Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Sasame]

Capitolul II
Scena improvizata

Brusc in sala se lasa o liniste ca de mormant. Vivian se ridica si tusi scurt pentru a atrage atentia asupra ei. Isi aranja ochelarii pe nas si lua o alura foarte serioasa semn ca avea ceva de anuntat.
- In fiecare an, noilor acrobati li se da o sarcina de indeplinit ca proba, dar, de acesta data, fiecare va executa numarul dorit, spuse femeia fara macar a respira.
Cei din sala aprobara decizia luata, numai Andreea zambi sarcastic. Stia ca aceasta regula era special pentru ea, doar ea o propusese lui Yuri. Si cum un nas nu-si poate multumi nepoata nu e un nas adevarat.
Inca o data murmurul din sala inceta cand barbatul acela, Ken, lua cuvantul:
- Presupun ca putem incepe acum. Rog candidatii al carui nume va fi strigat sa urce pe scena.
Astfel, rand pe rand, acrobatii in devenire au urcat pe scena aratand de ce sunt in stare. Dintre toti au iesit in evidenta Burnthouse Andrew printr-un exercitiu perfect la barna, Lyrak Basil cu numarul sau de jonglerii si Nordny Veronika prin exercitiul ei la sol.
- Oswald Andrea! striga Ken numele adolescentei.
Cum s-a auzit numele “Oswald” fiecare candidat s-a uitat la cel de langa el sperand s-o vada pe fata cu pricina. Chiar si Kalos s-a ridicat in picioare, foarte uimit, cercetand cu privirea sala. Andreea casca plictisita si merse usor spre masa juriului.
Indrazneala ei de a se propti cu mainile de masa acestora provoca o reactie in lant in randul candidatilor, dar murmurul inceta cand Andreea le arunca o privire ucigasa. Cand se intoarse spre juriul Vivian deja fierbea de nervi asa ca spuse cu un ton cat se poate de lejer:
- Sunt prea plictisita sa mai dau proba acum. Ai putea sa ma treci deja pe lista ca sa pot pleca?
Vivian o tintui cu privirea cu incepu sa spuna pe un ton foarte apasat:
- Nu stiu cine esti fetito, dar ca sa treci trebuie sa dai proba ca si ceilalti! Nu esti mai presus ca nimeni din aceasta sala si n-ai niciun drept sa vorbesti asa!
- Hm, parca imi pasa parerea ta, doamna “n-am nevoie de ajutor”, spuse Andreea pe un ton sarcastic. Cand nu esti bun e bine sa accepti ajutorul, nu sa te prefaci ca sti ce faci. In fine, voi da auditie, daca insisti, incheie ea departandu-se de masa.
Acrobatele din primul rand o privira lung pe adolescenta si schimbara priviri cu subinteles. Era clar ca era fiica tatalui ei.
- Deci, ce ai de gand sa faci? o intreba Ken.
- Nimic, veni si raspunsul fad al tinerei care, inca o data soca pe majoritatea oamenilor.
De fapt Andrea examina optiunile pe care le avea. Daca tot trebuia sa dea auditie vroia sa se asigure ca va impresiona. Desi trapezul era mult prea jos si franghiile mult prea scurte reusi sa le imbine.
- Cred ca voi fi nevoita sa improvizez ceva, date fiind conditiile acestei sali, spuse fata dupa cateva minute de gandire. O sa am nevoie si de o trambulina, daca nu ma descurc si asa.
Imediat a fost adusa de la recuzita o trambulina pe care fata o aseza intre trapez si franghie. Pozitiona trapezul intr-un anumit unghi si se prinse de bara acestuia.
Incepu sa-si faca avant pana la un anumit punct cand, dandu-si drumul de la trapez a inceput sa faca piruete in aer la o viteza incredibila, nesesizabila ochiului uman. Dupa ce s-a inaltat suficient s-a oprit brusc, prinzandu-se cu mana de o franghie. Din atarnat se balansa usor dintr-o parte a scenei in alta, lucrand numai cu partea superioara a corpului, dand impresia ca interpreta un act.
Desi era o persoana rece si indiferenta pe scena era total diferita. Chiar daca era o simpla proba, pe care nici nu vroia s-o dea, ochii ei aveau o stralucire aparte, trupul ei parca tanjea dupa aplauze.
Tocmai cand se asteptau mai putin la o schimbare Andreea dadu drumul la franghie incepand sa faca o serie de salturi in aer, urmate de alte serii de suruburi care aveau ca scop schimbarea pozitiei corpului.
La sfarsit ateriza lin pe bara trapezului, dar nu se incheiase inca actul ei. Cu ochii inchisi sari de la trapez in gol facandu-i pe toti sa amuteasca. Scopul ei era de a soca printr-un salt mortal, pana la proba contrarie. Inca suspendata in aer adolescenta schimba pozitia corpului incat sa poate atinge marginea trambulinei, ca mai apoi sa se ridice in aer executand o parte dintr-o acrobatie mult prea bine cunoscuta.
Cand a coborat la sol, chipul ei imbujorat si-a recapatat paloarea, zambetul a disparut, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Exercitiul ei fusese unul vivace, care incantase atat pe acrobatele prezente cat si pe Kalos. Vivian o urmarise pe deasupra ochelarilor in tot acest timp, in timp ce Alec o aplauda frenetic alaturi de cei din sala.
Inca o data Andreea se propti de masa juriului si cu un ton la fel de rece spuse:
- Sper ca nu e nevoie sa mai astept pana la sfasit sa aflu daca am fost acceptata.
- Din pacate da, ii raspunse Vivian printre dinti. Si altii asteapta, deci n-as intelege tu de ce n-ai face-o.
- Pentru ca, peste exact trei ore am un concurs important la care nu pot lipsi, de aceea, raspunse fata sfidator.
Deodata usa salii a fost deschisa si un barbat de varsta mijlocie, blond, imbracat intr-un costum alb isi facu anuntata prezenta. Inainte spre masa juriului si puse mana pe umarul adolescentei. Fata se smuci, dar nu reusi sa scape din stransoare.
- Nu te impacienta, ti-am obtinut o amanare, vorbi acesta cu calm apasand-o pe umar.
- Nu multumesc Yuri, cred ca ma descurc, ii raspunse Andreea in loc de multumesc.
- “Nici nu imi vine sa cred ca am fost de acord sa am grija de tine”, cugeta Yuri, “dar o promisiune e o promisiune”. Kalos sper sa nu fie vreo problema daca o iau cu mine, nu?
- Nu, puteti pleca linistiti. Va primi o instintare daca a fost acceptata.
In tot acest timp Andreea pleca fara a mai adresa niciun cuvant nimanui. Vivian o urmari pret de cateva secunde intrebandu-se cine era aceea pustoaica de avea indrazneala de a i se adresa astfel si cum de-l cunostea pe Yuri Killian.
- Asa tata, asa fiica, spuse Kalos asezandu-se resemnat pe spatarul scaunului. Sincer, nu cred ca Yuri o s-o suporte prea mult pe micuta noastra acrobata.
- Ce vrei sa spui Kalos?! spuse Vivian.
- Cand Leon Oswald a venit prima oara la Kaleido s-a comportat aproape la fel, deci n-am ce-i face. Tot ce pot face acum este sa astept sa-i vad adevaratul potential, doar a calcat pe urmele parintilor ei.
- E fiica lui Oswald!! sari Alec de pe scaun mult prea uimit. Inainte sa vin aici am colaborat cu el. Si vrei sa-mi spui ca pustoaica aceea enervanta este aceiasi cu cea care imi dadea mie lectii de coregrafie in urma cu doi ani?
- Mi-e teama ca da, spuse Kalos cu un ton impaciutor. Deci se pare ca o cunosti destul de bine. Sper sa-i vedem cat de curand, atat pe Leon Oswald, cat si pe Sora Naegino acum ca fiica lor va performa pe aceiasi scena ca si ei in urma cu saisprezece ani.[posturi unite]



Capitolul III
Cele noua stele



Din megafon se auzi vocea clara o organizatorului:
- Candidata cu numarul douazeci, Oswald Andreea, este rugata sa urce pe scena!
Andrea ajunsese la Centrul Provacion cu doar o jumatate de ora inainte de reprezentatia ei. Cum puse piciorul in cladirea cu pricina toti ochii erau atinti spre ea. Reusise sa provoace in urma sa un zumzet de nedescris. Marea majoritate dintre persoanele prezente faceau parte din lumea circului, tanara adolescenta fiindu-le cunoscuta, nu numai dupa nenumaratele premii castigate in decursul a sase ani, ci si dupa nume tatalui si mamei sale. Nu mica le-a fost mirarea organizatorilor s-o revada la un astfel de eveniment.
In culise, sub privirile curioase ale lui Yuri, Andreea deveni dintr-o persoana rigida, rece si indiferenta o persoana vioaie si foarte emotionata. Pentru o clipa a avut impresia ca a vazut-o pe Sora la prima ei reprezentatie. Si nu mica i-a fost uimirea cand fata a inceput sa se agite si sa mearga dintr-un colt al incaperii in celalalt.
- Calmeaza-te, mai rau iti faci daca te agiti, incerca barbatul s-o linisteasca, dar fara sorti de izbanda.
- Nu-ti face griji pentru mine, voi fi bine! spuse Andrea fugind pe scena. “Stiu fiindca asa se intampla mereu.”
Andreea urca pe scena increzatoare si zambi publicului care o aplauda furtunos. Dintr-o simpla zvacnire fata apuca bara trapezului facandu-i pe cei prezenti sa amuteasca. Astfel Andreea isi incepu numarul.
Pe o melodie foarte ritmata incepu sa faca o serie de salturi mortale care deveneau din ce in ce mai indraznete cu cat melodia inainta. Piruetele sale erau ample, aducand cu imaginea unei balerine, legate cu spagate in aer. Cand facea suruburi viteza rotiri era atat de mare incat ochiul omenesc nu putea sa tina pasul cu corpul tinerei.
Printr-un salt in spate numarul ei se incheie iar publicul se ridica speriat in picioare. Fata sarise fara a se macar asigura si pe deasupra mai avea si ochi inchisi. Adolescenta ignora vocile celor de jos si intinse usor piciorul in fata ca si cum ar astepta ceva. In urmatoare secunda atinse cu varful piciorului bara unui trapez, facand o aterizare perfecta.
Melodia se opri, iar adolescenta cobori de la trapez zambind multumita, increzatoare pe reusita ei. Bucuria si vioiciunea se putea citi usor in stralucirea ochilor sai, in zambetul clar.
Publicul o aplauda cu incantare in timp ce tanara parasea scena pentru a face loc urmatorului participant. Cum o parasi zambetul disparu, licarul din ochi la fel. Expresia fetei deveni din nou rece si indiferenta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
- Andreea, asteapta, unde te duci? incerca Yuri s-o retina.
- Nu ma atinge! i-o reteza fata lovindu-l peste mana si-si continua drumul spre cabina pasind apasat.
Fata nu iesise pana ce toti participantii urcasera pe scena si toate numerele erau terminate. Nici pentru a vedea cine e invitatul surpriza nu se sinchisise. Toate emotiile au fost sterse, rosul obrazului devenise din nou alb ascunzand ultimele trairi ale adolescentei.
- Andreea, vino, e aproape de final! o anunta Yuri care veghease usa in tot acest timp.
Andreea iesi fara a-i adresa niciun cuvant multumindu-se sa-i faca un simplu semn cu mana ca-i in ordine. Din nou Yuri avu senzatia de deja-vu, vazandu-l pe Leon in locul tinerei. Gestul facut de Andreea era caracteristic lui, dar nimic nu-l mai putea uimi de-acum inainte.
Deodata firul gandurilor i-a fost intrerupt de vocea organizatorului. In curand avea sa se anunte tipul premiilor de la aceea editie si ulterior primii trei castigatori.
Andreea nu schita niciun gest cand intra in sala si toti ochii se indreptara spre ea. Se aseza intr-un colt si asculta ignorand toate privirile atintite spre ea si comentariile mai putin placute la adresa ei.
- Dupa cum probabil stiti deja, vorbi organizatorul, la aceasta editie a concursului “ Be our star” premiile vor consta in coronite incrustate cu stele. In functie de locul castigatorului vor fi trei, sase, respective noua stele. Si acum, va rog sa-l primiti cum se cuvinte, pe presedintele juriului nostru la aceasta editie, Fabiol Hernez.
Acest Fabiol era un barbat abia trecut de douazeci de ani, purta ochelari de vedere ascunzandu-si in acest timp ochii gri, iar parul sau argintiu lucea in lumina slaba a reflectoarelor.
- Buna ziua! spuse Fabiol dupa ce primise plicurile cu numele participantilor. Ma bucur sa va intalnesc aici, intr-o zi atat de deosebita. Le urez succes tuturor participantilor acum ca voi deschide aceste plicuri!
Sala il aplauda pe tanar, dar acestea incetara in momentul cand Fabiol se apropie a doua oara de microfon. Suspansul crestea cu fiecare secunda.
- Castigatorul celor trei stele este domnul Albert Machowem, urmat in de-aproape de domnisoara Abranov Rucsandra, castigatoarea celor sase stele.
Fabiol facu o pauza pentru a deschide ultimul plic si a le lasa timp celor mentionati sa urce pe scena pentru a-si primi premiile. Pana si acesta avea emotii, dat fiind faptul ca-i tremura mana cu care deschidea plicul.
- Si castigatorul, de fapt castigatoarea, celor noua stele, un execitiul atat de dinamic si impecabil in aceiasi masura, domnisoara Andreea Oswald. Si, daca sursa informatiilor primite nu se insala, domnisoara este pentru a sasea oara castigatoarea acestui concurs.
Andreea urca pe scena alaturi de ceilalti castigatori primind coronita cu cele noua stele, un imens buchet de trandafiri albi si un cec in valoare de cinci mii de euro.
Tanara primi aplauzele atat ale publicului, participantilor cat si cele ale presendintelui care fusese atat de dragut incat ar fi fost in stare sa o imbratiseze. Andreea nici macar nu zambi in tot acest timp pastrand aceiasi expresie rece, ochii fiindu-i inexpresivi.

**********

- Felicitari pentru reusita, o complimenta Yuri cand ajunsera la masina.
- Stiam, nu era nevoie sa mi-o spui, veni si de aceasta data raspunsul usturator al fetei. Ma duci acasa sau chem un taxi?
- Te duc eu, cred ca mai avem ceva de discutat, spuse Yuri deschizandu-i portiera.
In timp ce masina gonea pe strada goala Andreea isi culca capul pe spatarul scaunului inchizand ochii.
- Te simti bine? o intreba Yuri vizibil ingrijorat de starea sanatatii ei.
- Nu prea am dormit in ultimul timp, iar cafea n-am ajuns sa beau inca. Poti conduce mai repede?
- Ar trebui sa ai mai multa grija in aceasta privinta. Oricum, daca vei fi acceptata la Kaleido nu cred ca va fi nevoie sa te suprasoliciti si sa mergi la atatea concursuri, asta daca-ti va permite contractul.
- Daca nu te vei baga tu, probabil ca da. Doar cateva spectacole pe saptamana nu vor ajunge sa-i conving. Si nu te mai baga in viata mea!
- Offf, Layla, cum de m-am lasat convins sa am grija de fiica lui Leon! se planse Yuri oprind la semafor.
- Iti spun eu daca insisti. In primul rand rugamintea a venit din partea mamei, iar in al doilea rand Layla nu putea s-o refuse, dar ea asteptand un copil te-a rugat pe tine. Te-ai lamurit?
- Da, multumesc de raspunsul sarcastic, domnisoara Oswald, spuse Yuri ****ind masina. Acum stiu cu ce pacoste m-am ales!
Pe Andreea o amuza teribil vorba lui Yuri, dar nu schita niciun gest ca de obicei. La scurt timp masina opri in fata blocului si fata se grabi sa urce la apartament. Yuri o urma pana in fata usii.
- Cam atat pentru astazi, spuse Yuri dandu-si parul din ochi. Du-te si odihneste-te putin si mai vorbim.
- Sigur. La revedere, nasule! saluta fata accentuand ultimul cuvant.