07-04-2011, 10:45 PM
Hola piticilor ^ ^! Scuzati next- ul intarziat dar mi- a fost lene sa scriu, si nu faceti voi 100 de esarfe :-l. Sa revenim, sper sa va placa, chiar daca de la episodul asta din Naruto pe care l- am terminat de vizionat acum 3 minute toate canduri;le mi- au zburat din minte si am ramas foarte dezamagita :(. So honeys, lectura placuta :P.
V- ati gandit vreo data cum ar fi lumea fara femei? Va zic eu, ar fi un loc unde barbatii ar putea face tot ce vor fara sa auda replici in genul 'Daca te dai la alta ma despart de tine!' Ar fi chiar mai frumoas fara femei, in fond si la urma urmei de ce am avea nevoie, noi barbatii, de aceste fiinte? Nu sunt cu nimic folositoare, iar ceea ce pot face ele putem face foarte bine si noi. Pur si simplu nu pot suporta femeile. Si asta pentru ca, atunci cand m- am nascut eu fiinta care mi- a dat viata l- a parasit pe tata. El mi- a fost si tata si mama si il respect foarte mult. Mai nou am aflat cum ca as avea vreo trei frati, plozi pe care i- a facut mama dupa ce ne- a parasit.
Datorita faptului ca tatal meu isi schimba locul de munca des, am ajuns si in acest oras numit Los Angeles. Pare un oras dragut, nu am ce sa- i reprosez, dar m- am atasat mai mult de New York. Deoarece tata este la servici, pana la scoala trebuit sa i- au un autobuz afurisit, pe o ruta ocolitoare. Cand mi- era lumea mai draga va in fata ochilor mei de un albastru sters un barbat inalt, cu parul blond si ochii albastri, bine facut care imi cerea biletul la control. M- am scotocit prin buzunare si ce sa vezi, nu aveam nici un bilet.
-Tinere, daca nu ai bilet atunci arata- mi macar buletinul!
Acum ar fi fost culmea sa nu il am nici pe acesta, nu de alta, dar nu mai vreau o alta amenda. Dupa ce caut mai amanuntit in borseta mea de un negru ca pana corbului gasesc micul act.
-Aici erai piticanie! Poftiti dle controlor. Si imi astern pe fata zambetul meu adorabilicios. Alt ceva? Sau vreti sa ma mai intrebati de sanatate?
- Aha, deci te numesti Robert Key Wondracek. Tinere, iti voi trimite la adresa din buletin amenda. Stai linistit, nu e scumpa, doar zece de dolari pentru ca ai incercat sa iti bati joc de mine! Si data viitoare poate binevoiesti sa iti iei un bilet, costa doar douazeci de centi. O zi buna tinere!
Alta? Daca din prima zi aici am deja o amenta- s tare. Din cate stiu o sa fiu a zecea B. Poate nu sunt fete sacaitoare pe acolo, dar o sa- mi folosesc sarmul de neegalat ca sa le dau cu 'flit' . Cobor din autobuzul care m- a lasat fix in curtea liceului si intru pe poarta acestuia. Imprejurimile erau monotone, nimic special fata de alt liceu. Privirea mi- a fost atntita spre terenul de hanball al liceului. Se pare ca avea loc un meci de handball intre L.P.S Los Angeles si C.S.S Los Angeles. Scorul era de treisprezece la noua pentru cele de la C.S.S. Chiar daca nu- mi plac fetele imi place sportul asa ca am asistat si eu la meci. Fetele nu erau asa de stralucite, dar o tipa de la C.s.s mi- a atras atentia. Era inalta, cred ca avea pana la 1.76, bruneta cu ochii verzi, parul negru prins intr- o coada de cal care i se revarsa pe umeri, echipamentul negru ii scotea bine in evidenta formele mari si rotunde. Pe spatele echipamentului scris cincisprezece si 'Aggie'. Asa deci, pe tipa o cheama Aggie, bine, de fapt asta este un fel de porecla, cred ca o cheama Agathe. In ultimele cinci secunde, la care scotul era egal, douazeci la douazeci, tipa bruneta de pe inter dreapta a primt mingea si s- a dus spre poarta aparata de o uratanie a naturii. Cand era pe punctul de a arunca, omul care trebuia sa tina la ea a impins- o destul de tare, fata cazand cu capul aproape de vinclul portii. Fusese gol, dar ce mai conta, se pare ca tipa avea probleme. Un para medic al echipei a venit imediat si a luat- o pe brate pana in vestiar. Eh, o sa- si revina ea.
Firar sa fie! Ce ma doare, nici nu pot sa ma misc. Paramedicul asta idiot ma duce in vestiar. Ah, si nu- mi mai aduc aminte ce s- a intamplat. Tipul ma pune pe banca si- mi ingrijeste rana de la cap apoi ma intreaba daca stiu cumva daca adversara mea cu numarul patru a facut- o intentionat. In acel moment totul se intuneca in mintea mea. Care adversara, ce sa aiba cu mine? Nu- mi mai aduc aminte nimic! Si ce meci? Chiar este ciudat. Simt o ameteala cumplita si ma prabusesc. Sau poate adorm. Nu mai stiu ce e cu mine, zau ca e ciudat!
_________________________________________________________________________________
V- ajunge (:| Scuze de greseli si alea alea, partea a doua maine :P
Sick independence.
Capitolul 4.
Poate ca asta vrea destinul I.
Robert Wondracek:
Capitolul 4.
Poate ca asta vrea destinul I.
Robert Wondracek:
V- ati gandit vreo data cum ar fi lumea fara femei? Va zic eu, ar fi un loc unde barbatii ar putea face tot ce vor fara sa auda replici in genul 'Daca te dai la alta ma despart de tine!' Ar fi chiar mai frumoas fara femei, in fond si la urma urmei de ce am avea nevoie, noi barbatii, de aceste fiinte? Nu sunt cu nimic folositoare, iar ceea ce pot face ele putem face foarte bine si noi. Pur si simplu nu pot suporta femeile. Si asta pentru ca, atunci cand m- am nascut eu fiinta care mi- a dat viata l- a parasit pe tata. El mi- a fost si tata si mama si il respect foarte mult. Mai nou am aflat cum ca as avea vreo trei frati, plozi pe care i- a facut mama dupa ce ne- a parasit.
Datorita faptului ca tatal meu isi schimba locul de munca des, am ajuns si in acest oras numit Los Angeles. Pare un oras dragut, nu am ce sa- i reprosez, dar m- am atasat mai mult de New York. Deoarece tata este la servici, pana la scoala trebuit sa i- au un autobuz afurisit, pe o ruta ocolitoare. Cand mi- era lumea mai draga va in fata ochilor mei de un albastru sters un barbat inalt, cu parul blond si ochii albastri, bine facut care imi cerea biletul la control. M- am scotocit prin buzunare si ce sa vezi, nu aveam nici un bilet.
-Tinere, daca nu ai bilet atunci arata- mi macar buletinul!
Acum ar fi fost culmea sa nu il am nici pe acesta, nu de alta, dar nu mai vreau o alta amenda. Dupa ce caut mai amanuntit in borseta mea de un negru ca pana corbului gasesc micul act.
-Aici erai piticanie! Poftiti dle controlor. Si imi astern pe fata zambetul meu adorabilicios. Alt ceva? Sau vreti sa ma mai intrebati de sanatate?
- Aha, deci te numesti Robert Key Wondracek. Tinere, iti voi trimite la adresa din buletin amenda. Stai linistit, nu e scumpa, doar zece de dolari pentru ca ai incercat sa iti bati joc de mine! Si data viitoare poate binevoiesti sa iti iei un bilet, costa doar douazeci de centi. O zi buna tinere!
Alta? Daca din prima zi aici am deja o amenta- s tare. Din cate stiu o sa fiu a zecea B. Poate nu sunt fete sacaitoare pe acolo, dar o sa- mi folosesc sarmul de neegalat ca sa le dau cu 'flit' . Cobor din autobuzul care m- a lasat fix in curtea liceului si intru pe poarta acestuia. Imprejurimile erau monotone, nimic special fata de alt liceu. Privirea mi- a fost atntita spre terenul de hanball al liceului. Se pare ca avea loc un meci de handball intre L.P.S Los Angeles si C.S.S Los Angeles. Scorul era de treisprezece la noua pentru cele de la C.S.S. Chiar daca nu- mi plac fetele imi place sportul asa ca am asistat si eu la meci. Fetele nu erau asa de stralucite, dar o tipa de la C.s.s mi- a atras atentia. Era inalta, cred ca avea pana la 1.76, bruneta cu ochii verzi, parul negru prins intr- o coada de cal care i se revarsa pe umeri, echipamentul negru ii scotea bine in evidenta formele mari si rotunde. Pe spatele echipamentului scris cincisprezece si 'Aggie'. Asa deci, pe tipa o cheama Aggie, bine, de fapt asta este un fel de porecla, cred ca o cheama Agathe. In ultimele cinci secunde, la care scotul era egal, douazeci la douazeci, tipa bruneta de pe inter dreapta a primt mingea si s- a dus spre poarta aparata de o uratanie a naturii. Cand era pe punctul de a arunca, omul care trebuia sa tina la ea a impins- o destul de tare, fata cazand cu capul aproape de vinclul portii. Fusese gol, dar ce mai conta, se pare ca tipa avea probleme. Un para medic al echipei a venit imediat si a luat- o pe brate pana in vestiar. Eh, o sa- si revina ea.
Agathe Parker:
Firar sa fie! Ce ma doare, nici nu pot sa ma misc. Paramedicul asta idiot ma duce in vestiar. Ah, si nu- mi mai aduc aminte ce s- a intamplat. Tipul ma pune pe banca si- mi ingrijeste rana de la cap apoi ma intreaba daca stiu cumva daca adversara mea cu numarul patru a facut- o intentionat. In acel moment totul se intuneca in mintea mea. Care adversara, ce sa aiba cu mine? Nu- mi mai aduc aminte nimic! Si ce meci? Chiar este ciudat. Simt o ameteala cumplita si ma prabusesc. Sau poate adorm. Nu mai stiu ce e cu mine, zau ca e ciudat!
_________________________________________________________________________________
V- ajunge (:| Scuze de greseli si alea alea, partea a doua maine :P
we all have our horrors and our demons to fight, but how can i win when i'm paralyzed?