Crezi că există un portal și spre inima ta ? ( +16 *yaoi* )

[×Tα℮♏iᾔ×]

VII. Ryo P.oV - Hop, uite cum trece timpul (1)

Și uite că am crescut... peste trei zile Alex împlinește șaisprezece ani. De când l-am cunoscut am încercat să mă apropii de el din ce în ce mai mult, să-l folosesc... dar se pare că din simplul fapt că m-a ignorat și făcea pe indisponibilul m-a făcut să-l iubesc enorm. Am convins-o me mama lui să ne lase să ne mutăm singur atunci când Alex va împlini șaisprezece, și spre mirearea mea, acceptat fără nicio problemă.
Ahm..în doi ani nu prea am făcut căutări, dar am mai găsit lucruri interesante despre mine... cică.
- Ryoku! l-am auzit din camera de-alături. Își căuta ă se îmbrace, trebuia să mergem la un concert.Uh... De vreo șase luni a începu să-mi zică Ryoku... mai rar Ryo, doar când vrea ceva.
- Da , iubițel, zi.
M-am ridicat de pe fotoliul mare și pufos și m-am dus să văd de ce mă chemase. Când am intrat mă abșimeam să nu râd. Toate hainele erau împăștiate prin toată camera și el avea doar niște blugi pe el.
-Ți-am zis să nu-mi mai zici iubițel? Dacă vine cineva?m-a intrebat și m-a privit zâmbind.
-Da, bine. I-a zi, ce s-a întamplat?
-Nu-mi găsesc haine.
A luat o bluză largă și lungă, semăna cu o rochie, dar lui îi plăcea și o cămașă. Le privește pe amândouă apoi își scoate de pat acea cutie pa care refuză să mi-o arate.
- Cred că o iau pe asta! a spus și s-a îmbrăcat cu „rochia”. L-am privit și mi-am dat seama că bluza aia era chiar drăgușă Nu era chiar așa lungă, îi trecea cu puțin de fund, nu era așa cum îmi imaginam eu.
Și-a luat o gentuță făcută de mama sa când fusese în spital și și-a aruncat-o , spunându-mi să mă aranjez, că plecăm.
M-am dus la baie și mi-am pieptănat puțin părul și mă intorc repede la Alex. Chiar dacă mai are putin până la șaisprezece, nu a crescut foarte mult în înalțime...A oftat când m-a văzut și mi-a ciufulit părul.
-Mai bine așa. Hai, ne așteaptă Angi și Yumi.
-Dar cu Kyuu ce s-a întamplat? Nu l-am mai văzut de cava timp.
-Nu ți-am zis, idioatule, aseară?Ei.. da tu visai deja la fundul me, a spus apoi a chicotit, Kyuu e la spital, mergem să-l vizităm.
-De ce e acolo?
A ofat și și-a intors capul spre fereastră.
- Mai știi când l-a îmvățat Yumi să meargă pe role? Ei bine, se pare că i-a plăcut prea mult și a plecat în oraș și a avut un accident.
-Aaa...Ok, hai să mergem la el. Vreau să-l văd.
Ok, zis și făcut. am ieșit afară unde ne așteptau Yumi și Angi. Fata s-a schimbat mult în doi ani, dacă nu aș fi văzând-o crescând, nu aș fi recunoscut-o. Yumi, nu se schimbase deloc.
- Hai măi, n-am timp de pierdut.
-Yumi, ești cu Kyuu din a VI-a, cred că te va ierta dacă întârzii puțin, spuse Angi cufulindu-l. A zâmbit șters și m-a privit.
-Și ia zi, tu și Ryo? Huh, huh?
-Angi! Ce ți-am zis eu?
-Să taaac.
L-am luat subtil pe Alex de mână și el m-a strâns. În doi ani s-au întamplat multe... și bat a crede că și el mă iubește... mult. Am zâmbit și l-am tras în brațe. Cei doi ne-au privit puțin mirați. Alex stătea în brațele mele ca o pisicușă fără să zică nimic și mă privea în ochi.
-Sărută-l odată și să mergem, l-am auzit pe Yumi nerebădător să meargă la spital.
Am vurt să mă aplec eu, dar Alex mi-a luat-o întainte. S-a ridicat pe vârfuri și m-a sărutat scurt pe buze apoi s-a dus du Angi înainte, lăsându-mă cu Yumi.
-Auzi, mă intrebă el, cum l-ai făcut să scape de homofobie? Ca atunci când te-a cunoscut nici măcar nu se uita la mine când îl țineam de mână pe Kyuu.
-Habar n-am, am spus și am dat din umer apoi am zâmbit.
Vroiam să aflu ce vorbește Angi cu Neko... ah, de caând nu i-am mai zis așa...
ȘLi uite că am ajuns la spital. am intrat și am mars la un salon de la etajul doi. Kyuu sătea pe pat, l fereastră cu o carte în mână.
- Pisicuțul meu...! a exclamat fericit Kyuu și s-a dat jos din pat. Yumi a fugit repde la el și l-a oprit.
-Vampirașul meu, ia zi, cum te mai simți? l-a intrebat și noi ne-am așezat pe un pat, privindu-i. Am zâmbit.
-Păi, in afară de faptul că sunt un vampir intr-un spital în care toată ziua miroase a sânge, sunt bine.
- Lasă, l-am convins pe doctor să-ți aducă el ceva, a spus Angi aplecându-se puțin în față.
-Da, merci, Angel. A zâmbit și l-a privit pe Alex. Mergeți la concert?Ua.. ce aș vrea să merg și eu... dar nu mă lasă, cică aș putea face victime... Nu înțeleg de ce.
- Ești vampir deșteptule... citesem undeva că ai vevoie de sânge ca să e refaci mai repede.
După o luungă conversațite la care nu am fost deloc atent, Yumi a rămas în spital și noi ceilalți am plecat spre locul unde era concertul. Când am ajuns acolo am privit în jur și am văzut o femeie, părea de patruzecei de ani. Ceva m-a atras la ea,că frumoasă nu era. M-am dus acolo, să vorbesc cu ea... de fapt, corpul meu s-a dus, fără să-mi dau seama.
-Ryoku... unde te duci? A intrebat Angi prinzându-mă de braț.
-Ah? Aaa... mai știi, atunci când ai zis ceva de rude? O vezi pe femeia aia? Simt că o cunosc.
Angi a dat din umeri și a plecat să vorbească cu acea femeie. eu m-am uitat la Alex, care sătea întins pe spate pe o brancă. m-am dus la el și m-am aplecat pe bancă.
- Saluuut..ubițel. Ce faci?
- Ryo... Ia zi, mă iubești?
-Ce-ți veni așa dintr-o dată? l-am intrebat și m-am așezat la capul lui. M-am aplecat până părul meu lung i-a căzut pe față. Bineînțeles...
-Bineînțeles. A spus și mi-a tras capul. Buzele noastre s-au uni intr-un sprut scurt, dar pasional... sau asta până când a apărut Angi.
-Ryo, mișcă-ți fundu ăla aici... d-na Portes vrea să vorbească cu tine...


To Be continued...