10-04-2011, 02:25 AM
Va multumesc pentru comentariu, scumpele mele 
Se pare ca ficul nu mai e citit ca inainte...
Asta e. Sper insa ca e pe placul vostru.
Trebuie sa imi cer scuze pentru lunga intarziere, am fost foarte ocupata in ultimul timp. Spre norocul meu, astazi am reusit sa-mi fac treaba.
Va multumesc in continuare ca ma cititi si sper sa va placa
Next:]
Capitolul 23
- Chiar ai vorbit serios? intreba Yuki in soapta, si Jeff se intoarse catre el, dand afirmativ din cap. Nu indraznea sa mai spuna ceva, doar statea cu ochii inchisi si se gandea. Toate imaginile cu ei doi ii reveneau in minte si-i faceau trupul sa ii fie strabatut de fiori. Trebuise sa faca atat de multe in ultimul timp... Si ajunsese sa tina la un alt baiat. El niciodata nu mai iubise si acum toate sentimentele il speriau.. Si totusi ii placea. Era incantator sa iubesti, mai ales sa fii iubit. Yuki era tot ce-si putea dori.
- Da, iubire, am vorbit foarte serios. Din pacate fac parte din Mafie. De-asta sunt mai tot timpul plecat. De asta am droguri, de-asta le vand .De-asta imi permit sa ucid, intelegi? Si totusi... Nu vreau ca asta sa te sperie, nu vreau... Nu vreau sa ne despartim vreodata, Yuki.
In vocea sa se simteam sinceritatea. Niponul se uita zambind la el, si totusi in ochi i se oglindea tristetea. Toate lucrurile prin care trecuse il schimbasera. Cat de imatur era el cand o cunoscuse pe Misa... Insa de cand il cunoscuse pe Jeff era cu totul altul, devenise un adult adevarat. In continuare ii venea sa moara, sa puna capat acestor zile nefericite pe care le avea. Tremura si voia doar sa plece departe, sa uite, sa nu fi facut nimic din ce facuse.
In ciuda faptului ca il placea pe Jeff si tinea la el, isi dorea sa nu-l fi cunoscut vreodata, fiindca se gandea ca toate necazurile se trasesera de la moartea iubitei sale si de la faptul ca il cunoscuse pe Jeff. Dar nu... Daca statea sa se gandeasca mai bine, tot ceea ce se intamplase de cand era cu el fusese doar sa faca dragoste si sa realizeze ca poate iubi un barbat. Ce se intamplase rau? Nimic. Violul nu era din vina lui Jeff, el doar il salvase. Ryu fusese vinovat si acum era mort, platise.
- Jeff, cum e sa ucizi? a intrebat si inghitise in sec deja. Stia cum e sa ucida: e groaznic. Constiinta iti face mustrari si vrei sa mori, iti e teama de pedepse, e totul o invalmaseala totala.
- Pai... Pentru mine e usor. M-am obisnuit deja, la cat a trebuit sa ucid si sa scap de cadavre, in special inainte, cand eram abia la inceput si eram nevoit sa fac treaba murdara a Mafiei. Acum isna nu mai conteaza nimic. Nu imi mai pasa, nu mai conteaza pentru mine. Vietile omenesti dispar rapid, intelegi? Haide, nu mai plange, nu te ingrijora, vom face noi ca totul sa fie bine si cum trebuie. Stiu ca e greu sa uiti, prima victima e intotdeauna cea mai greu de suprotat, insa curand te vei obisnui, iubirea mea, si va fi usor.
- Ce lucruri imi mai ascunzi? intreba Yuki in soapta si Jeff se intoarse catre el de-a dreptul uimit, nestiind ce sa raspunda. Buzele ii tremurau si inima incepuse sa ii bata mai tare. Oare iubitul sau banuia de moartea MIsei si a celui ce incercase sa-l violeze? Oare Yuki ar putea... ?
- Ce te face sa crezi ca iti ascund lucruri? interba Jeff oftand. Nu prea ii venea sa explice ceea ce facuse, spera sa ramana un secret tot timpul pentru el, insa nu era capabil de acele lucruri. Il durea inima din el, nu concepea sa il minta pe Yuki. Era unica persoana pe care nu dorea sa o simta suparata sau ingrijorata. Atatea sentimente erau in el acum. atatea multe lucruri... Cum sa ii spuna toate acele lucruri?
Isi facu insa curaj si isi drese glasul. Buzele i se intredeschisera, isna niciun cuvant nu-si facu aparitia din acel loc. Nu putea spune nimic, desi icnercase asta.
- Felul tau de a te comporta ma face sa cred ca sunt lucruri pe care le ascunzi de mine, Jeff, ceea ce ma deranjeaza. Stii, imi place sa fim sinceri unul cu celalalt. Consider ca orice greseala e pe jumatate iertata daca este recunoscuta de catre faptas si...
- Bine, iti spun... Doar ca te vei supara si ma vei uri. O fac pentru ca tin la tine intr-adevar... Eu... Eu sunt cel...
- Hm? Spune, nu te teme! spuse niponul si il saruta usor pe buze.
- Misa... A murit din cauza mea. Takashi trebuia sa o sperie, insa a violat-o si a ucis-o... Si Takashi a fost ucis dupa asta de mine insumi... Eu am facut-o pentru ca nu am vrut sa se ajunga chiar atat de departe... Doar ca te voiam atat de mult...
Yuki ramasese de-a dreptul uimit, nevenindu-i sa creada ceea ce ii auzeau urechile din partea iubitului sau.
- Jeff, spune-mi ca glumesti, te implor! ceru tanarul plangand. Lacrimile curgeau siroaie pe chipul sa bland, lasand dare ude pe acesta. Isi dorea sa nu-i pese, sa uite, sa nu mai planga. Misa era moarta. De Takashi nu-i pasa, era un detaliu neimportant pentru el, spre deosebire de prima fata din viata sa, Misa lui iubita. Rana sufleteasca inca neinchisa il facea sa vrea sa urle de durere, insa se abtinea sa faca acest lucru. Aproape ca innebunea de dorinta de a-i da una lui Jeff, sa-l loveasca, sa-l faca sa-l doara. Cum sa afle el de iubitul sau ca ucisese persoana pe care o iubise el cu adevarat? I se parea ca nu asta e realitatea, ci o alta cu totul diferita.
Voia sa i se spuna ca fusese doar o gluma banala si ca el nu facuse acele lucruri. Ceru asta strangandu-si genunchii la piept. Astepta ca Jeff sa ii spuna ca se prostise, ca voise doar sa-l sperie sau cine stie ce banalitate, ca nu facuse el asta, insa americanul isi plecase ochii in pamant, neindraznind sa-l priveasca. Scoase un sunet ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, insa trecuse o buna bucata de vreme pana ce cuvintele sa se faca auzite din partea lui:
- Intelege, te-am placut din prima clipa. Fara sa ma pot abtine, am reactionat fara sa gandesc. Ti-am zis, n-am vrut sa moara sau sa fie violata de Takashi, nu asta a fost planul meu, iubirea mea! intelege, eu doar pe tine te voiam si voaim sa te fac fericit, niciodata sa te ranesc!
Cu toate ca Jeff era calm si explica impecabil, Yuki nu era capabil sa inteleaga. Desi inca se resimtea in urma violului aceluia nenorocit pe care Ryo i-l facuse cadou de adio, tanarul sari in picioare, adunandu-si hainele.
- Te pomentesti ca tu ai fost cel care l-a pus pe Ryo sa ma violeze! urla enervat la culme, dezamagit. Jeff sari si el in picioare, incercand sa-l calmeze, sa il faca sa se linisteasca, insa era in zadar, niponul continua sa tipe, sa urle si sa planga: Am avut in credere in tine, nenorocitule! Am avut incredere, te-am lasat sa iti bati joc de mine cum ai vrut tu! M-ai facut sa tin la tine ca mai apoi sa platesti un prieten sa ma violeze! Tarfa de om ce esti! Jigodie!
Cuvintele grele ce ii erau adresate tanarului il faceau pe acesta sa moara de durere. Cum de Yuki putea sa ii spuna asa ceva? Mai fusese jignit si de alte persoane, insa niciodata nu se simtise asa jalnic ca si pana acum. Il durea fiecare cuvant, fiecare gest pe care il facea iubitul lui.
NIponul se imbraca acum cu viteza, refuzand sa mai stea vreun pic langa persoana pe care o iubise, insa il tradase. Oare chiar il iubise? Nici macar el nu stia cu adevarat ce simtise, insa stia ca ii era lehamite de toate relele care se petreceau acum. Dorea o doza mare de heroina, sa si-o bage pe toata in vena si sa-l ia dracu`. De ce nu murise el atunci?! Ar fi trebuit sa nu isi mai revina vreodata, ar fi trebuit sa se duca o data cu Misa, nu sa ma istea intr-o lume de rahat.
Nu-i venea sa creada cat poate sa sufere pentru tradarea iubitului sau. Nu-i venea sa creada ca el ajunsese un homosexual.
- M-ai transformat intr-un poponar infect! Jegosule, te urasc! Jeff, te urasc! Imi doresc sa nu te fi cunoscut vreodata! Imi doresc sa mor, sa nu ma fi nascut macar! Sa nu va mai vad pe niciunul! Am avut incredere in tine si tu mi-ai ucis iubita. AI ucis o parte din mine si ti-ai batut joc de trupul meu. Te-am avut in minte, te-am primit cu dragoste, iar tu ai avut tupeul sa iti bati joc de mine! Drept cine ma iei, Jeff!? Crezi ca daca tu faci parte din Mafie ai vreun control asupra mea?! Credeti ca voi toti aveti vreun control asupra mea?! Sobolanilor, nenorocitilor!
Jeff nu stia ce sa mai spuna. Se ridicase in picioare si se indreptase catre iubitul sau care era aproape imbracat. Tremura din cap pana in picioare. Isi dorea decat sa-l tina in brate si sa il sarute, insa se parea ca nu are norocul sa faca asa ceva, ii era groaznic de rau, lehamite de tot. Voia doar sa stea in pat cu fiinta la care tinea, insa Yuki, acea fiinta, acum il facea in toate felurile.
- Pleaca... spuse Jeff si lacrimile incepura sa ii curga siroaie pe fata. Daca tu crezi ca iti poti bate joc de mine in halul asta, atunci pleaca. Daca tu chiar crezi ca eu am fost cel are l-am pus pe Ryo sa te violeze nu mai privi in urma, doar du-te. Du-te, nu vreua sa te mai vad. Te iubesc, insa nu te-as tine vreodata cu forta in viata mea!
Cuvintele sale rasunara dur in urechile lui Yuki. Ce mod de a spune '' Te iubesc! ''. Oftase si lacrimile de pe chipul sau nu mai era de teama, ci era de dezamagire acum, de durere. Jeff ii ceruse sa plece... Daca el credea ca il pusese pe Ryo sa-l violeze. Nu stia ce sa creada despre acel lucru. Jeff nu parea a fi un astfel de om, insa aparentele pot fi inselatoare. Isi lua geaca pe el si, desi avea o stare groaznica si abia se putea misca, iesi din camera, fara sa priveasca inapoi.
Se opri pentru cateva clipe, simtindu-l pe Jeff in spatele sau, si explica:
- Poate nu tu l-ai pus pe Ryo sa imi faca acele lucruri... Nu mai conteaza asta. Insa tu ai facut ca Misa sa isi piarda viata. Daca tu nu ai fi fost si nu m-ai fi vrut, ea ar mai fi trait. As fi putut fi al tau si asa. M-ai fi putut lua si batjocori cum mi-a facut Ryo, insa nu sa-mi omori iubita, Jeff. Te urasc... Adio.
Vocea sa era fara inflexiuni. Desi plangea si il durea ingrozitor tot ceea ce se intampla, pleca, in timp ce Jeff cazuse in genunchi. Brusc, camaera ii paru goala. Casa era goala, lumea era goala fara Yuki. Yuki era totul pentru el, era universul sau si nu stiuse sa-l aprecieze, nu stiuuse sa isi aleaga momentul oportun pentru a-i spune adevarul despre ceea ce se intamplase si acum totul era pierdut.
Totul...
Se pare ca ficul nu mai e citit ca inainte... Asta e. Sper insa ca e pe placul vostru. Trebuie sa imi cer scuze pentru lunga intarziere, am fost foarte ocupata in ultimul timp. Spre norocul meu, astazi am reusit sa-mi fac treaba.
Va multumesc in continuare ca ma cititi si sper sa va placa
Next:]
Capitolul 23
- Chiar ai vorbit serios? intreba Yuki in soapta, si Jeff se intoarse catre el, dand afirmativ din cap. Nu indraznea sa mai spuna ceva, doar statea cu ochii inchisi si se gandea. Toate imaginile cu ei doi ii reveneau in minte si-i faceau trupul sa ii fie strabatut de fiori. Trebuise sa faca atat de multe in ultimul timp... Si ajunsese sa tina la un alt baiat. El niciodata nu mai iubise si acum toate sentimentele il speriau.. Si totusi ii placea. Era incantator sa iubesti, mai ales sa fii iubit. Yuki era tot ce-si putea dori.
- Da, iubire, am vorbit foarte serios. Din pacate fac parte din Mafie. De-asta sunt mai tot timpul plecat. De asta am droguri, de-asta le vand .De-asta imi permit sa ucid, intelegi? Si totusi... Nu vreau ca asta sa te sperie, nu vreau... Nu vreau sa ne despartim vreodata, Yuki.
In vocea sa se simteam sinceritatea. Niponul se uita zambind la el, si totusi in ochi i se oglindea tristetea. Toate lucrurile prin care trecuse il schimbasera. Cat de imatur era el cand o cunoscuse pe Misa... Insa de cand il cunoscuse pe Jeff era cu totul altul, devenise un adult adevarat. In continuare ii venea sa moara, sa puna capat acestor zile nefericite pe care le avea. Tremura si voia doar sa plece departe, sa uite, sa nu fi facut nimic din ce facuse.
In ciuda faptului ca il placea pe Jeff si tinea la el, isi dorea sa nu-l fi cunoscut vreodata, fiindca se gandea ca toate necazurile se trasesera de la moartea iubitei sale si de la faptul ca il cunoscuse pe Jeff. Dar nu... Daca statea sa se gandeasca mai bine, tot ceea ce se intamplase de cand era cu el fusese doar sa faca dragoste si sa realizeze ca poate iubi un barbat. Ce se intamplase rau? Nimic. Violul nu era din vina lui Jeff, el doar il salvase. Ryu fusese vinovat si acum era mort, platise.
- Jeff, cum e sa ucizi? a intrebat si inghitise in sec deja. Stia cum e sa ucida: e groaznic. Constiinta iti face mustrari si vrei sa mori, iti e teama de pedepse, e totul o invalmaseala totala.
- Pai... Pentru mine e usor. M-am obisnuit deja, la cat a trebuit sa ucid si sa scap de cadavre, in special inainte, cand eram abia la inceput si eram nevoit sa fac treaba murdara a Mafiei. Acum isna nu mai conteaza nimic. Nu imi mai pasa, nu mai conteaza pentru mine. Vietile omenesti dispar rapid, intelegi? Haide, nu mai plange, nu te ingrijora, vom face noi ca totul sa fie bine si cum trebuie. Stiu ca e greu sa uiti, prima victima e intotdeauna cea mai greu de suprotat, insa curand te vei obisnui, iubirea mea, si va fi usor.
- Ce lucruri imi mai ascunzi? intreba Yuki in soapta si Jeff se intoarse catre el de-a dreptul uimit, nestiind ce sa raspunda. Buzele ii tremurau si inima incepuse sa ii bata mai tare. Oare iubitul sau banuia de moartea MIsei si a celui ce incercase sa-l violeze? Oare Yuki ar putea... ?
- Ce te face sa crezi ca iti ascund lucruri? interba Jeff oftand. Nu prea ii venea sa explice ceea ce facuse, spera sa ramana un secret tot timpul pentru el, insa nu era capabil de acele lucruri. Il durea inima din el, nu concepea sa il minta pe Yuki. Era unica persoana pe care nu dorea sa o simta suparata sau ingrijorata. Atatea sentimente erau in el acum. atatea multe lucruri... Cum sa ii spuna toate acele lucruri?
Isi facu insa curaj si isi drese glasul. Buzele i se intredeschisera, isna niciun cuvant nu-si facu aparitia din acel loc. Nu putea spune nimic, desi icnercase asta.
- Felul tau de a te comporta ma face sa cred ca sunt lucruri pe care le ascunzi de mine, Jeff, ceea ce ma deranjeaza. Stii, imi place sa fim sinceri unul cu celalalt. Consider ca orice greseala e pe jumatate iertata daca este recunoscuta de catre faptas si...
- Bine, iti spun... Doar ca te vei supara si ma vei uri. O fac pentru ca tin la tine intr-adevar... Eu... Eu sunt cel...
- Hm? Spune, nu te teme! spuse niponul si il saruta usor pe buze.
- Misa... A murit din cauza mea. Takashi trebuia sa o sperie, insa a violat-o si a ucis-o... Si Takashi a fost ucis dupa asta de mine insumi... Eu am facut-o pentru ca nu am vrut sa se ajunga chiar atat de departe... Doar ca te voiam atat de mult...
Yuki ramasese de-a dreptul uimit, nevenindu-i sa creada ceea ce ii auzeau urechile din partea iubitului sau.
- Jeff, spune-mi ca glumesti, te implor! ceru tanarul plangand. Lacrimile curgeau siroaie pe chipul sa bland, lasand dare ude pe acesta. Isi dorea sa nu-i pese, sa uite, sa nu mai planga. Misa era moarta. De Takashi nu-i pasa, era un detaliu neimportant pentru el, spre deosebire de prima fata din viata sa, Misa lui iubita. Rana sufleteasca inca neinchisa il facea sa vrea sa urle de durere, insa se abtinea sa faca acest lucru. Aproape ca innebunea de dorinta de a-i da una lui Jeff, sa-l loveasca, sa-l faca sa-l doara. Cum sa afle el de iubitul sau ca ucisese persoana pe care o iubise el cu adevarat? I se parea ca nu asta e realitatea, ci o alta cu totul diferita.
Voia sa i se spuna ca fusese doar o gluma banala si ca el nu facuse acele lucruri. Ceru asta strangandu-si genunchii la piept. Astepta ca Jeff sa ii spuna ca se prostise, ca voise doar sa-l sperie sau cine stie ce banalitate, ca nu facuse el asta, insa americanul isi plecase ochii in pamant, neindraznind sa-l priveasca. Scoase un sunet ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, insa trecuse o buna bucata de vreme pana ce cuvintele sa se faca auzite din partea lui:
- Intelege, te-am placut din prima clipa. Fara sa ma pot abtine, am reactionat fara sa gandesc. Ti-am zis, n-am vrut sa moara sau sa fie violata de Takashi, nu asta a fost planul meu, iubirea mea! intelege, eu doar pe tine te voiam si voaim sa te fac fericit, niciodata sa te ranesc!
Cu toate ca Jeff era calm si explica impecabil, Yuki nu era capabil sa inteleaga. Desi inca se resimtea in urma violului aceluia nenorocit pe care Ryo i-l facuse cadou de adio, tanarul sari in picioare, adunandu-si hainele.
- Te pomentesti ca tu ai fost cel care l-a pus pe Ryo sa ma violeze! urla enervat la culme, dezamagit. Jeff sari si el in picioare, incercand sa-l calmeze, sa il faca sa se linisteasca, insa era in zadar, niponul continua sa tipe, sa urle si sa planga: Am avut in credere in tine, nenorocitule! Am avut incredere, te-am lasat sa iti bati joc de mine cum ai vrut tu! M-ai facut sa tin la tine ca mai apoi sa platesti un prieten sa ma violeze! Tarfa de om ce esti! Jigodie!
Cuvintele grele ce ii erau adresate tanarului il faceau pe acesta sa moara de durere. Cum de Yuki putea sa ii spuna asa ceva? Mai fusese jignit si de alte persoane, insa niciodata nu se simtise asa jalnic ca si pana acum. Il durea fiecare cuvant, fiecare gest pe care il facea iubitul lui.
NIponul se imbraca acum cu viteza, refuzand sa mai stea vreun pic langa persoana pe care o iubise, insa il tradase. Oare chiar il iubise? Nici macar el nu stia cu adevarat ce simtise, insa stia ca ii era lehamite de toate relele care se petreceau acum. Dorea o doza mare de heroina, sa si-o bage pe toata in vena si sa-l ia dracu`. De ce nu murise el atunci?! Ar fi trebuit sa nu isi mai revina vreodata, ar fi trebuit sa se duca o data cu Misa, nu sa ma istea intr-o lume de rahat.
Nu-i venea sa creada cat poate sa sufere pentru tradarea iubitului sau. Nu-i venea sa creada ca el ajunsese un homosexual.
- M-ai transformat intr-un poponar infect! Jegosule, te urasc! Jeff, te urasc! Imi doresc sa nu te fi cunoscut vreodata! Imi doresc sa mor, sa nu ma fi nascut macar! Sa nu va mai vad pe niciunul! Am avut incredere in tine si tu mi-ai ucis iubita. AI ucis o parte din mine si ti-ai batut joc de trupul meu. Te-am avut in minte, te-am primit cu dragoste, iar tu ai avut tupeul sa iti bati joc de mine! Drept cine ma iei, Jeff!? Crezi ca daca tu faci parte din Mafie ai vreun control asupra mea?! Credeti ca voi toti aveti vreun control asupra mea?! Sobolanilor, nenorocitilor!
Jeff nu stia ce sa mai spuna. Se ridicase in picioare si se indreptase catre iubitul sau care era aproape imbracat. Tremura din cap pana in picioare. Isi dorea decat sa-l tina in brate si sa il sarute, insa se parea ca nu are norocul sa faca asa ceva, ii era groaznic de rau, lehamite de tot. Voia doar sa stea in pat cu fiinta la care tinea, insa Yuki, acea fiinta, acum il facea in toate felurile.
- Pleaca... spuse Jeff si lacrimile incepura sa ii curga siroaie pe fata. Daca tu crezi ca iti poti bate joc de mine in halul asta, atunci pleaca. Daca tu chiar crezi ca eu am fost cel are l-am pus pe Ryo sa te violeze nu mai privi in urma, doar du-te. Du-te, nu vreua sa te mai vad. Te iubesc, insa nu te-as tine vreodata cu forta in viata mea!
Cuvintele sale rasunara dur in urechile lui Yuki. Ce mod de a spune '' Te iubesc! ''. Oftase si lacrimile de pe chipul sau nu mai era de teama, ci era de dezamagire acum, de durere. Jeff ii ceruse sa plece... Daca el credea ca il pusese pe Ryo sa-l violeze. Nu stia ce sa creada despre acel lucru. Jeff nu parea a fi un astfel de om, insa aparentele pot fi inselatoare. Isi lua geaca pe el si, desi avea o stare groaznica si abia se putea misca, iesi din camera, fara sa priveasca inapoi.
Se opri pentru cateva clipe, simtindu-l pe Jeff in spatele sau, si explica:
- Poate nu tu l-ai pus pe Ryo sa imi faca acele lucruri... Nu mai conteaza asta. Insa tu ai facut ca Misa sa isi piarda viata. Daca tu nu ai fi fost si nu m-ai fi vrut, ea ar mai fi trait. As fi putut fi al tau si asa. M-ai fi putut lua si batjocori cum mi-a facut Ryo, insa nu sa-mi omori iubita, Jeff. Te urasc... Adio.
Vocea sa era fara inflexiuni. Desi plangea si il durea ingrozitor tot ceea ce se intampla, pleca, in timp ce Jeff cazuse in genunchi. Brusc, camaera ii paru goala. Casa era goala, lumea era goala fara Yuki. Yuki era totul pentru el, era universul sau si nu stiuse sa-l aprecieze, nu stiuuse sa isi aleaga momentul oportun pentru a-i spune adevarul despre ceea ce se intamplase si acum totul era pierdut.
Totul...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour