Seeking happiness [YAOI]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XIII

Imi intorc privirea spre usa si ii vad. " Cei sase Muschiteri " in frunte cu Haruto. Obrajii mi se inrosesc rapid si ma ridic de pe scaun.
-Scuze! Nu vroiam sa te deranjez, vorbi Kei care se apropie din ce in ce mai mult de mine.
Nu mai stiam ce sa fac. Inima incepu sa-mi bata cu putere in piept. Ce mi se va intampla acum? Oare ce vroiau de la mine?
Se opri inaintea mea. Imi atinse obrazul drept si mana ii cobora pe gat.
-Nu ai vrea sa vi cu mine, papusa? ma intreaba cu o voce perversa.
-La dracu?
Ecoul voci mele ajunse pana la urechile lui Haruto si ii puteam citi gelozia pe chip. Nu suporta sa vada cum altii ma ating acolo unde el doar ar vrea si cum ma privesc cu atat dorinta. Vad cum i se ridica sprancenele si se opreste la cativa metri de mine, privindu-ma insistent. Presimteam ca avea ceva rau sa se intample, ceva de care imi voi aduce aminte toata viata.
Brusc, Kei se departa, indreptandu-se spre Haruto. Ceea ce urma ma facu sa-mi fie rau. Haruto il lua in brate pe Kei si il saruta pasional, strangandu-l aproape de el. Cu o mana il cuprinse de mijloc iar cu cealalta ii mangaie fundul. Cealalta raspunse la gestul lui si ii stranse " prietenul ".
Ma holbez la ei minute intregi, timp in care nici unul din ei nu dadea semn ca ar vrea sa se opreasca.
Simt cum stomacul mi se intoarce pe dos si mancarea imi urca inapoi pe gat, intr-un gest disperat de a evada din corpul meu. Cei doi continuau sa se sarute, cu pofta parca vrand sa se devoreze unul pe celalalt sub privirile neclintite ale celorlalti.
Imi acopar gura cu mana stanga. Ce incerca sa-mi demonstreze Haruto? Cu ce am grasit sa ma pedepsesca asa? Pur si simplu nu il intelegeam. Ce va castiga daca il saruta pe ala inaintea mea? Vroia cumva sa ma faca gelos?
Daca ma gandesc mai bine, chiar ii reusea. Gelozia imi invada mintea si incepeam parca sa nu mai gandesc cum trebiue. Eu vroiam sa fiu in locul acelui barbat pe care il saruta, desi nu puteam face din asta un anunt public. La ce ma gandeam? Nu vroiam.
Incerc sa ma concentrez, dar imaginea celor doi imi aparea chiar si cand imi inchid ochi. Nu inteleg ce se intampla cu mine si nici de ce ma simteam asa de vulnerabil si mic in fata celorlalti. Mandria mea scadea cand ma gandescca poate eu nu il meritam pe Haruto si ca el avea nevoie de o persoana mai puternica, mai increzatoare cu care sa-si petreaca restul vietii. Picoarele incep sa imi tremure si respiratia imi devine din ce in mai accelerata. Simt cum corpul imi ia foc si camera devine din ce in ce mai fierbinte. Transpiratia imi curge continuu pe fata si umarul incepe sa ma doara iar capul parca ar vrea sa-mi explodeze.
Privirea mi se incetosa si ma simteam de parca as fi zburat peste un ocean de tipete. Urechile imi tiuiau. Daca mi-as fi acoperit, tot nu reuseam sa ma feresc de acele glasuri infernale venite parca din cele mai adanci prapasti ale Iadului.
Peisajul se schimba si inaintea ochilor mei aparura siluete, o suta sau mii de umbre, fara chip cu acelasi semne ce le stralucea puternic pe gat. Insa una singura ii puteam observa trasaturile fetei. Parul negru ca smoala si ochii verzi ca de smalard.
Gura incepu sa i se miste, dar nici un cuvant nu evada din ea. In cele din urma, ecoul vocii ajunse pana la mine:
-Foloste-ti putrera cu grija, fiule! Focul e prietenul tau!
Ii vad semnul cum straluceste in intuneric si zambetul lui larg pe chip. Clipesc de cateva ori pentru a-l putea vedea mai bine, dar nu reusesc decat sa aduc inapoi ceata asupra ochilor mei si sa ma trezesc in bratele unui barbat.
-Copile, trezeste-te! Ce ai? il aud vorbind.
Imi deschid cu greu ochii si imi intorc privirea spre el.
-Ce s-a intamplat? am intrebat eu speriat, in timp ce imi ridicam spatele de pe pieptul lui.
-Ti-ai pierdut cunostinta, raspunde el pe un ton calm.
Vreau sa ma ridic, dar simt cum ceva ma fulgera in umar si cad deasupra salvatorului meu. Intre buzele lui si ale mele mai erau doar cativa centrimetri distanta, asa ca mi-am intors repede privirea si am vrut sa vad reactia lui Haruto.
Il vad cum il indeparteaza pe Kei si se indreapta cu pasi repezi spre mine. Ma ia in brate si se indeparteaza de grup.
-Imi pare rau! vorbi Haruto dupa care isi continua drumul.
Ajunsi in camera noastra, ma aseza pe pat si inchise usa. Se arunca langa mine si ma saruta usor pe buze.
-Iti promit ca nu te voi mai rani vrodata, vorbi barbatul sarutandu-ma din nou.
Imi asez capul pe pieptul lui si ma gandesc daca sa-l intreab despre acel semn. Imi iau inima-n dinti si incep:
-Haruto, pot sa te intreb ceve?
-Orice?
-De ce eviti sa-mi spui care e treaba cu semnul?
Nu imi raspunde. Intreb a doua oara si pun un accent mai mare pe ultima patre. Nici de data asta nu imi raspunde.
Vazand ca nu imi merge, recurg la o metoda mai drastica. Desi nu imi placea idea, am hotarat sa fac orice imi sta in putinta sa aflu misterul din spatele acestui semn. Ma intorc si ma asez deasupra lui.
-Ce faci? ma intreaba uimit.
-Te calaresc.
-Da, sigur! Ce vrei?
-Vreau adevarul!
Ma inpinge intr-o parte si se aseaza la marginea patului. Cu coatele pe genunchisi fruntea-n palme. Ofta. Ma uit curios la el si imi dau seama ca intrebarea mea la deranjat.
-Daca nu vrei, nu trebuie sa-mi spui, adaug eu fiindca nu vroiam sa-l supar. Desi stiu o parte din poveste, as vrea sa mi-o spui tu.
Isi intoarce privirea spre mine, uimit de ce aflase si intreba:
-De unde sti?
-Iti povestesc doar daca imi spui legenda.
-Trebuie sa refuz.
-Nu fi rau! Spune-mi!
-Nu pot.
Nu-mi venea sa cred ca iar evita sa-mi raspunda. Ce avea de ascuns? De ce nu-mi spunea?
-Dar, Haruto, am facut tot ce mi-ai spus! Chiar si lucruri pe care nu credeam ca le voi face.
-Ma declar vinovat la toate lucrurile pe care te-am obligat sa le faci. Am grasit, recunosc!
-Si eu! pufnesc suparat, aruncandu-ma pe cealalta parte a patului.
Simt cum mana lui Haruto ma atinge pe spate si picoarele lui se incruciseaza cu ale mele. Buzele lui imi ating gatul si un geamat imi evada din gura. Vreau sa ma ridic, dar nu apuc pentru ca isi lipi pieptul de spatele meu.
-Nu trebuie sa te superi asa de usor, imi sopti la ureche barbatul
Isi puse mainile pe spatele meu iar eu astept urmatoarea miscare. Mana ii coboara pe abdomen si se opri. Inchid ochii si aproximativ un minut nu mai face nici o miscare. Se indeparteaza, la care eu ma intorc sa vad ce face. Statea cu mainile sub cap si cu ochii inchisi. Ma intorc la pozitia initeala si imi inchid si eu ochii, sperand ca nu o sa adorm.
Mi deschid, auzind cai suna telefonul si ma intorc spre el. Vazandu-mi reactia, imi zambi si isi intinse mana, dandu-mi bretonul din ochi. In brate avea un laptop. Se apropie de mine, lasandu-l pe nopriera.
-Imi pare rau ca te-am enervat, dar e cava inportant pentru mine, vorbi barbatul, punandu-si mainile pe obrajii mei, sarutandu-ma scurt pe buze.
-Dar de ce este asa de secret incat nu poti sa-mi spui. Nu te omoara nimeni si nu e interzis sa spui, ii spun, punandu-mi si eu mana pe obrazul lui drept.
-Stiu.
Mi-o lua si imi saruta dosul palmei.
-Stiu sa ai puterea seduceri, nu e mare lucru sa spui, continui.
-De unde sti?
-Am avut dreptate!
-Da, ai avut dreptate!
-De ce nu-mi spui?
Ofta si trase aer in piept, indepartandu-si mainile si imi vorbi:
-Iti e greu sa-ti spun, insa cu o conditie.
-O stiu.
-Diseara si iti promit ca voi fi bland.