Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

sorry pentru intarziere, am venit cu un nou capitol:) multumesc tuturor pentru parerile voastre.

ÃŽn Iad

„Ce o face Hissori acum? Oare se gândeste la mine?” se întreba Raphael în timp ce statea pe unul dintre balcoanele de la etajul al patrulea al castelului uitându-se la locurile îngrozitoare care înconjurau castelul. Îi era dor de frumusetea feerica a Edenului, de culorile care încântau privirea, care nu o raneau si mai ales îi era dor de privirea plina de dragoste pe care Hissori i-o daruia în fiecare secunda a zilei. Ura întunericul si focul ce domneau peste tot în acel regat. Ura privirile pline de ura, de dispret, rautate pe care demoni i le aruncau, fie ca o cunosteau fie ca nu. Statea pe acel balcon si plângea, lasând lacrimile amare, mici perle pline de durere sa i se prelinga încet pe chip si apoi sa se evapore înainte sa apuce sa atinga marmura din care era facut balconul. Cum privea ea asa, în zarea rosiatica, avu o viziune.
Ikusa era imobilizat, neputând sa se miste în timp ce Lucifer facea dragoste cu Ayame, iar aceasta nu îsi dadea seama de identitatea celui ce o saruta. Urmatoarea imagine era una cu Ayame plângând aplecata deasupra trupului lipsit de viata a lui Ikusa în timp ce Lucifer statea în spatele ei ca un fel de umbra ce mai avea putin si o înghitea.

Se trezi din acea stare, stând în genunchi cu unghiile adânc înfipte în carnea mâinilor care începuse sa sângere. Lacrimile sale se transformara în sânge, arzându-i pielea chipului.
Se simtea prinsa, legata cu niste lacate de foc, neputincioasa în fata lucrurilor care aveau sa se întâmple. Trebuia sa îl omoare pe Lucifer. Nu conta cum, acesta trebuia sa moara.
- Raphael? O striga Akki care dupa multe cautari daduse într-un sfârsit peste ea.
Raphael nu o auzi, fiind prea ocupata de gasirea unui plan prin care Lucifer era îndepartat din drumul lui Sanct Angel.

- Raphael, o mai striga Akki înca o data punând mâna pe acesta fiind pregatita ca daca nu raspunde nici de acea data sa îi dea o palma.
- Ce vrei? Tipa aceasta întorcându-se si dezvaluindu-i demonului chipul contorsionat din cauza durerii sufletesti ce încet o coplesea.
Akki se dadu câtiva pasi în spate la vederea sângelui ce era prezent peste tot pe corpul Seraphimului. Era ca si cum fiecare por din trupul ei elimina sânge.
- Vreau sa te ajut, dar în schimb vreau sa ma omori.
- De ce faci asta? Întreba Raphael cu o raza de speranta în glas.

- Pentru ca nu mai suport. Atunci când mi-ai baut sângele cred ca s-a format un fel de conexiune si simt durerea, regretul, mila, compasiunea ta. Lucruri pe care nu le-am mai simtit de secole. Am ajuns sa cred ca am constiinta. Constiinta, îti vine sa crezi asa ceva?! Marturisi demonul exasperat de situatia în care se gasea. Stiu ca nu trebuie sa te rog sau sa îti ofer ceva ca sa ma omori, însa nici un demon nu vrea sa ma omoare, am încercat iar Lucifer ar fi prea încântat de o posibila tortura pentru a ma lua la bataie cu el.
- Si daca nu vreau sa te scap de aceasta... hm... binecuvântare?
- Binecuvântare mai bine zis blestem! Am remuscari si regret tot ceea ce am facut rau în aceasta viata, aproape regret ca Ashi a murit! Iar daca tu nu vrei sa ma ajuti atunci eu o sa te omor.
- Nu poti, deoarece nu ai îndeajunsa putere pentru a o face, dar fii fara grija deoarece o sa te ajut. Ajutându-te pe tine, ma ajut de fapt pe mine.

- Multumesc! Oh, pentru numele lui Lucifer, simt recunostinta! Exclama Akki punându-si mâinile în par.
- Ce se întâmpla aici? Întreba Lucifer, care aparuse din neant ca de obicei.
Lucru obisnuit, de altfel, care începea sa o calce rau de tot pe coada pe Raphael. Îi arunca acestuia o privire care ar fi facut pe oricine sa moara pe loc, în schimb nu reusi decât sa îl provoace sa râda. Acel râs isteric care îi ranea urechile, aducând-o pe pragul de a se arunca la gâtul lui sa îl strânga de gât pâna si ultima particula de oxigen era arsa de trupul sau.

- Deci îmi raspunde careva? Si tu, de ce esti plina de sânge? O întreba uitându-se la înger.
Akki se facuse nevazuta în urmatoarea secunda, lasând-o pe Raphael sa gaseasca un motiv pentru discutia dintre ele doua. Nu îl mai suporta pe Lucifer si încerca sa evite contactul cu acesta atunci când era posibil. Nu dorea sa recunoasca dar brunetul cu ochii de onix o îngrozea si o teroriza noaptea în somn, aratându-i diferite scenarii în care o tortura daca cumva avea sa îl tradeze. Nu credea ca va simti niciodata acest lucru, dar îi era dor de Ashi. Macar acela te lasa sa dormi în pace, te chinuia doar ziua.

Raphael se ridica în picioare, aranjându-si rochia de un albastru marin, care se patase din loc în loc de lichidul rosiatic. Alesese sa îl ignore, îndreptându-se spre iesire, însa Lucifer o prinse de mâna nelasând-o sa treaca. Stateau unul în dreptul celuilalt, iar atunci când ea îsi întoarse capul în lateral pentru a-l privi îi întâlni privirea. Îi vazu culoarea lichida a ochilor care parca o ardea si încerca sa raspunda în acelasi mod. Nu era singurul care putea sa îsi faca ochii incandescenti.
- Întrebare de baraj pentru tine. De ce esti plina de sânge? Mai întreba el o data.
- Dar nu te intereseaza raspunsul, raspunse încercând sa îsi pastreze tonul neutru.

- L-ai vazut pe Ikusa... facu o scurta pauza înainte sa continue pentru a-i lasa timp sa reactioneze, sa constientizeze cuvintele pe care le rostea... distrugându-i inima lui Ayame? Continua încercând sa obtina o reactie de la ea care sa îi sugereze daca a ghicit sau nu.
Începuse sa transpire când îi auzi numele Fallen Angelului, dar se linisti când auzi tot ceea ce avea de spus. Înca nu se întâmplase acea nenorocire, deci putea sa fie prevenita. Daca rapirea lui Ayame era ceva ce nu putea nimeni sa împiedice, moartea lui Ikusa nu era atât de definitiva. Soarta acestuia putea sa fie influentata în anumite momente. Era foarte bucuroasa ca putea sa fie schimbata soarta acestuia. Cuvintele lui Lucifer îi aparura din nou în minte si o facura sa se întrebe cu groaza ce se întâmplase, ce facuse Ikusa si de ce o facuse.
- Poftim? Întreba crezând, de fapt, sperând ca a auzit prost.
- Ikusa nu stiu ce i-a facut lui Sanct Angel, dar a transformat-o pe aceasta într-o fiinta rece si nepasatoare. I-a pierit toata viata din ochi si acea flacara care îi dadea tot farmecul s-a stins. Ai vazut asta?

- Nu. Nu am m-ai avut nici o viziune. Crede-ma ca daca vedeam asa ceva îti spuneam. Nu vreau ca Ayame sa sufere si cred ca nici tu nu vrei o stâna de piatra si daca as fi putut face ceva sa o ajut as fi facut.
Se uita la ea suspicios dupa care disparu în întuneric, uitând sa o mai întrebe despre sângele ce înca îi pata pielea. Se întreba ce fusese în capul lui Ikusa când o transformase pe Ayame într-o stâna de piatra. Din pacate nu avea timp sa se gândeasca la ei, trebuia sa o gaseasca pe Akki si sa puna amândoua la cale un plan pentru ca ea sa scape din acest infern. Începuse sa o caute prin toate camerele palatului, având grija sa se fereasca de locurile unde ar putea sa dea peste Lucifer. Era sigura ca demonul se ascunsese într-un loc pe care Sacred Hermit nu îl vizita. În timp ce îsi vedea de treaba ei, Raphael dadu peste Uriel, care enervat ca l-a atins a împins-o facând-o sa cada pe jos.

- Ai grija pe unde mergi, corcitura! Zise el cu o scârba de nedeslusit.
- Tu esti corcitura nu eu, javra, spuse ea printre dinti în timp ce continua sa stea pe podea.
Îl vazu pe Uriel cum scoate un cutit din teaca ce o tinea undeva la spate si înainte sa apuce sa o loveasca, Raphael facu sa apara un bici din sânge cu care îl lovi peste mâna pe demon. Aproape ca îi taie mâna cu care tinea arma. Se ridica de pe jos în timp ce el se plângea de mâna care îl ardea îngrozitor, nici nu se obosi sa se scuture de praf considerând o pierdere de timp aceasta actiune atunci când ea era plina de sânge. Dupa care facu biciul sa se înfasoare în jurul gâtului sau si strânse atât de tare încât îl lasa fara suflare.
- O singura data daca ma m-ai jignesti, te transform în cenusa. Clar? Întreba Raphael aratând ca un adevarat demon în acele secunde.
Uriel dadu din cap în semn ca a înteles si imediat cum îl elibera si-a desfacut aripile, luându-si zborul fara sa se mai uite o singura data înapoi din cauza ca îi era prea teama de ea. Nu mai dorea sa vada niciodata acea privire care aproape ca îi înghetase sângele în vene.

Raphael scapa biciul din mâna, care atunci când pierdu contactul cu aura Seraphimului se transforma în cenusa. Îngerul îsi acoperi fata cu mâinile si cazu în genunchi începând sa plânga.
„Ce se întâmpla cu mine? De ce l-am ranit pe Uriel? Chiar atât de furioasa am putut sa fiu în câteva secunde? Puteam sa îl ignor si sa îmi continui drumul, însa în loc sa fac asta l-am atacat, desi nu aceasta îmi era intentia. Nu credeam ca transformarea va fi atât de drastica. Trebuie sa plec de aici cât mai repede posibil.”
- Psss... psss... Raphael! Sopti Akki care deschise usa apartamentului ce se afla în dreapta îngerului.
Aceasta îsi ridica privirea si vazând cine o striga se apropie de usa.
- Deci, spune-mi ce trebuie sa fac, zise Akki.

Îngerul Seraphim începu sa îi explice cu lux de amanunte ce trebuie sa faca si cum avea sa îndeplineasca ordinele dupa ce intra în încapere. Trebuia sa fie atenta la fiecare detaliu ca altfel planul lor avea sa esueze. Vorbira timp de câteva ore bune, iar la sfârsit Akki pleca din Chaos, îndreptându-se spre lumea oamenilor, lasând-o astfel singura pe Raphael printre acei demoni care îi vroiau moartea.
Nici una dintre ele nu era constienta de faptul ca erau urmarite de o pereche de ochi rosii ce aruncau priviri pline de ura, în special spre Akki. Îi promisese ca daca îl va trada va suferi o soarta mai cruda decât moartea si avea sa se tina de acea promisiune.