10-04-2011, 12:25 PM
Capitolul 24
Devenisem sclavul sexului acum. Cred ca as fi putut-o face 24 din 24 si sa nu ma satur de Anki al meu. Vazusem pe mutrisoara lui aia dulce ca nu ii convenea ceea ce faceam, insa draci daca mai conta acum. Eram intre om si varcolac sau ce oi fi fost in acel moment si nu prea gandeam mai nimic limpede, tot ce vroiam era sa o fac pana mor.
In momentul in care l-am vazut ca se indeparteaza, asta dupa a treia sau a patra partida, i-am cerut sa revina si sa ma aiba iar si iar, insa Anki era nervosa cum. Mi-a zis ca sunt mort dupa p***. Mort e impropriu spus, dar da, imi placea p***. A lui in special.
M-am gandit apoi la ce spusese Yu despre sexul salbatic si m-am apropiat de el, incercand sa il fac sa ma aiba iarasi, insa a dat cu mine de pamant, iar dupa aceea mi-am pierdut cunostinta.
Dupa ceva timp m-am trezit in subsol, cu un colt la gat. Nu prea conta de unde il am, banuiam ca de la varcolac, insa durerea nu era asa blanda cu mine incat sa imi permita sa ma mai si gandesc care de pe unde, ci doar ma facea sa tip si sa ma zbat. Dupa minute bune, care insa mi-au parut a fi ore intregi, am reusit sa imi revin. Mai bine zis nu am mai simtit durere, dar nici nu am mai stiut nimic de mine.
Il simteam pe Anki. Plansese. M-am uitat atent la el si am incercat sa il ating, sa il miros, insa eram tinut in loc de ceva. Un lant. Da, un nenorocit de lant pe care nu il puteam rupe. Vroiam sa plec de acolo. Imi era asa de foame… Cacat in ploaie! Parca nu eram eu. O, de fapt chiar nu eram eu, Strify, ci eram Strify-varcolac. Frumos de tot.
M-a luat de mana si m-a eliberat, apoi m-a condus afara din cabana. Zapada alba ma facea sa imi pierd concentratia, ochii ma dureau cam tare. L-am vazut pe Cerberus in fata mea si pe Anki dandu-i cateva instructiuni, dupa care a plecat in casa, iar eu am inceput sa zburd prin zapada ca un zapacit. Imi placea noua mea forma, ma simteam minunat, vedeam bine, puteam mirosi orice. Se parea ca si Cerberus e bucuros, fiindca a inceput sa se joace cu mine, sa ne muscam si sa ne mirosim.
Am inceput sa alergam pe zapada rece si lucioasa pana intr-o poiana in care am nimerit eu intr-o capcana de ursi, bulindu-mi glezna. In acel moment am inceput sa redevin din nou om, la fel si lupul care, mai apoi, a inceput sa urle.
Dupa cateva minute a aparut si Anki. A venit langa mine si i-am cerut sa ma ajute, insa a zis ca sunt puternic. Da… Sunt! Am incercat, in zadar. Tot el mi-a scos si capcana din picior, dupa care m-a ridicat de pe jos.
M-a ridicat in brate fara sa spuna nimic si s-a indreptat spre cabana din munti. Cerberus mergea agale pe langa noi. Imi placeau cei doi, imi devenisera atat de buni prieteni intr-un timp asa de scurt si ii simpatizam cu adevarat.
AJunsi la cabana, am inceput sa ma chinui sa imi dau cureaua aia jos. Ce dracului, parca as fi fost animal de companie, asa aveam! Si aia era zgarda?! Cacat!
- Nu te mai chinui, spuse Anki vazandu-ma atat de concentrat si iritat, pe deasupra. Nu il vei putea da jos!
- Dar eu de ce nu pot si tu nu poti? Intreb precum un copil ofticat. Tu iti dai mereu ala jos! Vreau si eu!
- Te-ai transformat cu ea, rosti asezandu-ma in pat. Doar cu acea curea iti tii adevaratele puteri in frau. Cand coltul acela de la curea va fi facut bucati, tu vei deveni un animal ce nu are limite. Toata puterea iti va fi eliberata.
Vorbele sale, care se vedea ca erau sincere, ma infiorau. L-am tras in pat, langa mine, intinzandu-ma pe suprafata moale a acestuia, si asezandu-l pe varcolac in fata mea.
- Anki, am rostit usor, mi-e frica!
De ce sa fi negat?! Asta era, imi era frica, o frica de nedescris. Stiam si vazusem probabil nici unu la suta din ce putea face el cand era varcolac. Dar si eu eram acum. Si eram puternic. Oare… Aveam sa distrug tot si sa fiu vanat si ucis? Propriile mele ganduri ma inspaimantau. Am dat negative din cap si mi-am ascuns capul in scurbura gatului lui Anki, el insa s-a ridicat. M-a privit aspru si a izbucnit :
- Nu trebuia sa fim asa de apropiati!
Am dat sa il imbratisez, insa s-a indepartat rapid de mine, daramand masa din spatele sau. A facut o scena urata, urland la mine intr-una acelasi lucru: ‘’ nu trebuia sa fim asa de apropiati! ‘’
- Ce am facut? Intreb exasperate, nestiind la ce se refera.
- Am facut-o! De vreo opt cinci ori!
M-am uitat lung la el. Simteam tot sangele cum urcase in obrajii mei. Ma apropii usor de Anki, luandu-l in brate. A tacut imediat, precum un copil care primeste ce vrea el. L-am tras in pat si m-am asezat turceste, uitandu-ma la el. Spre uimirea mea m-a prins de barbie si m-a tras in jos, langa el.
- Anki, imi cer iertare, i-am spus lipindu-mi buzele de ale sale. Plus de asta, am inteles acum de ce nu mi-ai spus cum poti deveni varcolac… Insa acum imi poti povesti despre tine?
- Pai… rosti tanarul, eram foarte tanar. Acum 8 000 de ani. M-au capturat mai mult mort decat viu pe campul de lupta, apoi m-au inchis intr-o celula cu alte cateva zeci de oameni. A izbucnit o maladie si eu am reusit sa evadez de acolo, fugind in padure. Am prins un lup si l-am mancat, apoi, la doua zile dupa asta, m-am transformat in varcolac. Strif`, hai sa ne plimbam amandoi prin padure!
M-a luat de mana si am pornit impreuna, in forma noastra umana. Si-a pus mana in jurul gatului meu si m-a sarutat usor pe buze, apoi am rostit :
- Te iubesc! Si iarta-ma pentru… Extenuare!
- Nu conteaza, stiu cum e sa nu te poti opri. Strif`, sa stii ca cel mai intim moment al nostru e transformarea. E mai intim decat primul contact sexual sau decat ejacularea, mi-a spus sarutandu-ma. Atunci suntem imuni. Putem fi ucisi cu usurinta. Suntem vulnerabili.
- Cand voi putea sa ma transform ca tine? Am intrebat sarutandu-l iar.
- Peste cam trei luni, spune muscandu-ma usor de pierce-ul din buza.
L-am pus mai apoi sa povesteasca tot ce a vazut, cum arat eu ca varcolac si toate cele, in timp ce ne plimbam amandoi prin padure…
Devenisem sclavul sexului acum. Cred ca as fi putut-o face 24 din 24 si sa nu ma satur de Anki al meu. Vazusem pe mutrisoara lui aia dulce ca nu ii convenea ceea ce faceam, insa draci daca mai conta acum. Eram intre om si varcolac sau ce oi fi fost in acel moment si nu prea gandeam mai nimic limpede, tot ce vroiam era sa o fac pana mor.
In momentul in care l-am vazut ca se indeparteaza, asta dupa a treia sau a patra partida, i-am cerut sa revina si sa ma aiba iar si iar, insa Anki era nervosa cum. Mi-a zis ca sunt mort dupa p***. Mort e impropriu spus, dar da, imi placea p***. A lui in special.
M-am gandit apoi la ce spusese Yu despre sexul salbatic si m-am apropiat de el, incercand sa il fac sa ma aiba iarasi, insa a dat cu mine de pamant, iar dupa aceea mi-am pierdut cunostinta.
Dupa ceva timp m-am trezit in subsol, cu un colt la gat. Nu prea conta de unde il am, banuiam ca de la varcolac, insa durerea nu era asa blanda cu mine incat sa imi permita sa ma mai si gandesc care de pe unde, ci doar ma facea sa tip si sa ma zbat. Dupa minute bune, care insa mi-au parut a fi ore intregi, am reusit sa imi revin. Mai bine zis nu am mai simtit durere, dar nici nu am mai stiut nimic de mine.
Il simteam pe Anki. Plansese. M-am uitat atent la el si am incercat sa il ating, sa il miros, insa eram tinut in loc de ceva. Un lant. Da, un nenorocit de lant pe care nu il puteam rupe. Vroiam sa plec de acolo. Imi era asa de foame… Cacat in ploaie! Parca nu eram eu. O, de fapt chiar nu eram eu, Strify, ci eram Strify-varcolac. Frumos de tot.
M-a luat de mana si m-a eliberat, apoi m-a condus afara din cabana. Zapada alba ma facea sa imi pierd concentratia, ochii ma dureau cam tare. L-am vazut pe Cerberus in fata mea si pe Anki dandu-i cateva instructiuni, dupa care a plecat in casa, iar eu am inceput sa zburd prin zapada ca un zapacit. Imi placea noua mea forma, ma simteam minunat, vedeam bine, puteam mirosi orice. Se parea ca si Cerberus e bucuros, fiindca a inceput sa se joace cu mine, sa ne muscam si sa ne mirosim.
Am inceput sa alergam pe zapada rece si lucioasa pana intr-o poiana in care am nimerit eu intr-o capcana de ursi, bulindu-mi glezna. In acel moment am inceput sa redevin din nou om, la fel si lupul care, mai apoi, a inceput sa urle.
Dupa cateva minute a aparut si Anki. A venit langa mine si i-am cerut sa ma ajute, insa a zis ca sunt puternic. Da… Sunt! Am incercat, in zadar. Tot el mi-a scos si capcana din picior, dupa care m-a ridicat de pe jos.
M-a ridicat in brate fara sa spuna nimic si s-a indreptat spre cabana din munti. Cerberus mergea agale pe langa noi. Imi placeau cei doi, imi devenisera atat de buni prieteni intr-un timp asa de scurt si ii simpatizam cu adevarat.
AJunsi la cabana, am inceput sa ma chinui sa imi dau cureaua aia jos. Ce dracului, parca as fi fost animal de companie, asa aveam! Si aia era zgarda?! Cacat!
- Nu te mai chinui, spuse Anki vazandu-ma atat de concentrat si iritat, pe deasupra. Nu il vei putea da jos!
- Dar eu de ce nu pot si tu nu poti? Intreb precum un copil ofticat. Tu iti dai mereu ala jos! Vreau si eu!
- Te-ai transformat cu ea, rosti asezandu-ma in pat. Doar cu acea curea iti tii adevaratele puteri in frau. Cand coltul acela de la curea va fi facut bucati, tu vei deveni un animal ce nu are limite. Toata puterea iti va fi eliberata.
Vorbele sale, care se vedea ca erau sincere, ma infiorau. L-am tras in pat, langa mine, intinzandu-ma pe suprafata moale a acestuia, si asezandu-l pe varcolac in fata mea.
- Anki, am rostit usor, mi-e frica!
De ce sa fi negat?! Asta era, imi era frica, o frica de nedescris. Stiam si vazusem probabil nici unu la suta din ce putea face el cand era varcolac. Dar si eu eram acum. Si eram puternic. Oare… Aveam sa distrug tot si sa fiu vanat si ucis? Propriile mele ganduri ma inspaimantau. Am dat negative din cap si mi-am ascuns capul in scurbura gatului lui Anki, el insa s-a ridicat. M-a privit aspru si a izbucnit :
- Nu trebuia sa fim asa de apropiati!
Am dat sa il imbratisez, insa s-a indepartat rapid de mine, daramand masa din spatele sau. A facut o scena urata, urland la mine intr-una acelasi lucru: ‘’ nu trebuia sa fim asa de apropiati! ‘’
- Ce am facut? Intreb exasperate, nestiind la ce se refera.
- Am facut-o! De vreo opt cinci ori!
M-am uitat lung la el. Simteam tot sangele cum urcase in obrajii mei. Ma apropii usor de Anki, luandu-l in brate. A tacut imediat, precum un copil care primeste ce vrea el. L-am tras in pat si m-am asezat turceste, uitandu-ma la el. Spre uimirea mea m-a prins de barbie si m-a tras in jos, langa el.
- Anki, imi cer iertare, i-am spus lipindu-mi buzele de ale sale. Plus de asta, am inteles acum de ce nu mi-ai spus cum poti deveni varcolac… Insa acum imi poti povesti despre tine?
- Pai… rosti tanarul, eram foarte tanar. Acum 8 000 de ani. M-au capturat mai mult mort decat viu pe campul de lupta, apoi m-au inchis intr-o celula cu alte cateva zeci de oameni. A izbucnit o maladie si eu am reusit sa evadez de acolo, fugind in padure. Am prins un lup si l-am mancat, apoi, la doua zile dupa asta, m-am transformat in varcolac. Strif`, hai sa ne plimbam amandoi prin padure!
M-a luat de mana si am pornit impreuna, in forma noastra umana. Si-a pus mana in jurul gatului meu si m-a sarutat usor pe buze, apoi am rostit :
- Te iubesc! Si iarta-ma pentru… Extenuare!
- Nu conteaza, stiu cum e sa nu te poti opri. Strif`, sa stii ca cel mai intim moment al nostru e transformarea. E mai intim decat primul contact sexual sau decat ejacularea, mi-a spus sarutandu-ma. Atunci suntem imuni. Putem fi ucisi cu usurinta. Suntem vulnerabili.
- Cand voi putea sa ma transform ca tine? Am intrebat sarutandu-l iar.
- Peste cam trei luni, spune muscandu-ma usor de pierce-ul din buza.
L-am pus mai apoi sa povesteasca tot ce a vazut, cum arat eu ca varcolac si toate cele, in timp ce ne plimbam amandoi prin padure…
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour