Iubitule, hai sa ii lasam. Cu siguranta el stie ce face.
Poftim? Adica cine se crede asta? Ce isi inchipuie ea? Ca poate sa se uite asa la mine si sa isi dea cu parerea? Sau ce... o fi mai breaza?
-Tarfa dispari!
Si cred ca asta a fost momentul cand cei trei au format o echipa... impotriva mea? Parca asa a fost.
Nu mi-am adus aminte prea multe. Stiu doar ca isterica aia a inceput sa urle suficient cat sa o stie tot localul, iar Charlye al meu a incercat sa o linisteasca. Pacat ca isi uitase "lesa" acasa, caci cateaua nu mai avea oprire. Iar apoi? Asta chiar e ceva ce nu mai retin. Stiu doar ca atunci cand m-am trezit era deja ora patru iar eu stateam intinsa pe un sezlong. Ca sa vezi... am gasit sala cu piscina.
Era bine... era chiar bine... puteam sta aici o vesnicie. Dar nu era nimic de baut? Frate... nici chiar. Astia nu au auzit de serviciu la piscina? Nu stiu dece ma mai straduiam sa caut ceva pe langa sezlong cand stiam clar ca nu voi gasi nimic. Dar am gasit... ah!
-Karla!
-Iubi in seara asta ai facut-o lata... mai bine ca oricand.
Rasul ei isteric ma zgaria pe creieri. Dar nu imi stricau niste informatii.
-Deh... toate lucrurile bune incep cu mine.
-Si se termina cu sange si lacrimogene!
Iar rasul ala isteric. Tocmai acum cand spunea si ea ceva interesant. Nu stricau mai multe detalii.
-Detaliaza iubita mea caci sunt multe sanse sa nu nimeresc din prima pe care usa am ajuns aici.
-Sau brate.
-Deci?
O priveam curioasa caci ea mai avea putin si exploda de fericire. Scandalagia asta adora tot ce se lasa cu batai si barfe picante. Iar eu eram felul principal al zilei... noptii, cine mai stie?
-Deci nici nu stiu de unde sa incep.
Vorbea iar prea repede si inteligibil mai mult ca sigur, dar mai bine incercam sa prind cateva fraze caci a doua oara cred ca aveam sa aflu din vreun ziar.
-Cu inceputul...
-Da. Sa vezi. Deci cand am venit, ca am fost cu iubi la baie... nah aveam ceva de rezolvat... intelegi tu
-Da, da inteleg...
-Asa... si cand. Ghici.
-Ghici?
-Da! Bratt al tau si cu Charles Renson transformasera sala de festivitati in propriul lor ring de bataie. Ah... ar fi trebuit sa il vezi pe Bratt, era plin de sange. Bine nah, nici Charles nu o ducea mai bine, pentru ca iubi tau s-a luat si de spalacita si Renson a vrut sa o protejeze nah. S-a ales cu o bataie buna.
-Ea?
-Nu,el.
-Pe dracu!
-Calmeaza-te iubi nu-i timpul pierdut.
Da da... astea erau momentele cand ii adoram rasul isteric si iesirile absurde... care, ca sa vezi. Nu mai erau absurde.
-Si eu cum am ajuns aici?
-Pai sa vezi. Bratt a vrut sa te tarasca dupa el, dar se pare ca Charles nu l-a lasat, cu toate ca aia tot urla la el sa nu se mai streseze pentru orice catea.
-Catea?
-Da lasa asta, nu e important. Oricum Bratt a trebuit sa plece, ca era oricum facut de ras mai mult decat suficient. Se fini!
-Si eu?
-A da... Renson te-a cules de pe o canapea si te-a dat in primirea noastra.
-A voastra?
-Daaa... eu si Dave!
-A da.
-Unde e Dave?
-Nu stiu... eu am ramas cu tine.
-Poti sa pleci!
Stiam ca nu vrea sa o mai lalaie aiurea pe aici, mai ales ca barfa era deja fumata. Iar eu nu aveam chef de miortaielile ei asa ca puteam foarte frumos sa o expediez. Iar ea? Ahh... o ador cand imi recepteaza mesajul fara sa protesteze. Si a plecat. Cred ca era si Dave cu ea.
Puteam in sfarsit sa ma duc acasa si sa...
-E cineva aici?
Stiam sigur ca auzisem pe cineva desi nimeni nu-mi raspunsese.
M-am ridicat incercand sa-mi gasesc pantofii dar cred ca era inutil, mai ales ca acum totul era clar. Nu fusese un zgomot, mai exact, acela fusese un geamat. Si se pare ca nu eram singura aici...
Capitolul 3
Petrecerea era acum in adevarata ei splendoare, caci orele doua erau perfecte in astfel de situatii. Era greu sa mai spui daca cineva din acea sala avea vreo idee despre ce se intampla in primul rand cu el, cu atat mai putin habar nu avea de cei din jur. Muzica era asurzitoare, luminile mici, multe, colorate, parca mai rau te orbeau decat sa iti ofere vreun ajutor. Sticle goale, pahare sparte, cupluri ce acaparasera canapelele, animatoare frenetice... Totul, totul era greu de explicat. Poate si din simplul motiv ca nu imi puteam da seama prea bine unde ma aflam.
Erau niste mese, intr-un colt al salii, dar ciudat. Nici o canapea, nici un scaun, nimic. Sau poate ca fusesera de toate candva. De parca ar mai fi contat. Eram terminata... era palpitant!
M-am clatinat cativa pasi pana cand am ajuns langa zid. Era rece si mie imi facea bine. Stiam ca pe undeva trebuie sa fie o terasa, asta, sau o camera cu piscina. Ah da, piscina. Asta aveam nevoie.
Am incercat sa caut usa ce dadea in sala alaturata, dar se parea ca ochii mei refuzau sa comunice in vreun fel cu creierul. Atata fum, culori, sunet, bautura, da... a fost multa bautura. Tigari, cu siguranta au fost destule. Si parca a mai fost ceva, chiar nu mai stiu ce, dar important este ca m-am simtit de milioane. Iar acum, eh, acum trebuie doar sa gasesc usa. Cat de greu sa fie?
O mana puternica m-a prins de brat fortandu-ma sa ma intorc putin cam brutal as putea spune. Eram prea epuizata ca sa incerc sa gandesc asa ca m-am lasat dusa de val. Pur si simplul m-am intors si i-am cazut in brate.
-Charles... ai venit?
Si surpriza. Nu era Charles. Sau era? Parca era tot brunet... sau sa fi fost blond si lumina sa fi cazut aiurea? Nu nu... el trebuie sa fi fost. Sau nu?
-Esti o zdreanta!
Da... suieratul acela teribil ce mi-a zgariat auzul era clar al unui strain. Charly nu mi-ar fi spus asa ceva... nu... el ma iubeste.
-Charly?
Nu stiu ce m-a trezit la realitate, poate palma lui care m-a facut una cu pamantul? Sau poate ca am cazut singura? Greu de spus. Dar ala clar nu era Charly al meu.
Si s-a facut lumina. Nu retin exact de unde, dar un reflector a luminat nu doar fata lui, ci si mintea mea.
- Bratt!
Nu cred ca am reusit sa imi aud vocea ca sa realizez cat de degradant sunase, dar expresia de pe fata mea probabil ca se intiparise chiar si in minte... asta sau doar greata provocata de revederea lui.
Ciudat. Retin ca mi-am facut multa inima rea din cauza tipului astuia. Iar acum? Acum ce naiba ma mai lega de el? Nimic! Absolut nimic! Era doar o inconveninenta... si totusi... unde era Charly al meu?
Nu cred ca am apucat sa imi sucesc prea mult gatul prin sala, caci aceeasi mana puternica m-a ridicat de pe podea si a inceput sa ma tarasca... catre ce? Canapea? Sau un scaun? Sau poate ca plecam acasa.
Si m-am oprit. In sfarsit mi-a dat drumu caci daca mai continua asa simteam caavea sa imi smulga mana cu totul. Se parea ca i s-a inmuiat si lui inima... poate ca vrea sa ma duca in brate?
Nici una nici alta. Caci a fost suficient sa privesc de dupa corpul lui imens ca sa imi vad salvarea. Da! Ingerul meu venise.
-Charlyeee...
Nu pot sa imi dau seama cum a sunat vocea mea, dar stiu ca atunci cand am vrut sa-i sar in brate am fost izbita violent de o canapea.
-Stai dracu jos si nu mai abera!
-Charlyeee...
-Esti penibila.
Simteam privirea lui asupra mea... macar atata lucru puteam sa realizez si eu. Dar cred ca nu-mi pasa prea tare, sau poate ca nu imi dadeam seama prea bine de ce realizam si de ce nu. Si totusi unde eram?
-Poate ca e penibila, dar nu crezi ca exagerezi?
Da... ingerul meu era aici sa ma salveze. Aveam sa plec cu el. Aveam sa ne petrecem noaptea impreuna, sa fie frumos, sa fie cum nu a fost cu nici un altul de pana acum... avea sa fie el, avea...
-Nu te baga!
Cine era nenorocitul asta care imi intrerupea sirul ideilor mele perfecte cu vocea aceea sfredelitoare? De neiertat!
-Domnisoara a venit singura!
-Si pleaca, cu mine!
Ahh... asta era frumos. Se certau pentru mine? Si asta ce cauta aici?
Cred ca abia acum o observasem pe Nadia -ce ciudat ca abia acum mi-am adus aminte de numele spalacitei- care se holba plictisita la Bratt in timp ce atarna ca o maimuta de bratul lui Charlye al meu.
-Iubitule, hai sa ii lasam. Cu siguranta el stie ce face.
Poftim? Adica cine se crede asta? Ce isi inchipuie ea? Ca poate sa se uite asa la mine si sa isi dea cu parerea? Sau ce... o fi mai breaza?
-Tarfa dispari!
Si cred ca asta a fost momentul cand cei trei au format o echipa... impotriva mea? Parca asa a fost.
Nu mi-am adus aminte prea multe. Stiu doar ca isterica aia a inceput sa urle suficient cat sa o stie tot localul, iar Charlye al meu a incercat sa o linisteasca. Pacat ca isi uitase "lesa" acasa, caci cateaua nu mai avea oprire. Iar apoi? Asta chiar e ceva ce nu mai retin. Stiu doar ca atunci cand m-am trezit era deja ora patru iar eu stateam intinsa pe un sezlong. Ca sa vezi... am gasit sala cu piscina.
Era bine... era chiar bine... puteam sta aici o vesnicie. Dar nu era nimic de baut? Frate... nici chiar. Astia nu au auzit de serviciu la piscina? Nu stiu dece ma mai straduiam sa caut ceva pe langa sezlong cand stiam clar ca nu voi gasi nimic. Dar am gasit... ah!
-Karla!
-Iubi in seara asta ai facut-o lata... mai bine ca oricand.
Rasul ei isteric ma zgaria pe creieri. Dar nu imi stricau niste informatii.
-Deh... toate lucrurile bune incep cu mine.
-Si se termina cu sange si lacrimogene!
Iar rasul ala isteric. Tocmai acum cand spunea si ea ceva interesant. Nu stricau mai multe detalii.
-Detaliaza iubita mea caci sunt multe sanse sa nu nimeresc din prima pe care usa am ajuns aici.
-Sau brate.
-Deci?
O priveam curioasa caci ea mai avea putin si exploda de fericire. Scandalagia asta adora tot ce se lasa cu batai si barfe picante. Iar eu eram felul principal al zilei... noptii, cine mai stie?
-Deci nici nu stiu de unde sa incep.
Vorbea iar prea repede si inteligibil mai mult ca sigur, dar mai bine incercam sa prind cateva fraze caci a doua oara cred ca aveam sa aflu din vreun ziar.
-Cu inceputul...
-Da. Sa vezi. Deci cand am venit, ca am fost cu iubi la baie... nah aveam ceva de rezolvat... intelegi tu
-Da, da inteleg...
-Asa... si cand. Ghici.
-Ghici?
-Da! Bratt al tau si cu Charles Renson transformasera sala de festivitati in propriul lor ring de bataie. Ah... ar fi trebuit sa il vezi pe Bratt, era plin de sange. Bine nah, nici Charles nu o ducea mai bine, pentru ca iubi tau s-a luat si de spalacita si Renson a vrut sa o protejeze nah. S-a ales cu o bataie buna.
-Ea?
-Nu,el.
-Pe dracu!
-Calmeaza-te iubi nu-i timpul pierdut.
Da da... astea erau momentele cand ii adoram rasul isteric si iesirile absurde... care, ca sa vezi. Nu mai erau absurde.
-Si eu cum am ajuns aici?
-Pai sa vezi. Bratt a vrut sa te tarasca dupa el, dar se pare ca Charles nu l-a lasat, cu toate ca aia tot urla la el sa nu se mai streseze pentru orice catea.
-Catea?
-Da lasa asta, nu e important. Oricum Bratt a trebuit sa plece, ca era oricum facut de ras mai mult decat suficient. Se fini!
-Si eu?
-A da... Renson te-a cules de pe o canapea si te-a dat in primirea noastra.
-A voastra?
-Daaa... eu si Dave!
-A da.
-Unde e Dave?
-Nu stiu... eu am ramas cu tine.
-Poti sa pleci!
Stiam ca nu vrea sa o mai lalaie aiurea pe aici, mai ales ca barfa era deja fumata. Iar eu nu aveam chef de miortaielile ei asa ca puteam foarte frumos sa o expediez. Iar ea? Ahh... o ador cand imi recepteaza mesajul fara sa protesteze. Si a plecat. Cred ca era si Dave cu ea.
Puteam in sfarsit sa ma duc acasa si sa...
-E cineva aici?
Stiam sigur ca auzisem pe cineva desi nimeni nu-mi raspunsese.
M-am ridicat incercand sa-mi gasesc pantofii dar cred ca era inutil, mai ales ca acum totul era clar. Nu fusese un zgomot, mai exact, acela fusese un geamat. Si se pare ca nu eram singura aici...
Somewhere in July...: http://animezup.com/forum/showthread.php......in+july
Printre demoni: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25990
Legaturi: http://animezup.com/forum/showthread.php...t=Legaturi
Pierduta prin vise: http://animezup.com/forum/showthread.php...+prin+vise
Printre demoni: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=25990
Legaturi: http://animezup.com/forum/showthread.php...t=Legaturi
Pierduta prin vise: http://animezup.com/forum/showthread.php...+prin+vise