05-04-2011, 08:50 PM
Sunt o putoare stiu :| Am venit cu next- ul care este totodata si ultimul capitol. Este esuat din toate punctele de vedere, descriere, naratiune etc. Nu este corectat. M- am cam grabit.
Soo:
Soo:
Capitolul XIV
~Sasuke~
Dupa trei saptamani de spital…
Era si timpul sa ma externeze din porcaria asta, nu cred ca as mai fi rezistat mult cu toate tipetele si zgomotele perturbante ce se auzeau de pe coridoarele aglomerate si, in acelasi timp sumbre ale spitalului. De cate ori aveam nevoie la baie, mda , mereu ma infiorau acele strigate ale persoanelor ingrijorate pentru vietile rudelor sau prietenilor sau a nu stiu cui, care erau pe mesele de operatii sau chiar mai rau. Chiar si eu m- am aflat acolo, in sala de operatie, cat timp eram inconstient. Minunea asta, Domnul mi- a dat o noua sansa la viata cand eram foarte aproape de somnul etern, a fost milos cu mine si pentru asta ii multumesc. Cred ca o sa merg mai des la biserica, cine stie ? Eu stiu. De multe ori era sa zbor catre * lumea vesnica*, dar mereu s- a intamplat cate o minune. Motivul pentru care traiesc, mai bine spus motivele : familia mea si iubirea mea, rozalia.
Incep sa imi impachetez lucrurile intr- un geamantan negru. Mai trebuia doar sa il astept pe doctor cu certificatul care sa demonstreze ca am fost externat din spital si gata- i. Fierbea sangele in mine. Abia asteptam sa plec si sa- mi reiau rutina de zi cu zi. Mai ales ca era si vacanta, trebuia sa ma mai relaxez si eu dupa toate cele intamplate. Parintii ma asteptau afara, in masina deoarece mie mi- a fost luat permisul si, oricum nu as mai calca la volan vreodata dupa aceasta experienta. Imediat ce doctorul apare cu acel act il smulg din mana si ies val vartej din camera pe usa din lemn de stejar lacuita fara sa mai spun nimic. O iau mai ceva ca un urs in calduri pe scari in jos asteptand cu nerabdare sa- mi revad camera, locul meu de reculegere si de pace. Nu credeam ca voi spune asta, dar mor de nerabdare sa reiau certurile cu Itachi si sa faca parintii taraboi ca vin tarziu acasa, mi- a fost foarte dor de acele clipe frumoase, prea frumoase ca sa zic asa.
Imediat ce ma vad afara din spital o zbughezc catre masina si imi arunc geamantanul in portbagaj, apoi intru inauntru. Era un jeep Mercedes Benz, de culoare alba iar interiorul fiind din piele. Erau prezenti Itachi, mama si bineinteles tata care se vedeau ca erau bucurosi ca traiesc, zambesc fals dupa care ii spun tatei sa porneasca odata masina ca sa ajung in camera mea deodinoiara, ma saturasem de spital, am stat prea mult in el. Ma gandesc sa organizez o petrecere asa, ca sa sarbatoresc reintoarcerea mea in actiune. Parea o idee destul de interesanta, vreau sa- mi incep vacanta frumos si sa petrec din plin. Tata parca masina in garaj iar eu zbor mai ceva ca un vultur catre usa casei, parca intr- o fractiune de secunda ajunsem deja in fata usii camerei mele. Inghit in sec cateva momente neinsignifiante dupa care, fara nicio ezitare aproape ca daramasem usa de bucurie.
Camera mea era aceeasi, aceeasi patru pereti, acelasi tavan care ma inconjoara si acelasi pat moale si pufost, foarte confortabil in care ma arunc eu fiind cuprins de o stare de relaxare. Oftez infundat luand telecomanda de pe noptiera mea din lemn de nuc, aprinzand televizorul, dar inchizandu- l imediat dupa doua secunde. Voiam sa stau in liniste si sa ma bucur de aceste clipele de care nu aveam parte prea des. Voiam sa uit de tot si sa ma odinhesc, in spital nu am prea avut parte de liniste. Dar o minunata idee imi trasneste in minte, un lucru ce trebuia sa il fac demult …
~Sakura~
-Daca nu va suparati eu am sa comand doar un shake cu ciocolata si multa frica, dar tu ? o intreb pe amica mea, Hinata.
Ma aflam cu ea la un fast food din centrul orasului. Abia am inceput vacanta de vara si nu stiu ce sa fac inafara de a ma intalni cu prieteni, de a sta la soare, de a ma plimba. Nu- mi vine nici o idee despre ceva mai palpitant, ceva care sa nu fie atat de banal. In scurt timp este gata si comanda mea dar sincer imi pierise orice pofta de mancare. Voiam sa merg acasa. Asta mi- a venit asa, brusc. Si acasa m- as plictisi, dar simteam cum picioarele actioneaza singure, fara a fi coordonate de creier. O anunt pe Hinata, fara sa vreau ca plec. Ma ridic instantaneu de pe scaun si pasesc catre iesire. Pornesc cu pasi marunti catre casa.
Odata ce ma vad ajunsa in curte, imi arunc obisnuita geanta maronie in care imi tineam telefonul si alte prostioare de- alea fetelor pe o masuta si ma indrept catre gradina. Nimic de spus, vara aceasta a decurs normal, doar ca nu e cu nimic mai speciala decat o zi normala de scoala, doar ca nu ma duc la scoala desigur. Oricum ceva imi spune ca nu va dura mult pana ceva o sa imi schimbe viata, ceva frumos desigur, asa prevad eu.
- Sakura, ai musafiri !
Sunt trezita din visare de glasul asurzitor al mamei care ma anunta ca sunt solicitata. Oare cine o mai fi ? Tare as fi vrut sa raman in acest miros imbietor al trandafirilor, lalelelor, crinilor si al restul florilor din colorata mea gradina, care pot sa spun ca este locul meu de relaxare si pace. Intru in casa si observ ca cel care ma cauta este defapt … Sasuke.
-Stiu ca este neasteptat dar vreau sa o spun aici de fata cu familia ta, zise brunetul venind catre mine. Ti- o spun direct, fara prea multe … oricum. Vrei sa te casatoresti cu mine ? intreba el accentuat, lasandu- ma cu gurita cascata dar si cu un zambet micut. Toti, mama, tata erau uimiti de intrebarea brunetului. Nu mai stau mult pe ganduri. Ce puteam sa ii spun ? Da, desigur vreau sa ma marit cu el !
Sar in bratele brunetului si ii sarut apasat buzele moi si catifelate. Am asa o nerabdare in mine. De cand am visat sa imi planific propria nunta .
~Dupa doua saptamani~
Eram in fata altarului impreuna cu brunetul. Purtam o frumoasa rochie alba, care oferea si un decolteu generos. Parul mi- era prins intr- un coc rebel iar pe cap purtam si un voal tot alb cu mici diamante. Brunetul era imbracat intr- un frumos costum negru. Ne priveam amandoi cu multa tandrete, da ram fost intrerupti de glasul preotului :
- Uchiha Sasuke, de bunavoie si nesilit de nimeni, o iei in casatorie pe Haruno Sakura ?
-Da.
- Haruno Sakura, de bunavoie si nesilita de nimeni il iei in casatorire pe Uchiha Sasuke ?
-Da.
Cat de fericita eram. Radiam si aveam un zambet pana la urechi. Ii dau brunetului un sarut plin de pasiune si iubire. ‘’Vom fi mereu impreuna, dragostea mea !’’ asta gandeam amandoi, ne trasmiteam asta prin priviri, 2 inimi, o dragoste vesnica.
End.
~Sasuke~
Dupa trei saptamani de spital…
Era si timpul sa ma externeze din porcaria asta, nu cred ca as mai fi rezistat mult cu toate tipetele si zgomotele perturbante ce se auzeau de pe coridoarele aglomerate si, in acelasi timp sumbre ale spitalului. De cate ori aveam nevoie la baie, mda , mereu ma infiorau acele strigate ale persoanelor ingrijorate pentru vietile rudelor sau prietenilor sau a nu stiu cui, care erau pe mesele de operatii sau chiar mai rau. Chiar si eu m- am aflat acolo, in sala de operatie, cat timp eram inconstient. Minunea asta, Domnul mi- a dat o noua sansa la viata cand eram foarte aproape de somnul etern, a fost milos cu mine si pentru asta ii multumesc. Cred ca o sa merg mai des la biserica, cine stie ? Eu stiu. De multe ori era sa zbor catre * lumea vesnica*, dar mereu s- a intamplat cate o minune. Motivul pentru care traiesc, mai bine spus motivele : familia mea si iubirea mea, rozalia.
Incep sa imi impachetez lucrurile intr- un geamantan negru. Mai trebuia doar sa il astept pe doctor cu certificatul care sa demonstreze ca am fost externat din spital si gata- i. Fierbea sangele in mine. Abia asteptam sa plec si sa- mi reiau rutina de zi cu zi. Mai ales ca era si vacanta, trebuia sa ma mai relaxez si eu dupa toate cele intamplate. Parintii ma asteptau afara, in masina deoarece mie mi- a fost luat permisul si, oricum nu as mai calca la volan vreodata dupa aceasta experienta. Imediat ce doctorul apare cu acel act il smulg din mana si ies val vartej din camera pe usa din lemn de stejar lacuita fara sa mai spun nimic. O iau mai ceva ca un urs in calduri pe scari in jos asteptand cu nerabdare sa- mi revad camera, locul meu de reculegere si de pace. Nu credeam ca voi spune asta, dar mor de nerabdare sa reiau certurile cu Itachi si sa faca parintii taraboi ca vin tarziu acasa, mi- a fost foarte dor de acele clipe frumoase, prea frumoase ca sa zic asa.
Imediat ce ma vad afara din spital o zbughezc catre masina si imi arunc geamantanul in portbagaj, apoi intru inauntru. Era un jeep Mercedes Benz, de culoare alba iar interiorul fiind din piele. Erau prezenti Itachi, mama si bineinteles tata care se vedeau ca erau bucurosi ca traiesc, zambesc fals dupa care ii spun tatei sa porneasca odata masina ca sa ajung in camera mea deodinoiara, ma saturasem de spital, am stat prea mult in el. Ma gandesc sa organizez o petrecere asa, ca sa sarbatoresc reintoarcerea mea in actiune. Parea o idee destul de interesanta, vreau sa- mi incep vacanta frumos si sa petrec din plin. Tata parca masina in garaj iar eu zbor mai ceva ca un vultur catre usa casei, parca intr- o fractiune de secunda ajunsem deja in fata usii camerei mele. Inghit in sec cateva momente neinsignifiante dupa care, fara nicio ezitare aproape ca daramasem usa de bucurie.
Camera mea era aceeasi, aceeasi patru pereti, acelasi tavan care ma inconjoara si acelasi pat moale si pufost, foarte confortabil in care ma arunc eu fiind cuprins de o stare de relaxare. Oftez infundat luand telecomanda de pe noptiera mea din lemn de nuc, aprinzand televizorul, dar inchizandu- l imediat dupa doua secunde. Voiam sa stau in liniste si sa ma bucur de aceste clipele de care nu aveam parte prea des. Voiam sa uit de tot si sa ma odinhesc, in spital nu am prea avut parte de liniste. Dar o minunata idee imi trasneste in minte, un lucru ce trebuia sa il fac demult …
~Sakura~
-Daca nu va suparati eu am sa comand doar un shake cu ciocolata si multa frica, dar tu ? o intreb pe amica mea, Hinata.
Ma aflam cu ea la un fast food din centrul orasului. Abia am inceput vacanta de vara si nu stiu ce sa fac inafara de a ma intalni cu prieteni, de a sta la soare, de a ma plimba. Nu- mi vine nici o idee despre ceva mai palpitant, ceva care sa nu fie atat de banal. In scurt timp este gata si comanda mea dar sincer imi pierise orice pofta de mancare. Voiam sa merg acasa. Asta mi- a venit asa, brusc. Si acasa m- as plictisi, dar simteam cum picioarele actioneaza singure, fara a fi coordonate de creier. O anunt pe Hinata, fara sa vreau ca plec. Ma ridic instantaneu de pe scaun si pasesc catre iesire. Pornesc cu pasi marunti catre casa.
Odata ce ma vad ajunsa in curte, imi arunc obisnuita geanta maronie in care imi tineam telefonul si alte prostioare de- alea fetelor pe o masuta si ma indrept catre gradina. Nimic de spus, vara aceasta a decurs normal, doar ca nu e cu nimic mai speciala decat o zi normala de scoala, doar ca nu ma duc la scoala desigur. Oricum ceva imi spune ca nu va dura mult pana ceva o sa imi schimbe viata, ceva frumos desigur, asa prevad eu.
- Sakura, ai musafiri !
Sunt trezita din visare de glasul asurzitor al mamei care ma anunta ca sunt solicitata. Oare cine o mai fi ? Tare as fi vrut sa raman in acest miros imbietor al trandafirilor, lalelelor, crinilor si al restul florilor din colorata mea gradina, care pot sa spun ca este locul meu de relaxare si pace. Intru in casa si observ ca cel care ma cauta este defapt … Sasuke.
-Stiu ca este neasteptat dar vreau sa o spun aici de fata cu familia ta, zise brunetul venind catre mine. Ti- o spun direct, fara prea multe … oricum. Vrei sa te casatoresti cu mine ? intreba el accentuat, lasandu- ma cu gurita cascata dar si cu un zambet micut. Toti, mama, tata erau uimiti de intrebarea brunetului. Nu mai stau mult pe ganduri. Ce puteam sa ii spun ? Da, desigur vreau sa ma marit cu el !
Sar in bratele brunetului si ii sarut apasat buzele moi si catifelate. Am asa o nerabdare in mine. De cand am visat sa imi planific propria nunta .
~Dupa doua saptamani~
Eram in fata altarului impreuna cu brunetul. Purtam o frumoasa rochie alba, care oferea si un decolteu generos. Parul mi- era prins intr- un coc rebel iar pe cap purtam si un voal tot alb cu mici diamante. Brunetul era imbracat intr- un frumos costum negru. Ne priveam amandoi cu multa tandrete, da ram fost intrerupti de glasul preotului :
- Uchiha Sasuke, de bunavoie si nesilit de nimeni, o iei in casatorie pe Haruno Sakura ?
-Da.
- Haruno Sakura, de bunavoie si nesilita de nimeni il iei in casatorire pe Uchiha Sasuke ?
-Da.
Cat de fericita eram. Radiam si aveam un zambet pana la urechi. Ii dau brunetului un sarut plin de pasiune si iubire. ‘’Vom fi mereu impreuna, dragostea mea !’’ asta gandeam amandoi, ne trasmiteam asta prin priviri, 2 inimi, o dragoste vesnica.
End.