04-04-2011, 05:23 PM
Vaaaaai! >:D< Nici nu stiti cat ma bucur de comentariile voastre;;) sincer.
Ma bucur tare mult ca va place si ca vreti continuarea. Fara alte lungiri, prelungiri,etc., uitati si next-ul! ~Lectura placuta!~
Imi deschid ochii incet, si ii las sa se scalde in ultimele raze de soare ale verii. Ce bine e sa dormi. Pacat ca pot dormi asa de putin. Ma ridic in sezut si ma intind, pocnindu-mi toate incheieturile, ajutand muschii sa iasa din starea de amortela.
Deschid geamul la camera si merg la baie pentru cele necesare in timp ce ma gandesc la ziua de ieri. Ma gandeam ca va fi un antrenament obositor dar nu-mi imaginam asa ceva. Cand am plecat din poiana cu pricina, eram atat de obosita, incat simteam ca o sa cad din clipa-n clipa. Am ajuns, totusi, intreaga acasa.
Imi iau uniforma pe mine si mananc la repezeala un baton de cereale. Eram in intarziere. De ce e saptamana abea la inceput? Vreau week-end, vreau odihna, vreau sa dorm!
Alerg grabita pe scari ignorand durerea permanenta din glezna. Singurul motiv pentru care nu chiulesc este ca nu vreau probleme cu blonda hokage. Ah, si in plus, ma si distrez socand profesori, dandu-ma mare sau razand visand pe fervazul ferestrei.
- Sakura!
Ma striga cineva. Oare cine sa fie? Ma intorc si o vad alergand spre mine pe Tenten, urmata de Temari. Ma opresc si astept sa ma ajunga din urma si sa-si traga sufletul.
- Vai, fetelor, de cine alergati in halul asta? le intreb zamind. DA! E adevarat, oricat de imposibil pare. Zambesc. Naltural. De veselie.
Dupa ce a reusit sa respire, Tenten, a ingaimat un "Fugi" si am inceput sa alergam toate trei spre scoala. Kiba alerga in urma noastra impreuna cu Akamaru. Cand am ajuns la scoala, m-am oprit si le-am lasat pe fete sa se ascunda de Kiba.
- Hei, Kiba! Ce te face sa alergi asa? il intreb cand ajunge in fata mea.
- Nu-i amuzant deloc. Temari mi-a luat caietul de juturi si vrea sa copieze tema. imi spune el ofticat. Avea asa o moaca incat nu m-am mai putut abtine si am izbugnit in ras. Doamne, cat puteam sa rad astazi.
Clopotelul ma intrerupse si ne-am strans toti in clasa. Inecepa sa-mi placa aici si asta ma speria cu adevarat. Tot mai simteam ca lipseste ceva din mine.
Ziua a decurs usor, usor: la ore - plictiseala, in pauze - plictiseala. Konoha e lipsit de sare si piper. Incepeam sa ma gandesc cum sa provoc ceva agitatie. Poate daca dau foc la ceva, sau poate daca ma bat cu vreo idioata (sau idiot)... Ranjesc si ma scufund si mei tare in ideile mele, rafinandu-mi planurile in timp ce priveam de pe pervaz cupacii aramii, frunzele de pe jos si cerul cenusiu. Oh, da. Cenusiu din cauza norilor care aveau sa lase ploaia sa-si faca de cap. Ma cutremur la gandul ca ploaia aduce si tunete si fulgere si, implicit, frica mea ingrozitoare.
Gandul imi zboara spre Itachi si spre serile in care ma prindea ploaia in poiana pentru antrenamente. De ce naiba a trebuit sa ma dau mare si sa pierd in fata lui Sasuke. O ura profunda se naste in sufletul meu fata de baiatul ala. Si totusi... nu ma simt in stare sa-l ranesc voit.
Acum, chiar daca mi s-ar lasa drum liber spre Akatsuki si Itachi, nu stiu daca m-as putea intoarce. Mai bine m-as sinucide. Toti cei de aici se straduiesc sa-mi faca viata usoara inafara de Naruto si Uchiha junior. Kakashi se poarta incredibil de frumos cu mine, avand in vedere provenienta mea.
Mai e si Gaara... Nu stiu ce sa cred despre el. Corpul meu reactioneaza atat de ciudat in preajma lui. De fapt, eu nu stiu ce sa cred nici despre mine. Ce sunt eu? Un monstru? Un copil razgaiat? O fata si atat? Un dusman? Un nimeni?
Cred ca nu mai vreau sa fiu atat de ostila. Nu. Chiar nu vreau. Cred ca o sa las garda jos in preajma unora si o sa-ncerc sa-mi fac prieteni.
Itachi... sper ca nu te dezamagesc.
Mi-am intrerupt sirul gandurilor si m-am ridicat de pe pervaz, hotarata sa imi las garda jos, asa cum teoretic am hotarat. Gata cu fata dura. Cel putin fata de unii. Si cred ca o sa-ncep cu Temari si Tenten. Sau poate cu Hinata? Ufff...
- Hey, Sakura!
Oare cine ma striga? Mi-am intors capul in directia din care a venit vocea.
- Stiu ca nu prea-ti place aici dar ce-ai zice de o petrecere? Vine toata clasa. Era Kiba.
E sansa mea.
- De ce nu? ii raspund cu umpic mai multa insufletire decat ma asteptam de la mine.
- Perfect atunci. Ne intalnim la Gaara acasa la ora 19:00 si de acolo plecam toti la un club nou.
Aprob din cap si imi strang lucrurile. Cat de ciudata mai poate deveni viata? Nu. Intrebarea corecta este cat de ciudata poate deveni viata mea?
As vrea sa-mi cer scuze daca este un capitol slab, pentru ca nu am mai verificat chit ca de obicei o fac de vreo 15 ori :">
Sper totusi ca v-a placut. Next-ul - cat de curand posibil ^.^
Ma bucur tare mult ca va place si ca vreti continuarea. Fara alte lungiri, prelungiri,etc., uitati si next-ul! ~Lectura placuta!~
Capitolul 11
Imi deschid ochii incet, si ii las sa se scalde in ultimele raze de soare ale verii. Ce bine e sa dormi. Pacat ca pot dormi asa de putin. Ma ridic in sezut si ma intind, pocnindu-mi toate incheieturile, ajutand muschii sa iasa din starea de amortela.
Deschid geamul la camera si merg la baie pentru cele necesare in timp ce ma gandesc la ziua de ieri. Ma gandeam ca va fi un antrenament obositor dar nu-mi imaginam asa ceva. Cand am plecat din poiana cu pricina, eram atat de obosita, incat simteam ca o sa cad din clipa-n clipa. Am ajuns, totusi, intreaga acasa.
Imi iau uniforma pe mine si mananc la repezeala un baton de cereale. Eram in intarziere. De ce e saptamana abea la inceput? Vreau week-end, vreau odihna, vreau sa dorm!
Alerg grabita pe scari ignorand durerea permanenta din glezna. Singurul motiv pentru care nu chiulesc este ca nu vreau probleme cu blonda hokage. Ah, si in plus, ma si distrez socand profesori, dandu-ma mare sau razand visand pe fervazul ferestrei.
- Sakura!
Ma striga cineva. Oare cine sa fie? Ma intorc si o vad alergand spre mine pe Tenten, urmata de Temari. Ma opresc si astept sa ma ajunga din urma si sa-si traga sufletul.
- Vai, fetelor, de cine alergati in halul asta? le intreb zamind. DA! E adevarat, oricat de imposibil pare. Zambesc. Naltural. De veselie.
Dupa ce a reusit sa respire, Tenten, a ingaimat un "Fugi" si am inceput sa alergam toate trei spre scoala. Kiba alerga in urma noastra impreuna cu Akamaru. Cand am ajuns la scoala, m-am oprit si le-am lasat pe fete sa se ascunda de Kiba.
- Hei, Kiba! Ce te face sa alergi asa? il intreb cand ajunge in fata mea.
- Nu-i amuzant deloc. Temari mi-a luat caietul de juturi si vrea sa copieze tema. imi spune el ofticat. Avea asa o moaca incat nu m-am mai putut abtine si am izbugnit in ras. Doamne, cat puteam sa rad astazi.
Clopotelul ma intrerupse si ne-am strans toti in clasa. Inecepa sa-mi placa aici si asta ma speria cu adevarat. Tot mai simteam ca lipseste ceva din mine.
Ziua a decurs usor, usor: la ore - plictiseala, in pauze - plictiseala. Konoha e lipsit de sare si piper. Incepeam sa ma gandesc cum sa provoc ceva agitatie. Poate daca dau foc la ceva, sau poate daca ma bat cu vreo idioata (sau idiot)... Ranjesc si ma scufund si mei tare in ideile mele, rafinandu-mi planurile in timp ce priveam de pe pervaz cupacii aramii, frunzele de pe jos si cerul cenusiu. Oh, da. Cenusiu din cauza norilor care aveau sa lase ploaia sa-si faca de cap. Ma cutremur la gandul ca ploaia aduce si tunete si fulgere si, implicit, frica mea ingrozitoare.
Gandul imi zboara spre Itachi si spre serile in care ma prindea ploaia in poiana pentru antrenamente. De ce naiba a trebuit sa ma dau mare si sa pierd in fata lui Sasuke. O ura profunda se naste in sufletul meu fata de baiatul ala. Si totusi... nu ma simt in stare sa-l ranesc voit.
Acum, chiar daca mi s-ar lasa drum liber spre Akatsuki si Itachi, nu stiu daca m-as putea intoarce. Mai bine m-as sinucide. Toti cei de aici se straduiesc sa-mi faca viata usoara inafara de Naruto si Uchiha junior. Kakashi se poarta incredibil de frumos cu mine, avand in vedere provenienta mea.
Mai e si Gaara... Nu stiu ce sa cred despre el. Corpul meu reactioneaza atat de ciudat in preajma lui. De fapt, eu nu stiu ce sa cred nici despre mine. Ce sunt eu? Un monstru? Un copil razgaiat? O fata si atat? Un dusman? Un nimeni?
Cred ca nu mai vreau sa fiu atat de ostila. Nu. Chiar nu vreau. Cred ca o sa las garda jos in preajma unora si o sa-ncerc sa-mi fac prieteni.
Itachi... sper ca nu te dezamagesc.
Mi-am intrerupt sirul gandurilor si m-am ridicat de pe pervaz, hotarata sa imi las garda jos, asa cum teoretic am hotarat. Gata cu fata dura. Cel putin fata de unii. Si cred ca o sa-ncep cu Temari si Tenten. Sau poate cu Hinata? Ufff...
- Hey, Sakura!
Oare cine ma striga? Mi-am intors capul in directia din care a venit vocea.
- Stiu ca nu prea-ti place aici dar ce-ai zice de o petrecere? Vine toata clasa. Era Kiba.
E sansa mea.
- De ce nu? ii raspund cu umpic mai multa insufletire decat ma asteptam de la mine.
- Perfect atunci. Ne intalnim la Gaara acasa la ora 19:00 si de acolo plecam toti la un club nou.
Aprob din cap si imi strang lucrurile. Cat de ciudata mai poate deveni viata? Nu. Intrebarea corecta este cat de ciudata poate deveni viata mea?
As vrea sa-mi cer scuze daca este un capitol slab, pentru ca nu am mai verificat chit ca de obicei o fac de vreo 15 ori :">
Sper totusi ca v-a placut. Next-ul - cat de curand posibil ^.^
Hi :3