Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Sasame]

Capitolul V
Prima zi de antrenament; colegii


Inca de la primele raze ale soarelui pe malul marii puteai vedea o fata de nu mai mult de saisprezece ani alergand. Imbracamintea sumara, picioarele goale pe nisipul umed, parul roscat fluturandu-i in urma o facea sa arate precum o nimfa a zorilor. Fata cu pricina nu era alta decat Andreea Oswald.
Motivul pentru care adolescenta se afla la aceea ora pe plaja era antrenamentul. Vroia sa se asigura ca-i in forma maxima si nu va fi nevoie sa faca alt tip de antrenament. Fata avea propriul ei program zilnic pe care il respecta cu strictete, fara abateri si fara exagerari.
Cand era la New York avea propria sala de antrenament dar acum s-a vazut nevoita sa improvizeze, data fiind si ora. La Kaleido totul era cufundat in liniste si n-avea cum sa patrunda in interior.
Dupa cateva ore bune s-a intins pe nisip obosita, inchizandu-si ochi, lasandu-se purtata de zgomotul valurilor ce se spargeau la mal. Era atat de relaxata incat nu auzi ca cineva o striga:
- Hei, roscato, ce cauti aici?
O intrebare pusa in van dat fiind faptul ca Andreea nu o auzise. Persoana cu pricina se cobori pe genunchi si puse mana pe umarul adolescentei haltacaind-o putin. Andreea tresari nervos si dintr-o saritura se ridica in picioare.
- Te-am intrebat ce cauti aici, repeta persoana, care se dovedise a fi un tanar.
- Nu e treaba ta! ii raspunse Andreea pe un ton iritat. In fond, tu ce cauti aici?
- Ma plimbam si am dat peste o domnisoara foarte tafnoasa in dimineata asta. Apropo, eu sunt Basil, se prezenta baiatul incercand politicos sa-i sarute mana.
Basil era un tanar de nouasprezece ani, brunet cu ochii caprui. Zambetul sau perfect trada faptul ca fusese model, cat si corpul sau bine lucrat. Purta o pereche de pantaloni de trening cu un tricou maroniu si o bluza legata in jurul taliei.
- Hn, nu e nevoie de atata galanterie Cassanova ce esti, spuse fata amuzata de intentia lui. Eu sunt Andreea Oswald.
- Oswald…unde am mai auzit eu numele asta? In plus figura ta imi este foarte cunoscuta.
- Nu stiu unde ai auzit numele…Poate in intreaga lume? In ceea ce ma priveste ma indoiesc sa ma cunosti de undeva.
- Gata, mi-am amintit. Tu esti pustoiaca aceea de la auditie care a indraznit s-o infunte pe afurisita aia de Vivian Artmoss. Felicitarile mele daca ai fost in stare sa-i vorbesti asa! In plus ma mir ca nu ti-a zis nimic.
- Hn, si-o merita! Nimeni nu-mi spune mie ce sa fac, mai ales una ca ea.
Deodata se auzi soneria unui celular. Basil se cauta prin buzunare si spuse ca nu-i al lui. Atunci Andreea cauta in gentuta ei si-si scoase mobilul. Cu multa sila deschise clapeta si-l tinu la o distanta de un metru de ureche.
- Andreea Oswald, pe unde umbli? se auzi vocea groasa si nervoasa a unui barbat. Am vorbit ca la ora noua voi fi la tine sa te duc la Kaleido, iar eu ca un prost te astept in fata usii de o jumatate de ora!
Cand zbiaratul inceta Andreea apropie mobilul de ureche si raspunse pe un ton foarte indiferent:
- Nu-mi amintesc sa fi vorbit ceva nasule! In plus aproape am ajuns si nu mai este nevoie de tine. La revedere! incheie fata si inchise clapeta.
- Se pare ca nu esti numai tafnoasa ci si tupeista, o complimenta Basil.
- Stiam, nu era nevoie sa-mi spui. Acum, imi pare rau dar trebuie sa ajung la Kaleido, nu ca mi-ar pasa daca intarzii.
- Hei, asteapta! Si eu merg in aceiasi directie, sunt acrobat acolo. Stai o clipa, si tu?
- Da si eu! Ce te mira baietas sau ti-e frica de o fata?
- Mie, de o fata, niciodata. Si pentru tine sunt Basil si nu baietas cum mi-ai spus.
- Atunci nici eu nu sunt o pustoaica! ii dadu Andreea peste nas.
Cei doi au inceput sa mearga spre Kaleido fara a-si mai vorbi o clipa. Andreea pur si simplu nu simtise nevoia sa mai spuna ceva unui necunoscut, iar Basil era satul de raspunsurile ei sarcastice.
Cand au intrat in marele circ au fost intampinati de catre doua fete si un baiat cat si de Yuri care parea foarte nervos. Acesta o trase usor pe Andreea intr-o parte si-i spuse printre dinti:
- Data viitoare cand spun ca ne intalnim, ne intalnim! Si nu ma face sa regret mai mult decat regret ca am acceptat sa am grija de tine.
- Am inteles, acum da-mi drumul! spuse Andreea aproape tipand atragand atentia celor patru tineri.
In acest timp Basil se alaturase celor trei, care pareau ca pe el il asteptasera.
- Pe unde ai umblat? il intreba una dintre fete pe nume Veronika.
Fata parea a-l cunoaste pe Basil. Cel din urma nici macar nu se sinchisi sa-i raspunda drept urmare tanara se enerva.
- Te-am intrebat pe unde ai umblat Basil? intreba ea inca o data accentuand cuvintele tintuindu-l cu privirea.
- Ce-ti pasa tie surioara! ii raspunse Basil nemultumit. Si nu te mai uita asa la mine ca sti ca nu-mi place.
Intr-adevar Veronika nu avea tocmai o privire blanda datorita ochilor sai aurii si rautaciosi. Cu usurinta se observa ca-si vopsise parul intr-o nuanta nu foarte umana si anume un roscat-ciclame, dar totusi ii statea foarte bine si asa, incadrandu-i perfect fata un pic ascutita.
- Sa va prezint pe cineva, spuse Basil, uitandu-se spre Andrea care tocmai se despartise de Yuri. Ea este Andreea Oswald, la fel ca noi, o acrobata.
- Hn, poate oi fi acrobata, dar nu la fel ca voi! spuse Andreea. In fine, ma bucur de cunostinta.
- Eu sunt Andrew, se prezenta celalalt baiat intinzandu-i politicos mana.
Andreea se multumi sa-l observe putin, realizand ca se asemana destul de bine cu Basil decat ca este ceva mai mic. Parul la fel de rebel, poate ceva mai lung si acelasi zambet caracteristic cuceritorilor.
- Eu sunt Neris, se prezenta o fata mai miniona dar foarte draguta.
Avea parul prins in doua codite care ii dadeau un aer foarte inocent, chiar copilaros si o privea foarte incantata pe Andreea, mai mai sa inceapa sa planga.
- Te rog, imi dai si mie un autograf! izbucni Neris dintr-o data vrand s-o imbratiseze pe tanara din fata ei.
- Ei, acum Neris, ce te-a apucat? o lua la rost colega ei. Apropo, eu sunt Veronika. Neris, de ce trebuie sa ceri autografe unei astfel de fete?
- Pentru ca este ea Veronika. Nu-ti mai amintesti? A concurat ca si tine la “L’etoille vivante” in Franta acum doi ani si a si castigat la o diferenta de zece puncte de toti ceilalti.
- Acum mi-am amintit! spuse Veronika. Se pare ca esti destul de cunoscuta. Dar nu inteleg ce legatura ai cu domnul Yuri, care spumega pe aici inainte sa ajungi.
- Nu cred ca te intereseaza asa de mult, nu-i asa? raspunse Andreea evitand s-o priveasca.
- Sti, cred ca iti face cineva cu mana, o atentiona Andrew aratand cu degetul spre o femeie bruneta ce ii facea semne.
Cand se apropie destul Andreea auzi ca femeia ii spune Sora. Pentru a doua oara era incurcata cu mama ei si nu ii prea convenea. Femeia ajunse langa ea si ar fi fost in stare s-o ia in brate daca adolescenta n-ar fi spus stop la timp.
- Nu sunt Sora! spuse aceasta plecand de langa cei patru tineri. Nu te cunosc si nu ma cunosti.
- Domnisoara Wong, s-a intamplat ceva? intreba timid Neris.
- Nu, nimic, vorbi femeia calmandu-se. Ochii mi-au jucat o festa atata tot. Am crezut ca prietena voastra este o veche cunostinta de-a mea.
Domnisoara Wong cum o numise Neris nu era decat May Wong, fosta acrobata la Kaleido. Acum era o femeie implinita si mama a trei copii deosebiti. Ocazional mai aparea in spectacolele de la Kaleido, dar numai in cele importante. Folosea apelativul « domnisoara » pentru a nu se simti diferita fata de restul acrobatiilor.
Andreea isi dadu ochi peste cap si pleca. Se mai uita o data peste umar dar vazandu-i pe cei cinci discutand se razgandi si-si continua drumul.
Imediat dupa ce a plecat a aparut Ken respirand greu, ochelarii venindu-i stramb pe nas.
- Ati vazut-o pe Andreea Oswald? intreba acesta alarmat. A vazut-o cineva?
- Da, raspunse Basil. Tocmai a plecat in aceea directie.
- Slava cerului, macar stie c-o asteapta. Pasul unu rezolvat, mai ramas ceilalti trei.
- Ken, ai spus cumva Oswald? intreba May mirata.
- Da. Probabil n-ai aflat inca dar fiica Sorei este aici pentru cel putin doi ani.
- Am vazut-o si am confundat-o cu Sora. Doamne cat ii seamana. Abia astept s-o cunosc.
- Cat ii seamana la infatisare Sorei, atat ii seamana la comportament lui Leon, spuse Kalos care iesise din birou pentru o clipa. Unde e acum?
- A plecat, raspunse dezamagit Ken. Sa speram ca se vor intalni.


Capitolul VI
Spiritul scenei, Fool


Andreea se plimba fara nicio tinta pe culoarele de la Kaleido nestiind ca o persoana importanta din viata ei o astepta in biroul lui Kalos de mai bine de trei ore. Fata nici macar nu se sinchisise sa se opreasca la strigatele lui Basil care se indrepta in fuga spre ea.
- Sefu’ a zis ca vrea sa te vada in birou! spuse acesta scurt si la obiect incetinind pasul din momentul in care mesajul fusese transmis. Se astepta la cel putin un multumesc dar Andreea nici macar nu-l privi pentru o secunda.
- Halal fel de a-mi multumi, spuse acesta nepasator intorcandu-se in camera lui.
Adolescenta o lua spre biroul lui Kalos, dar fara prea multa graba. Desi nu facuse nimic rau, mergea incet pentru a-i lasa suficient timp lui Kalos sa se calmeze.
Usa se deschise cu un scartait usor, iar inauntru era ceva mai intuneric decat atunci cand semnase contractul. Kalos nu era in birou, singura persoana fiind cea asezata pe scaun cu spatele la Andreea.
- Sti, mi-a fost dor de tine, Andreea! se auzi vocea slaba a unei femei.
Andreea ramase pironita in pragul usii in timp ce femeia se ridica intorcand-se spre ea. Pentru o clipa ai fi crezut ca se priveste in oglinda, femeia infatisand o Andreea mai matura, mai zambitoare. Femeia cu pricina era Sora Oswald, mama ei, pe care nu o mai vazuse de cateva luni datorita deselor concursuri la care participa in toata lumea.
- Cred ca si mie mi-a fost un pic dor de tine, spuse adolescenta imbratisandu-si mama cu caldura.
Acesta parea cel mai uman gest facut de tanara in ultimul an. De cand plecase de acasa nu mai aratase nimanui sentimentele ei, consolidand in timp masca rece si indiferenta ce i se imprimase pe chip.
- Andreea, ma bucur ca faci parte dintre cei de la Kaleido, spuse Sora. Acum poate vei intelege sensul povestilor mele, care atat timp mi-ai zis ca sunt inventii.
- Si inca mai cred, ii raspunse Andreea rece tragandu-se din imbratisare.
Cand vazu chipul impasibil al fiicei sale in ochi ii aparura cristale de lacrimi. Incerca s-o mai imbratiseze o data dar fata facu un pas in spate.
- De ce-mi faci asta? Ma faci sa regret ca l-am lasat pe tatal tau sa te antreneze si ti-a transmis si tie raceala lui, spuse femeia izbucnind in lacrimi.
Andreea se intoarse cu spatele si-i spuse peste umar cu mult sarcasm:
- Si daca nu m-ar fi antrenat acum as fi un nimeni, caci nici tu n-ai fi facut-o. Nu plange pentru mine doar pentru ca am refuzat sa te imbratisez. Te iubesc, esti mama mea, dar aleg sa nu-mi mai arat sentimentele in fata nimanui.
Spunand aceste o lasa pe Sora in urma cu lacrimile siroindu-i pe obraji. Femeia se prabusi neputincioasa, ranita fiind de cuvintele Andreei care taiau in carne vie, privind cum fiica sa se indeparta.
Lasa capul in jos pentru cateva clipe, dar atentia i-a fost atrasa de o aparitie mai mult sau mai putin cunoscuta. O ploaie de pulbere de stele cazuse pe podea si un spirit fantomatic plutea la o mica distanta de capul ei.
- Deci te-ai intors? intreba spiritul Fool. Ma intrebam cand o vei…
- Nu m-am intors Fool, nu am venit aici pentru ca vreau sa urc pe scena din nou, ci pentru fiica mea.
- Ai o fiica!!! spuse Fool ochii marindu-i-se considerabil. Cand o pot cunoaste?
- Nu-ti dau sanse. Nu cred ca te va vedea vreo data caci ii seamana prea mult lui Leon, raspunse Sora descumpanita.
- Mama, cu cine vorbesti? se auzi vocea Andreei din spatele usii. Mai ai de gand sa plangi mult, caci nu mai stau mult pe aici. Poate ar fi mai bine sa mergem la apartament.
Din cate se parea Andreea o asteptase si chiar o invitase la ea acasa. Fata intra in birou si-l vazu pe Fool plutind lejer in aer.
- Sa nu-mi spui ca mi-ai adus si o papusa? intreba ea cu sarcasm.
Sora isi ridica privirea din pamant si si-o indrepta spre fata care era vizibil amuzata de vederea lui Fool. Micul spirit se apropie de ea si-o cerceta cu atentie pret de cateva secunde pentru a se asigura ca este o persoana vie si nu o reflexie a Sorei. Intr-un tarziu Sora avu indrazneala s-o intrebe:
- Il poti vedea pe Fool? in acelasi timp aratand cu degetul spre locul unde plutea.
- Mare chestie, acum hai sa mergem! raspunse Andreea pentru a doua oara. Vii sau plec singura?
~ Daca ma poate vedea inseamna ca destinul ei este aici, iar visul ii va deveni realitate cat tu vei continua sa crezi~ spuse Fool disparand treptat.
Sora se ridica de pe scaun si-si urma fiica. Stia ca Andreei ii va fi greu sa se acomodeze cu micul spirit, mai ales daca acesta isi pastrase vechile obiceiuri. Totusi era bucuroasa ca-l poate vedea, dorindu-si din toata inima ca visul fetei sale, oricare ar fi acela, sa se indeplineasca pe scena.