01-04-2011, 01:21 PM
Vreau să mulţumesc la toţi care şi-au zis părerile şi asta o zic în general , chiar mulţumesc deoarece dacă nimeni nu critica nu puteam să mă îndrept şi să fac mai bine şi mai bine . Toată viaţa înveţi şi sper că capitolul ăsta e mai bun .
O nouă zi începe să apară , timpul nu ne aşteaptă pe noi , dar ştim cu toţi că o altă zi va apărea mereu.Imediat după ce soarele cald al dimineţi apare vine şi o crudă ploaie ce loveşte pământul parcă cineva plânge şi chiar asta era în familia Fuyou murise bunica lui Minako.
-Bunica ? Bunica a plecat după lumea asta ? Cum adică ? Ţipă ea nervoasă cu ochii săi verzi care dau să plângă şi părul ei cel roz ca florile de cireşi ce este în vânt
Mama ei plângea cu lacrimi amare care tot cădeau pe finul ei obraz.
-Minako , bunica ta a ... murit.Mâine îi vom face înmormântarea. Se repede tatăl ei cu o privire încrezătoare în ochii
Ea sta parcă paralizată cu lacrimi în ochi care nu cădeau , apoi îşi pune mâna la gură şi cade în eterna suferinţă dintr-o dată fără scăpare , părinţii ei se îngrijorează şi mama ei sună la salvare agitată şi mult mai speriată . Imediat după vine şi salvarea şi o duc la spital şi uite aşa nu a ajuns la testul de la limba japoneză , la şcoală la ea toţi o bârfeau că e laşă şi altele , râzând de toate lucrurile îngrozitoare în familia ei , dar prietena ei cea mai bună, Berry, o fată cu părul blond şi ochii arzători ca soarele stă cu o faţă îngrijorată şi o altă importantă prietenă , Sora cu părul ei negru şi ochii ca oceanul şi cu aceiaşi faţă ca Berry se tot gândesc ce e cu ea , iar Berry se tot învinuia că e vina ei deoarece nu a luat-o din tramvai.După câteva ore Minako deschide ochii şi se ridică încet din pat auzind ce vorbea doctorul cu părinţi ei .
-Doamnă şi domnule Fuyou , de ce nu aţi avut grijă ca fata dumneavoastră să i-a medicamentele ? Ştiţi doar că mai are mult timp până la operaţia de cancer şi este esenţial pentru ea să i-a medicamentele dacă nu vrem să moară înainte , noi vrem să o salvăm. Zise doctorul cam înfuriat
-Ştim , este total vina noastră , dar suntem foarte stresaţi . La servici am avut ghinion , acum bunica ei a murit înjunghiată şi cel mai important fata noastră are cancer.
" Da .. eu sunt bolnavă de cancer , mulţi doctori mi-au zis că nu mai am mult de trăit , dar nu îmi e frică de moarte . Poate acolo unde voi merge v-a fi mult mai bine , uneori stau şi mă gândesc .. Oare de ce am fost creată ce acest pământ ? Aş vrea să fiu precum zăpada , pură şi frumoasă , dar îmi iubesc imperfecţiunea , sigur îngerii deja mă aşteaptă doar că trebuie să scap de lanţul care mă leagă de lumea asta. "
Se ridică încet , dar cade apoi adormind iar , ea fiind fără putere şi dorinţă de scăpare . Într-un final se scoală şi doctorul o duce acasă împreună cu părinţi ei , după ce orele treceau şi ea stătea mereu în pat neputând să iasă afară cu prietenii , să râdă sau să se mişte numai cu mama ei lângă ea.
-Mamă , zi-mi şi mie ceva. Spuse cu o voce plăpândă ea
-Sigur , ce este dragă ?
-Eu sunt o povară , nu-i aşa ? Dacă nu eram bolnavă voi nu aveaţi probleme la servici că lipsiţi mult.
-Nu , sigur că nu . Cum poţi zicea asta ? Eşti fiica noastră , tu contezi mai mult decât acel serviciu. Am muri fericiţi pentru tine.
Dintr-o dată din casa noilor vecini se aude un pian trist pe ploaie ce durase toată ziua fără oprire , Mina coboară şi se duce le fereastră să asculte pianul şi când se uită mai bine era Yuji cu părul lui blond şi ochii săi albaştri ca cerul după ploaie o zăreşte de asemenea şi iese la geam.
-Ce coincidenţă nu ? Suntem vecini geam în geam , acum dacă vreau pot să vin la geamul tău să bat în fiecare dimineaţă îmbrăcat în tufiş. zise el cu zâmbetul pe buze
Încep amândoi să râdă , iar mama ei se uită şi zâmbeşte , apoi pleacă crezând că face bine.
-Şi la ce şcoală eşti ?
-Eu sunt la cea de după drum , tu ? zise Mina puţin mai sfioasă
-Yuji-kun ? Îmi place cum sună , dar păcat că nu suntem la aceiaşi şcoală .
-Asta e , măcar ne putem vedea zilnic nu ? Şi îţi mulţumesc din nou pentru ieri. Spuse mai tare ea
-Asta a fost o nimica , sper să plecăm la şcoală mâine împreună , ce zici ? Sună tentant ?
-De acord , Noapte bună şi vise plăcute.
-Să mă visezi Mina !
-Da , sigur. Apoi începe să râdă şi închide fereastra mergând la bucătărie.
-Mamă . Crezi că ai putea să îmi faci mâine un prânz pentru doi ?
-Sigur , mă bucur că îţi faci prietenii noi.
Imediat Minako se duce în pat şi ascultă muzică , ascultă ce ascultă , apoi adoarme visând-o pe bunica ei , dar tresare din somn plângând , lacrimile curgând pe faţa ei neoprindu-se .
Sper că este mai bine şi vă rog chiar vă implor să îmi ziceţi dacă nu e bine
Capitolul 2 : Lumina din prima clipă cu tine
O nouă zi începe să apară , timpul nu ne aşteaptă pe noi , dar ştim cu toţi că o altă zi va apărea mereu.Imediat după ce soarele cald al dimineţi apare vine şi o crudă ploaie ce loveşte pământul parcă cineva plânge şi chiar asta era în familia Fuyou murise bunica lui Minako.
-Bunica ? Bunica a plecat după lumea asta ? Cum adică ? Ţipă ea nervoasă cu ochii săi verzi care dau să plângă şi părul ei cel roz ca florile de cireşi ce este în vânt
Mama ei plângea cu lacrimi amare care tot cădeau pe finul ei obraz.
-Minako , bunica ta a ... murit.Mâine îi vom face înmormântarea. Se repede tatăl ei cu o privire încrezătoare în ochii
Ea sta parcă paralizată cu lacrimi în ochi care nu cădeau , apoi îşi pune mâna la gură şi cade în eterna suferinţă dintr-o dată fără scăpare , părinţii ei se îngrijorează şi mama ei sună la salvare agitată şi mult mai speriată . Imediat după vine şi salvarea şi o duc la spital şi uite aşa nu a ajuns la testul de la limba japoneză , la şcoală la ea toţi o bârfeau că e laşă şi altele , râzând de toate lucrurile îngrozitoare în familia ei , dar prietena ei cea mai bună, Berry, o fată cu părul blond şi ochii arzători ca soarele stă cu o faţă îngrijorată şi o altă importantă prietenă , Sora cu părul ei negru şi ochii ca oceanul şi cu aceiaşi faţă ca Berry se tot gândesc ce e cu ea , iar Berry se tot învinuia că e vina ei deoarece nu a luat-o din tramvai.După câteva ore Minako deschide ochii şi se ridică încet din pat auzind ce vorbea doctorul cu părinţi ei .
-Doamnă şi domnule Fuyou , de ce nu aţi avut grijă ca fata dumneavoastră să i-a medicamentele ? Ştiţi doar că mai are mult timp până la operaţia de cancer şi este esenţial pentru ea să i-a medicamentele dacă nu vrem să moară înainte , noi vrem să o salvăm. Zise doctorul cam înfuriat
-Ştim , este total vina noastră , dar suntem foarte stresaţi . La servici am avut ghinion , acum bunica ei a murit înjunghiată şi cel mai important fata noastră are cancer.
" Da .. eu sunt bolnavă de cancer , mulţi doctori mi-au zis că nu mai am mult de trăit , dar nu îmi e frică de moarte . Poate acolo unde voi merge v-a fi mult mai bine , uneori stau şi mă gândesc .. Oare de ce am fost creată ce acest pământ ? Aş vrea să fiu precum zăpada , pură şi frumoasă , dar îmi iubesc imperfecţiunea , sigur îngerii deja mă aşteaptă doar că trebuie să scap de lanţul care mă leagă de lumea asta. "
Se ridică încet , dar cade apoi adormind iar , ea fiind fără putere şi dorinţă de scăpare . Într-un final se scoală şi doctorul o duce acasă împreună cu părinţi ei , după ce orele treceau şi ea stătea mereu în pat neputând să iasă afară cu prietenii , să râdă sau să se mişte numai cu mama ei lângă ea.
-Mamă , zi-mi şi mie ceva. Spuse cu o voce plăpândă ea
-Sigur , ce este dragă ?
-Eu sunt o povară , nu-i aşa ? Dacă nu eram bolnavă voi nu aveaţi probleme la servici că lipsiţi mult.
-Nu , sigur că nu . Cum poţi zicea asta ? Eşti fiica noastră , tu contezi mai mult decât acel serviciu. Am muri fericiţi pentru tine.
Dintr-o dată din casa noilor vecini se aude un pian trist pe ploaie ce durase toată ziua fără oprire , Mina coboară şi se duce le fereastră să asculte pianul şi când se uită mai bine era Yuji cu părul lui blond şi ochii săi albaştri ca cerul după ploaie o zăreşte de asemenea şi iese la geam.
-Ce coincidenţă nu ? Suntem vecini geam în geam , acum dacă vreau pot să vin la geamul tău să bat în fiecare dimineaţă îmbrăcat în tufiş. zise el cu zâmbetul pe buze
Încep amândoi să râdă , iar mama ei se uită şi zâmbeşte , apoi pleacă crezând că face bine.
-Şi la ce şcoală eşti ?
-Eu sunt la cea de după drum , tu ? zise Mina puţin mai sfioasă
-Yuji-kun ? Îmi place cum sună , dar păcat că nu suntem la aceiaşi şcoală .
-Asta e , măcar ne putem vedea zilnic nu ? Şi îţi mulţumesc din nou pentru ieri. Spuse mai tare ea
-Asta a fost o nimica , sper să plecăm la şcoală mâine împreună , ce zici ? Sună tentant ?
-De acord , Noapte bună şi vise plăcute.
-Să mă visezi Mina !
-Da , sigur. Apoi începe să râdă şi închide fereastra mergând la bucătărie.
-Mamă . Crezi că ai putea să îmi faci mâine un prânz pentru doi ?
-Sigur , mă bucur că îţi faci prietenii noi.
Imediat Minako se duce în pat şi ascultă muzică , ascultă ce ascultă , apoi adoarme visând-o pe bunica ei , dar tresare din somn plângând , lacrimile curgând pe faţa ei neoprindu-se .
Sper că este mai bine şi vă rog chiar vă implor să îmi ziceţi dacă nu e bine
Slipping through the cracks of a dark eternity
With nothing but my pain and the paralyzing agony
With nothing but my pain and the paralyzing agony