Aremele Zeilor – Cap. 1 : Alea iacta est !

[Rain]

Se pierduse într-un final în gândurile ei ce o tot speriau. Poate că nu fusese o idee aşa bună să vină aici singură, fără alţi membri din grupul ei, pentru că era înconjurată numai de duşmani, dacă se puteau numi aşa. Totuşi, dacă acţiona corect putea face rost de acele arme chiar de la ei.

Tresări în momentul în care unul din tipi, adica Josh, ii se adresă.
-Sigur, am nevoie de puţin aer curat, îi răspunse fără a-i întalni privirea. Cine ştie, poate acel tip citea gândurlie doar privindu-te în ochi.


ooc: no idea -.-