~Capitolul 11 Luat pe nepregatite~
Orele au trecut repede, poate chiar mai repede ca niciodata, iar mie, insa, ma tot bantuiau acele ganduri despre blond. Era imposibil sa simt ceva pentru el si mai ales ca se putea sa fim si frati. Parea o persoana de treaba, insa in lumea asta multi stiu sa se prefaca si nu trebuia sa am incredere in oricine.
Imediat ce aud soneria din capatul scolii, ies din sala de clasa primul, pentru ca stiam ca cineva o sa ma astepte afara. Cobor pe treptele liceului cu ghiozdanul la spate, avand grija sa nu intru cu capul in vreun coleg, sau mai bine spus profesor. Nu ma mira asta pentru ca oricum eram neatent, cel mai mult ma preocupa daca acea masina de un visiniu inchis si luxoasa, al carui sofer era Kiru parcase din nou in fata scolii, la fel cum o facuse inainte sa inceapa orele de curs. Nu stiu de ce eram atat de nerabdator, insa blondul ma anuntase dinainte ca va veni sa ma duca acasa dupa ore. Tot timpul in acele minute de la cursuri m-am gandit cum ar trebui sa procedez, sa plec fara el sau sa astept masina si sa ma ia? Nu stiu ce aveam de pierdut, poate pana la urma imi dezvaluiam acele ganduri ce ma tot rodeau si ascundeau diferite sentimente si emotii pe care nu le mai simtisem pana atunci. Prin acea imbulzeala din fata cladirii am reusit sa osberv nu departe de mine o masina sport, draguta si lucioasa, inchisa la culoare cu o tenta de visiuniu, bineinteles inchis. Geamul automobilului fiind deschis, puteam observa persoana ce statea in partea stanga, la volan. Era un tip imbracat intr-o camasa alba impreuna cu un sacou negru, sau cel putin era de un albastru inchis. Mai mult de atat nu puteam observa pentru ca pozitia pe acel scaun, care sigur era comfortabil, nu-mi dadea voie. Chipul sau alb, impreuna cu ochii galbeni ce ii scoteau in evidenta parul matasos si fin, blond, mi-au facut emotiile din nou sa apara. Am inghitit in sec atunci cand am ajuns atat de aproape de acea masina luxoasa, nestiind daca sa deschid usa sau nu.
-Haide, ce mai astepti? ma cutremura vocea lui, ce parea mult mai groasa decat a mea. Parca ma trezise dintr-o transa, asa ca am deschis usa si m-am asezat langa el, pe scaunul masinii acoperit cu husa luciasa si frumos colorata.
Din nou privirea imi fu atintita spre lucrurile din masina, inca nevenindu-mi sa cred ca pasisem in asa ceva, parca era un vis.
-Cum a fost?
Acea voce ma facea sa ma cutremur intr-u totul, insa nu stiam de ce. Mi-am balansat capul intr-o parte si in alta, incercand sa gasesc cateva cuvinte, fara a da de inteles ca mai tot timpul ma gandisem la el.
-Ca oricand, ii spun destul de calm, incercand sa ii evit privirea.
Tot drumul nu am mai scos nici un sunet pentru ca m-as fi simtit prost sa deschid eu un subiect plictisitor sau pe care Kiru l-ar fi urat, asa ca am tacut si am admirat peisajul, mai bine spus drumul de la scoala spre casa pe care il cunosteam foarte bine. Totul deveni ceva mai straniu atunci cand drumul se schimba, imprejurarile parca imi erau necunoscute de ochiul meu si sigur nu ma inselam. Il privesc pe tipul de langa mine ce purta o discutie la telefon. Cu toate ca nu era pe difuzor puteam auzi foarte bine vocea barbatului cu care vorbea. Imi parea atat de cunoscuta si totusi poate ma inselam asa ca am asteptat sa termine convorbirea. Automobilul spre opri la o trecere de pietoni, imediat ce Kiru isi aseza micutul aparat in buzunar am profitat de ocazie. M-am rasucit spre el in asa fel incat sa ii privesc chipul intr-u totul, luand o pozitie cat de cat comfortabila, tinand cont ca centura mi se parea cam stransa.
-Unde ma duci? ii spun pe un ton usor ezitand, de frica ca ar putea sa imi dea un raspuns care m-ar fi facut sa sar afara din masina.
Acesta ma privi confuz, dupa care incepu sa rada.
-La mine acasa, spuse fara pic de ezitare, razand in continuu de parca ar fi trebuit sa stiu asta.
In momentul acela am simtit un puls puternic ce-mi apasa inima. La el acasa? Cu ce ocazie? De ce? Ce voia de la mine? O multime de ganduri si intrebari fara raspuns imi strapungeau mintea mea din ce in ce mai confuza. Aveam atatea intrebari sa ii pun insa timpul se scurgea atat de repede, incat ajunsesem la destinatie, adica acasa la el, sau mai bine spus in fata unui bloc inalt cu vreo zece etaje. Reusi sa parcheze masina lasandu-ma pe mine stupefiat. Nu aveam de gand sa cobor nici in ruptul capului pana ce nu aflam adevaratul motiv pentru care ma adusese aici, insa timiditatea buzelor mele nu ma lasa sa il intreb ce ar fi trebuit sa stiu. Parca tot trupul riposta in fata ideilor mele, la fel si buzele ce stateau lipite una de alta de parca cineva pusese super-glue pe ele. Am coborat amandoi din masina, blondul activand alarma insa acel sunet imi parea deja prea cunoscut de aceea nici macar nu-i mai auzisem ticaitul atunci cand apasa pe un buton de la brelocul cheilor. Am urcat amandoi aproximativ doua sau trei etaje pana ce am ajuns in fata unei usi lacuite, de un maro deschis. In fata usii scria si numarul apartamentului, insa chiar nu am tinut minte acest detaliu, in acel moment parandu-mi-se neimportant.
-Kiru, spune-mi, de ce a trebuit sa vin aici?
Acesta descuie usa fara a-mi raspunde, de parca eu vorbeam singur si eram o musca pe langa el. Din nou nu aveam de gand sa imi fac aparitia in camera pana nu imi dadea acele explicatii ce erau foarte necesare, insa ma chema inauntru cu un simplu gest al mainii. M-am comformat si am pasit peste prag, insa nu ma simteam in largul meu. Acesta mi-o lua inainte si se dezbraca de sacoul negru ramanand in camasa deschisa la primii nasturi. Abdomenul frumos conturat se putea observa foarte bine prin camasa usor transparenta, mai ales in locul acela liber unde nasturii nu mai aveau rol, acolo unde se descheiase. Am incetat sa ma mai holbez la el, nedorind sa par un obsedat. Oricum ma simteam destul de jenat si confuz.
-Imi spui? ii reamintesc eu, stand ca pe ghimpi pe canapeaua pe care tocmai ma asezasem.
Blondul nici de data asta nu imi raspunse si pleca in bucatarie unde nu statu mai mult de cinci minute, dar parca trecusera cinci ore pentru ca in acel timp avusesem rabdare sa analizez intregul apartament. Se parea ca aici locuia el. Nu era cine stie ce incapere, era simpla insa placuta ochiului. Ma mira faptul ca exista o foarte mare diferenta intre acest apartament si masina sa, ce parea mult mai luxoasa decat locul asta. In sufrageria unde ma aflam eu era un televizor, o mini-biblioteca, doua canapele si in mijloc o masuta de geam cu cateva carti pe ea si o pereche de ochelari. Langa fereastra din stanga mea mai era un dulapior unde erau asezate alte carti. Am putut observa in fata mea, langa televizor o usa care ducea spre bucatarie, langa ea fiind o alta usa care probabil ducea spre dormitor. Incaperea chiar era draguta, insa asta nu ma facea sa ma simt mai bine.
In pragul usii se afla trupul sculptat al lui Kiru ce statea sprijinit de unul din pereti, avand o sticla de suc de portocale in mana impreuna cu doua pahare. Picaturile reci de pe acel strat de geam se scurgeau incet pe palmele sale mari, in comparatie cu ale mele. Am tresir cand i-am vazut expresia usor perversa a fetei.
-O sa dormi cu mine. Tu chiar nu stiai? Inaru e de noapte la spital in seara asta si am zis sa-ti fac un bine. Presupun ca iti e frica de intuneric.
Am tusit, parca inecandu-ma cu aer cand am auzit acele vorbe ale lui. Adica sa dormim amandoi in aceeasi casa? Eu cu el? Am dat negativ din cap imediat ce i-am auzit replicile. Nu ma mai puteam opri din a repeta acest gest de sute de ori, parca eram un robot cu bateriile incarcate, insa se parea ca blondul nici nu bagase de seama expresia mea. Totusi avea dreptate, Inaru chiar lucra de noapte in seara aceasta si as fi fost nevoit sa stau singur in imensa mea casa. Aseza paharele pe masa si puse suc in ele, stand apoi langa mine. Trupul meu in comparatie cu al sau era atat de fragil, incat ma facu sa-mi intorc privirera spre el, analizandu-l scurt din privi.
-Un bine? Sa stii ca preferam sa stau singur acasa decat cu tine, i-am spus rapid, parca dandu-ma usor intr-o parte pentru a-i cuprinde mai bine trupul inalt in aria mea vizuala.
Dupa ce tipul din fata mea adopta o expresie de catel suparat, insa totusi amuzat de replicile mele, am inghitit in sec. Se parea ca nimic din vorbele si ideile mele nu il deranjau, din contra, parca il amuzau. Nu ma simteam deloc in largul meu si cu toate ca parca doream sa ies pe usa aia cat mai repede, ceva ma oprea. Probabil acel ceva era dorinta de a afla de ce prefera sa ma tina cu el aici si sa dorm. Cu siguranta Inaru nu il pusese sa faca asta. Apucaram amandoi paharele reci umplute cu sucul de portocale unde ii se putea observa pulpa. Am inghitit lichidul, asezand inapoi paharul avand grija sa nu il vars. Cand se ridica in picioare, parea un munte fata de trupul meu ce se obisnuise putin cu inaltimea lui. Credeam ca avea de gand sa imi spuna totul, acum cand paream si eu cat de cat relaxat, insa nu a fost asa. Disparu din camera cat ai zice peste, lasandu-ma pe mine cu gura cascata. Ma gandeam sa profit de moment si sa plec, dar m-as fi simtit foarte prost. Brusc ii aud vocea lui in ecou, usor infundata si mult mai groasa ca inainte, din baie :
-Nu-ti face griji, nu ma deranjeaza daca dormi aici. O sa avem ocazia sa ne povestim mai multe daca tot suntem frati, nu?
Noroc ca era liniste, altfel nu as fi putut auzi toata propozitia lui, cu toate ca dedusesem foarte greu unele cuvinte, insa am reusit sa leg fraza si sa inteleg excat ce a zis. Poate ca nu trebuia sa ma sperii chiar asa de tare. In primul rand tipul blond parea de treaba, chiar daca eram incapatanat si nu prea incercam sa accept asta, pentru simplul fapt ca el venise la mine sa imi spuna ca suntem frati asa, de buna voie, luandu-ma prin surprindere.
Nu trecu mult si deja m-am vazut imbracat intr-o pereche de pijamale, bineinteles mai largi decat cele pe care obsinuiam sa le port, pentru ca materialul ce imi acoperea corpul nu imi apartinea, ci era de drept al lui Kiru. Culoarea acestora imi placea mult de aceea incercam sa nu mai tin cont cat de largi stateau pe mine, simtind doar boxerii mai stramti in comparatie cu celelalte haine, de parca nu as fi purtat nimic. Nu numai eu eram imbracat in pijamale, ci si tipul care ar fi trebuit sa imi fie frate. Priveam amandoi ecranul televizorului, negasind nici un canal care sa ne placa amandurora. Brusc ecranul deveni negru, sunetul pe care il provoca tv-ul nemaiauzindu-se nici el. Kiru adopta un chip serios ce incepu sa imi cutremure usor trupul si mai ales gandurile ce le aveam in acel moment.
-Chiar trebuie sa vorbim, de abia am avut timp sa te vad saptamana asta.
Tonul cu care spusese toate astea ma speria, mai ales ca eram obisnuit cu chipul sau vesel, mereu fiind prezent un zambet pe buzele sale, iar acum era cu totul diferit. Imi spusese toate alea de parca era obligat sa ma pazeasca sau viziteze in fiecare saptamana.
Imi facu semn mai intai sa ma duc in dormitor si asa am si facut, fiind urmat de el. Spre surprinderea mea dormitorul sau avea doua paturi, nu unul singur. Am rasuflat usurat cand am vazut distanta dintre cele doua suprafete acoperite cu un cearsaf albastru spre alb, o patura mai groasa si doua perne, una mai mare iar cealalta mai mica. Dupa ce fiecare si-a adoptat propriile pozitii in patul lui, ne priveam unul pe celalalt, eu ramanand doar tacut si fiind atent la vorbele lui.
-Stiu ca o sa te sperie asta, dar ar fi bine sa asculti totul de la cap la coada, altfel poti intelege gresit si sa stii, nu mai explic de zece ori pentru un pici neatent ca tine.
Orele au trecut repede, poate chiar mai repede ca niciodata, iar mie, insa, ma tot bantuiau acele ganduri despre blond. Era imposibil sa simt ceva pentru el si mai ales ca se putea sa fim si frati. Parea o persoana de treaba, insa in lumea asta multi stiu sa se prefaca si nu trebuia sa am incredere in oricine.
Imediat ce aud soneria din capatul scolii, ies din sala de clasa primul, pentru ca stiam ca cineva o sa ma astepte afara. Cobor pe treptele liceului cu ghiozdanul la spate, avand grija sa nu intru cu capul in vreun coleg, sau mai bine spus profesor. Nu ma mira asta pentru ca oricum eram neatent, cel mai mult ma preocupa daca acea masina de un visiniu inchis si luxoasa, al carui sofer era Kiru parcase din nou in fata scolii, la fel cum o facuse inainte sa inceapa orele de curs. Nu stiu de ce eram atat de nerabdator, insa blondul ma anuntase dinainte ca va veni sa ma duca acasa dupa ore. Tot timpul in acele minute de la cursuri m-am gandit cum ar trebui sa procedez, sa plec fara el sau sa astept masina si sa ma ia? Nu stiu ce aveam de pierdut, poate pana la urma imi dezvaluiam acele ganduri ce ma tot rodeau si ascundeau diferite sentimente si emotii pe care nu le mai simtisem pana atunci. Prin acea imbulzeala din fata cladirii am reusit sa osberv nu departe de mine o masina sport, draguta si lucioasa, inchisa la culoare cu o tenta de visiuniu, bineinteles inchis. Geamul automobilului fiind deschis, puteam observa persoana ce statea in partea stanga, la volan. Era un tip imbracat intr-o camasa alba impreuna cu un sacou negru, sau cel putin era de un albastru inchis. Mai mult de atat nu puteam observa pentru ca pozitia pe acel scaun, care sigur era comfortabil, nu-mi dadea voie. Chipul sau alb, impreuna cu ochii galbeni ce ii scoteau in evidenta parul matasos si fin, blond, mi-au facut emotiile din nou sa apara. Am inghitit in sec atunci cand am ajuns atat de aproape de acea masina luxoasa, nestiind daca sa deschid usa sau nu.
-Haide, ce mai astepti? ma cutremura vocea lui, ce parea mult mai groasa decat a mea. Parca ma trezise dintr-o transa, asa ca am deschis usa si m-am asezat langa el, pe scaunul masinii acoperit cu husa luciasa si frumos colorata.
Din nou privirea imi fu atintita spre lucrurile din masina, inca nevenindu-mi sa cred ca pasisem in asa ceva, parca era un vis.
-Cum a fost?
Acea voce ma facea sa ma cutremur intr-u totul, insa nu stiam de ce. Mi-am balansat capul intr-o parte si in alta, incercand sa gasesc cateva cuvinte, fara a da de inteles ca mai tot timpul ma gandisem la el.
-Ca oricand, ii spun destul de calm, incercand sa ii evit privirea.
Tot drumul nu am mai scos nici un sunet pentru ca m-as fi simtit prost sa deschid eu un subiect plictisitor sau pe care Kiru l-ar fi urat, asa ca am tacut si am admirat peisajul, mai bine spus drumul de la scoala spre casa pe care il cunosteam foarte bine. Totul deveni ceva mai straniu atunci cand drumul se schimba, imprejurarile parca imi erau necunoscute de ochiul meu si sigur nu ma inselam. Il privesc pe tipul de langa mine ce purta o discutie la telefon. Cu toate ca nu era pe difuzor puteam auzi foarte bine vocea barbatului cu care vorbea. Imi parea atat de cunoscuta si totusi poate ma inselam asa ca am asteptat sa termine convorbirea. Automobilul spre opri la o trecere de pietoni, imediat ce Kiru isi aseza micutul aparat in buzunar am profitat de ocazie. M-am rasucit spre el in asa fel incat sa ii privesc chipul intr-u totul, luand o pozitie cat de cat comfortabila, tinand cont ca centura mi se parea cam stransa.
-Unde ma duci? ii spun pe un ton usor ezitand, de frica ca ar putea sa imi dea un raspuns care m-ar fi facut sa sar afara din masina.
Acesta ma privi confuz, dupa care incepu sa rada.
-La mine acasa, spuse fara pic de ezitare, razand in continuu de parca ar fi trebuit sa stiu asta.
In momentul acela am simtit un puls puternic ce-mi apasa inima. La el acasa? Cu ce ocazie? De ce? Ce voia de la mine? O multime de ganduri si intrebari fara raspuns imi strapungeau mintea mea din ce in ce mai confuza. Aveam atatea intrebari sa ii pun insa timpul se scurgea atat de repede, incat ajunsesem la destinatie, adica acasa la el, sau mai bine spus in fata unui bloc inalt cu vreo zece etaje. Reusi sa parcheze masina lasandu-ma pe mine stupefiat. Nu aveam de gand sa cobor nici in ruptul capului pana ce nu aflam adevaratul motiv pentru care ma adusese aici, insa timiditatea buzelor mele nu ma lasa sa il intreb ce ar fi trebuit sa stiu. Parca tot trupul riposta in fata ideilor mele, la fel si buzele ce stateau lipite una de alta de parca cineva pusese super-glue pe ele. Am coborat amandoi din masina, blondul activand alarma insa acel sunet imi parea deja prea cunoscut de aceea nici macar nu-i mai auzisem ticaitul atunci cand apasa pe un buton de la brelocul cheilor. Am urcat amandoi aproximativ doua sau trei etaje pana ce am ajuns in fata unei usi lacuite, de un maro deschis. In fata usii scria si numarul apartamentului, insa chiar nu am tinut minte acest detaliu, in acel moment parandu-mi-se neimportant.
-Kiru, spune-mi, de ce a trebuit sa vin aici?
Acesta descuie usa fara a-mi raspunde, de parca eu vorbeam singur si eram o musca pe langa el. Din nou nu aveam de gand sa imi fac aparitia in camera pana nu imi dadea acele explicatii ce erau foarte necesare, insa ma chema inauntru cu un simplu gest al mainii. M-am comformat si am pasit peste prag, insa nu ma simteam in largul meu. Acesta mi-o lua inainte si se dezbraca de sacoul negru ramanand in camasa deschisa la primii nasturi. Abdomenul frumos conturat se putea observa foarte bine prin camasa usor transparenta, mai ales in locul acela liber unde nasturii nu mai aveau rol, acolo unde se descheiase. Am incetat sa ma mai holbez la el, nedorind sa par un obsedat. Oricum ma simteam destul de jenat si confuz.
-Imi spui? ii reamintesc eu, stand ca pe ghimpi pe canapeaua pe care tocmai ma asezasem.
Blondul nici de data asta nu imi raspunse si pleca in bucatarie unde nu statu mai mult de cinci minute, dar parca trecusera cinci ore pentru ca in acel timp avusesem rabdare sa analizez intregul apartament. Se parea ca aici locuia el. Nu era cine stie ce incapere, era simpla insa placuta ochiului. Ma mira faptul ca exista o foarte mare diferenta intre acest apartament si masina sa, ce parea mult mai luxoasa decat locul asta. In sufrageria unde ma aflam eu era un televizor, o mini-biblioteca, doua canapele si in mijloc o masuta de geam cu cateva carti pe ea si o pereche de ochelari. Langa fereastra din stanga mea mai era un dulapior unde erau asezate alte carti. Am putut observa in fata mea, langa televizor o usa care ducea spre bucatarie, langa ea fiind o alta usa care probabil ducea spre dormitor. Incaperea chiar era draguta, insa asta nu ma facea sa ma simt mai bine.
In pragul usii se afla trupul sculptat al lui Kiru ce statea sprijinit de unul din pereti, avand o sticla de suc de portocale in mana impreuna cu doua pahare. Picaturile reci de pe acel strat de geam se scurgeau incet pe palmele sale mari, in comparatie cu ale mele. Am tresir cand i-am vazut expresia usor perversa a fetei.
-O sa dormi cu mine. Tu chiar nu stiai? Inaru e de noapte la spital in seara asta si am zis sa-ti fac un bine. Presupun ca iti e frica de intuneric.
Am tusit, parca inecandu-ma cu aer cand am auzit acele vorbe ale lui. Adica sa dormim amandoi in aceeasi casa? Eu cu el? Am dat negativ din cap imediat ce i-am auzit replicile. Nu ma mai puteam opri din a repeta acest gest de sute de ori, parca eram un robot cu bateriile incarcate, insa se parea ca blondul nici nu bagase de seama expresia mea. Totusi avea dreptate, Inaru chiar lucra de noapte in seara aceasta si as fi fost nevoit sa stau singur in imensa mea casa. Aseza paharele pe masa si puse suc in ele, stand apoi langa mine. Trupul meu in comparatie cu al sau era atat de fragil, incat ma facu sa-mi intorc privirera spre el, analizandu-l scurt din privi.
-Un bine? Sa stii ca preferam sa stau singur acasa decat cu tine, i-am spus rapid, parca dandu-ma usor intr-o parte pentru a-i cuprinde mai bine trupul inalt in aria mea vizuala.
Dupa ce tipul din fata mea adopta o expresie de catel suparat, insa totusi amuzat de replicile mele, am inghitit in sec. Se parea ca nimic din vorbele si ideile mele nu il deranjau, din contra, parca il amuzau. Nu ma simteam deloc in largul meu si cu toate ca parca doream sa ies pe usa aia cat mai repede, ceva ma oprea. Probabil acel ceva era dorinta de a afla de ce prefera sa ma tina cu el aici si sa dorm. Cu siguranta Inaru nu il pusese sa faca asta. Apucaram amandoi paharele reci umplute cu sucul de portocale unde ii se putea observa pulpa. Am inghitit lichidul, asezand inapoi paharul avand grija sa nu il vars. Cand se ridica in picioare, parea un munte fata de trupul meu ce se obisnuise putin cu inaltimea lui. Credeam ca avea de gand sa imi spuna totul, acum cand paream si eu cat de cat relaxat, insa nu a fost asa. Disparu din camera cat ai zice peste, lasandu-ma pe mine cu gura cascata. Ma gandeam sa profit de moment si sa plec, dar m-as fi simtit foarte prost. Brusc ii aud vocea lui in ecou, usor infundata si mult mai groasa ca inainte, din baie :
-Nu-ti face griji, nu ma deranjeaza daca dormi aici. O sa avem ocazia sa ne povestim mai multe daca tot suntem frati, nu?
Noroc ca era liniste, altfel nu as fi putut auzi toata propozitia lui, cu toate ca dedusesem foarte greu unele cuvinte, insa am reusit sa leg fraza si sa inteleg excat ce a zis. Poate ca nu trebuia sa ma sperii chiar asa de tare. In primul rand tipul blond parea de treaba, chiar daca eram incapatanat si nu prea incercam sa accept asta, pentru simplul fapt ca el venise la mine sa imi spuna ca suntem frati asa, de buna voie, luandu-ma prin surprindere.
Nu trecu mult si deja m-am vazut imbracat intr-o pereche de pijamale, bineinteles mai largi decat cele pe care obsinuiam sa le port, pentru ca materialul ce imi acoperea corpul nu imi apartinea, ci era de drept al lui Kiru. Culoarea acestora imi placea mult de aceea incercam sa nu mai tin cont cat de largi stateau pe mine, simtind doar boxerii mai stramti in comparatie cu celelalte haine, de parca nu as fi purtat nimic. Nu numai eu eram imbracat in pijamale, ci si tipul care ar fi trebuit sa imi fie frate. Priveam amandoi ecranul televizorului, negasind nici un canal care sa ne placa amandurora. Brusc ecranul deveni negru, sunetul pe care il provoca tv-ul nemaiauzindu-se nici el. Kiru adopta un chip serios ce incepu sa imi cutremure usor trupul si mai ales gandurile ce le aveam in acel moment.
-Chiar trebuie sa vorbim, de abia am avut timp sa te vad saptamana asta.
Tonul cu care spusese toate astea ma speria, mai ales ca eram obisnuit cu chipul sau vesel, mereu fiind prezent un zambet pe buzele sale, iar acum era cu totul diferit. Imi spusese toate alea de parca era obligat sa ma pazeasca sau viziteze in fiecare saptamana.
Imi facu semn mai intai sa ma duc in dormitor si asa am si facut, fiind urmat de el. Spre surprinderea mea dormitorul sau avea doua paturi, nu unul singur. Am rasuflat usurat cand am vazut distanta dintre cele doua suprafete acoperite cu un cearsaf albastru spre alb, o patura mai groasa si doua perne, una mai mare iar cealalta mai mica. Dupa ce fiecare si-a adoptat propriile pozitii in patul lui, ne priveam unul pe celalalt, eu ramanand doar tacut si fiind atent la vorbele lui.
-Stiu ca o sa te sperie asta, dar ar fi bine sa asculti totul de la cap la coada, altfel poti intelege gresit si sa stii, nu mai explic de zece ori pentru un pici neatent ca tine.
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)