Viata de liceu

[Ymequa]

FlyAway - ma bucur ca ti-a placut si multumesc pentru comm.
dancing_in_the_night - aici ti se termina curiozitatea. Sper sa iti placa.
Beki - o sa afli mai multe despre toate in curand, doar putina rabdare.

Partea a VI-a

Am deschis deodata ochii si m-am uitat la el. Avea o fata fericita si ochii inlacrimati. Stateam cu gura deschisa de mirare in timp ce Tasha se uita la amandoi neintelegand ce se petrece.
- Raul… Repeta ce tocmai ai zis.
Nu realizase ce perla scosese pe gura. Isi duse imediat mana la gura realizand ce tocmai spusese. Se dadu repede jos de pe mine si isi dadu o palma peste fata. Ma uitam uimita la el si nu intelegeam ce se intampla. A vrut sa se ridice dupa canapea, avea o fata speriata si nervoasa. Probabil credea ca aveam de gand sa il plesnesc sau asa ceva pentru ca atunci cand am intins mana spre el pentru a-l impiedica sa plece s-a dat in spate atat de tare inca a reusit sa cada in fund si sa se loveasca.
- Blegutule, nu iti fac nimic. Stai, nu am sa te mananc, promit.
A zambit cu jumatate de gura, mai mult fortat si s-a asezat din nou pe canapea dupa mai multe minute in care m-am rugat de el. Nu mai era asa de aproape de mine, se departase, stand in partea celalalta a canapelei. Am dat sa ma apropii de el insa am vazut cum isi inchide ochii si incepe sa stranga din pumn ca si cum s-ar fi asteptat din nou sa il lovesc.
- Raul, uita-te la mine, te rog.
Si-a deschis ochii si pentru cateva clipe a ezitat sa se uite la mine. Dupa ce am asteptat ceva timp am reusit sa il fac sa se uite in directia mea.
- Imi pare rau, serios. Sunt un prost, nu stiu nici macar ce vorbesc…
- Cine e Maria?
- Fosta mea prietena. Dupa ce spusese acest lucru incepu sa planga. M-am apropiat de el si l-am mangaiat usor pe crestetul capului. Nu ma asteptam sa continuie insa a inceput sa vorbeasca: Ne-am despartit acum o saptamana, cred, dupa ce am avut o relatie de doi ani si ceva.
Eram surprinsa ca alesese sa imi vorbeasca despre lucrul acesta.
- Ne-am despartit curand. De fapt mi-a dat papucii spunand ca s-a plictisit de mine si apoi mi-a facut cunostiinta cu noul ei prieten care, intamplator, era cel mai bun prieten al meu.
Daca Razvan fusese un adevarat nemernic, fata asta fusese o scorpie si jumatate. Nu imi venea sa cred ceea ce imi spunea. Stiam ca Raul putea sa fie o persoana dificila, insa de cand am ajuns sa il cunosc mai bine am observat ca atat timp cat tine la o persoana ar face orice pentru ea. Cred ca tipa aia a fost prea oarba pentru a putea intelege asta. Continuam sa il mangai si sa astept sa se calmeze. In mintea se faceau unele legaturi… acum intelesesem de ce in ziua aceea scapase un: “Si-a batut joc.”
Imi parea rau pentru el, nu il uram, nu il placeam, insa nici indiferent nu imi era. Cred ca ceea ce simteam pentru el era mila. Chiar daca eu trecusem prin asa ceva, nu ma asteptam ca cineva cunoscut mie sa treaba prin aceeasi experienta.
S-a departat usor de mine fara a mai spune nimic. Mi-a soptit un simplu “Multumesc” in timp ce se indrepta spre usa. S-a incaltat rapid si a plecat la fel cu aparuse. Am oftat si am inceput sa analizez situatia.
Era clar ca baiatul asta nu imi era indiferent, insa nici nu puteam sa spun ca il iubesc; aceasta afirmatie ar fi fost complet gresita. Pe celalalta parte Razvan era un cretin-idiot pe care ficatii mei nu vor mai putea sa il mai suporte dupa ceea ce imi facuse, iar George, ei bine, George se afla in aceeasi situatie ca si Raul. Hotarasem sa nu ma implic in ceva… riscurile meseriei asteia sunt ceva cam mari si sincer nu prea imi face placere sa calc in strachini.
Dupa acest incident eu si Raul am inceput sa ne intelegem mai bine in sensul ca cel putin nu imi mai punea piedici prin clasa si nu lasa pe nimeni in afara de el sa faca misto de mine sau sa spuna ceva rautacios la adresa mea. Razvan venea aproape zilnic prin clasa pe la noi incercand sa ma faca sa il iert; ajunsesem si la situatii in care el nici nu apuca sa intre pe usa si eu tipam din spatele clasei: “ Nu am timp porcariile tale azi, revin-o maine.”, iar el ca un caine credincios ce era, ma asculta. Alexandra la fel de parasuta ca de obicei incercase sa se dea la George insa nu ii mersese, primind o respingere de toata frumusetea.
Singura persoana cu care inca mai tineam legatura era George. Ajunsesem sa fim prieteni atat de buni inca stia si ce visez noaptea.
Asa trecuse toata luna lui Octombrie, sau ma rog, ce mai ramasese din ea si cat ai clipi ne aflam deja in Decembrie pregatindu-ne pentru micuta noastra vacanta de Craciun.
Nu stiu exact cand trecuse mai mult de jumatate din acest semestru, insa pentru prima data in viata mea ma bucuram ca venea vacanta. Pentru ca de Sarbatori nu era tocmai placut sa stai acasa cu familia si cu mai stiu eu ce rude batrane si plictisitoare ne-am hotarat, cateva clase, sa facem o excursie. Destinatia: Brasov. Obiectivele: sa ne facem de cap. Normal ca dirigintilor nu le-am comunicat aceste lucruri, partea cu “obiectivele” era ceva mult mai diferita decat ceea ce ne propusesem noi. Ideea a ajuns mai repede decat ne asteptam la urechile directoarei, iar aprobarea de la Inspectoratul Judetean a venit doua zile dupa aceea. Toate acestea s-au petrect in decursul unei saptamani, chiar inainte de vacanta.
Pe 20 Decembrie la ora 6:00 urma sa ne intalnim in fata liceului si de acolo sa plecam cu doua autocare. Se hotarase ca in excursie sa mearga: clasa noastra (a X-a C), clasa lui Razvan (a XI B) si nu in ultimul rand clasa a IX-a A si a XII-a B.
M-am chinuit doua zile dupa ce am aflat marea veste sa ma adun si sa imi fac bagajul. Am alergat-o pe mama prin toate magazinele posibile si imposibile pentru a-mi gasi ceva de incaltat si pana la urma am facut ca mine si mi-am luat bocanci. Cand am ajuns acasa se inserase deja si incepuse sa ninga. Ma gandeam ca daca ar ninge prea mult am ramane blocati prin munte. Mi-am sters imaginea imediat din minte si mi-am indesat in geamantan si ultimile lucruri care mai erau de pus. M-am schimbat in pijamale si m-am trantit in par. Am adormit imediat.
La ora cinci eram deja in picioare si nici macar nu imi sunase ceasul. M-am imbracat repejor, m-am dus si am pupat-o pe mama care se trezise sa imi ureze drum bun si apoi am plecat pentru a nu intarzia. Cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca nu stiam in ce autocar trebuie sa ma urc si majoritatea erau deja pline. Am zarit-o imediat pe Alexandra care a venit si m-a ajutat sa imi pun bagajele si apoi sa ma urc in primul autocar. Clasa noastra avea sa mearga impreuna cu clasa lui Razvan. Perfect, acum aveam sa ii vad moaca tot drumul.
Inauntru era cald si bine semn ca aerul conditionat isi facea treaba bine. Ne-am dus tocmai in spate unde se parea ca era doua locuri libere, pe bancheta din spate un loc si pe cea din fata ei inca unul.
- Buna Raul, George.
- Neata, spuse Raul in timp ce casca.
- Neata si tie, adauga George.
- Stati, stop, putin. George? Tu ce cauti aici?
Toti trei au inceput sa rada. Probabil facusem o fata de toata frumusetea si culmea fara sa imi dau seama pe cine salutasem, pana cand nu imi raspunsese.
- M-a invitat Raul.
- Ce a facut?
- Da, m-a invitat. Si i-a bagat dirigintei lui o minciuna repede. Oricum mai erau locuri libere si nu a avut nimic impotriva.
- Asa deci s-a intamplat toata asta.
- Da, cam asta e povestea, nimic nou oricum.
Dupa ce m-au lamurit si pe mine am decis sa ma asez.
- Eu stau langa Raul si tu langa George, a spus repede Alex.
- Bine, daca asa zici tu.
Intr-un fel incercam sa ma prefac ca nu imi pasa, insa chiar eram fericita ca nu trebuia sa stau langa Raul. Dupa ultima chestie care se intamplase intre noi, nu aveam chef sa stau o zi intreaga langa el fara sa scot un sunet. M-am plictisit repede sa ma uit pe geam asa ca l-am cautat cu privirea pe Razvan. Era undeva in fata si parea foarte prins intr-o discutie cu o tipa. Dupa aproximativ jumatate de ora am adormit cu capul pe umarul sau. Singurul lucru de care imi era frica era acela ca am vorbit prin somn, mai aveam si obiceiul asta din cand in cand si nu aveam chef sa mi se intample asta chiar acum.
Cand m-am trezit am observat ca autocarul era gol si singura persoana in afara de mine care mai dormea era chiar George; credeam ca eu sunt singura persoana care reuseste sa doarma oriunde. M-am ridicat incet pentru a nu face zgomot, nu vroiam sa il trezesc, cel putin momentan. Am mers pana in fata autocarului si apoi m-am intors la locul meu pentru a fi sigura ca nu mai era nimeni acolo. Ma gandeam sa il trezesc ,insa fata pe care o avea atunci cand dormea era mult prea draguta. Era ca un copilas micut si neajutorat, mai trebuia sa isi puna degetul mare in gura si tabloul ar fi fost perfect. L-am apucat usor de umeri si am inceput sa il zgaltai. Am vazut ca asa nu ajungeam la nici un rezultat si m-am decis sa il apuc de nas, pana la urma, cand avea sa isi dea seama ca se sufoca trebuia sa se trezeasca. Zis si facut. Insa nu s-a trezit. Si-a desfacut usor buzele pentru a putea respira pe gura, ignorand faptul ca il strigam. L-am ciupit tare de mana, pana cand am observat ca locul se invineteste. Nu a facut decat sa ma plesneasca peste mana si, apoi, a gangurat ceva.
Cert era ca trecuse deja 10 minute si eu nu reusisem inca sa il trezesc. Enervata m-am apropiat mai mult de fata lui pentru a vedea ce as mai putea sa ii fac. De data aceasta aveam planul perfect: l-am apucat din nou de nas, facandu-l sa isi deschisa usor gura si l-am sarutat; asa avea sa ramana sigur fara aer.
Am simtit cum incepe sa se trezeasca, fluturandu-si genele din ce in ce mai des. Am deschis ochii si am observat ca era deja treaz si se vedea dupa felul in care ma privea ca nu intelegea nimic din ceea ce tocmai se intamplase. M-am indepartat usor de el luand o gura mare de aer. Am oftat si m-am uitat mai atenta la el: era rosu tot…
- Ah, credeam ca nu mai resesc sa te trezesc. Stiai ca dormi mai ceva ca o buturuga, ii spuneam in timp ce incercam sa acumulez cat mai mult aer in plamani. Ma bucur ca totusi am reusit.
- Aaa…
- Si, eram sa uit, chestia asta, ce tocmai s-a intamplat, adaug in timp ce imi atingeam buzele cu aratatorul, a fost doar ca sa te trezesc, deci nu o pune la suflet.
- Nu o pune la suflet, a… deci asa sta treaba.
- S-a intamplat ceva?
- Ah, nu, nu, nimic. La naiba spuse in timp ce isi dadu doua palme peste fata.
- Deci, unde mergem acum? Habar nu am unde au plecat astia, nimeni nu a lasat nici un bilet, mesaj, ceva… s-au tampit cu totii. Cand m-am trezit tu dormeai dus si m-am uitat sa vad daca mai e cineva pierdut pe aici, insa, din pacate, nimeni.
- Cred ca cel mai bine e sa ramanem prin jur.
Am dat afirmativ din cap si am iesit amandoi din autocar. Ne-am dat seama ca ne aflam in fata unui parc de distractii. Destul de ciudat, nimeni nu adaugase pe lista nici un fel parc de distractii. Am decis totusi sa intram, pana la urma nu aveam nimic de pierdut si eram sigura ca ii vom gasi si pe colegii nostri aici.
Ne-am cumparat bilete, de fapt, George mi-a cumparat si mie. Insistase si nu aveam cum sa il refuz. Ne-am luat apoi inghetata chiar daca eram deja in Decembrie. Pana la urma ce poate sa fie mai bun decat o inghetata intr-o zi de iarna? Ajunsi in mijlocul parcului ne-am uitat in stranga si in dreapta pentru a avedea unde puteam merge prima data. Am hotarat sa ne ducem in Casa Groazei. Cand am iesit de acolo: dezamagire totala. Nu am facut decat sa ne plimbam cu un trenulet care era plin cu copii mult mai mici ca noi, iar ceea ce fusese inauntru… ei bine nici pe pustii aia nu i-a speriat. Eram inghetati. Am cautat disperati niste ciocolata calda insa am gasit vin fiert. Da… oficial, parcul asta era ciudat. Dupa ce ne-am mai plimbat un timp am decis sa mergem o tura cu roata cea mare care se afla in fata noastra. Stiu ca mai vazusem una asemanatoare in desenele animate Japoneze si in diferite orase de pe acolo insa nu aveam nici o idée ca asemenea chestii se gasesc si la noi.
Inauntru era cald si bine. Mi-am dat geaca jos si am ramas doar intr-o bluzita neagra. George mi-a urmat exemplul. M-am uitat la el, s-a uitat la mine si am inceput sa radem fara motiv. Nu stiu ce se intamplase azi cu mine, eram in toane prea bune si de obicei asta nu-I a buna sub nici o forma.
L-am vazut cum se apropie de mine si imi arata ceva. In clipa urmatoare i-am simtit mana pe fata mea. Mi-am intors brusc privirea si m-am uitat speriata catre el. Am auzit cum mi-a soptit doua cuvinte “Te plac” si apoi m-a sarutat. Stateam nemiscata, uitasem si sa respir. Nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta tocmai mie.George era, nu stiu, nu cred ca voiam asta. Nu il placeam, adica nu in acel mod, sau cel putin asta credeam Nu i-am raspuns la sarut si nici nu aveam de gand sa o fac. L-am vazut cum se aseaza la locul lui. Era rosu ca racul din nou. M-am uitat pe geam si mi-am vazut expresia: eram uimita, speriata si incepusem sa rosesc si eu. Am incercat sa spun ceva insa cuvintele mi s-au oprit in gat. Incepuse sa ma doare capul. Stateam si ma uitam ca o proasta la el. Mi-am dat seaman ca trebuia sa coboram de mult atunci cand am mai aruncat o privire pe geam, nu am mai spus nimic ci doar am oftat in gand.
- Eu… am incercat sa ingan.
- Tu, tu nu trebuie sa spui nimic.
Vroiam mai mult. Da, dar nu in sensul acesta si nu cu el. Mai presus de toate, nu acum.
- Ce tocmai ai zis…
- Era adevarat.
- Dar?
- Lasa-ma sa continui. Pur si simplu mi-am tot repetat ca “nu e bine sa te indragostesti de ea”, insa a fost practic imposibil. La inceput am crezut ca am gasit o fata de gasca, fara prea multe pretentii, si cu care nu o sa cheltui multi bani. Am ajuns sa stiu multe despre tine, din surse oficiale si neoficiale, insa asta e altceva. Apoi, cand am deschis ochii mai bine, am realizat ca nu faceam decat sa ma mint pe mine insumi. Mi-am dat seama de chestia asta aproximativ… hm… chiar dupa ce m-a pocnit Raul. Pot spune ca pumnul lui m-a adus la realitate.
Ce mai puteam sa spun dupa o asemena declaratie. Pur si simplu am inchis gura si ma uitam in gol. Poate asta era din partea mea pura nesimtire, pana la urma nu ar fi fost primul care mi-ar fi spus ca as fi o ipocrita si ca am inima de piatra; cuvintele astea deja nu ma mai atingeu nici macar putin.
De data asta am avut grija sa coboram la fix. Nu ne-am mai dus sa vedem nimic ci ne-am indreptat direct spre autocar. Cand am ajuns acolo am observat ca si dragutii nostri colegi de abia ajunsesera. Am observat cum Alexandra ne cauta disperata cu privirea. Odata ce ma vazuse a alergat spre mine si m-a luat in brate, aproape ma lasase fara aer.
- Fata, credeam ca te-au rapit extraterestrii, ce naiba… pe unde ai umblat?
- Prin “vecini”. Nu-I asa, George? il intreb in timp ce i-am facut cu ochiul.
- Da, cam asa ceva… spuse el in timp ce radea.
L-am vazut pe Raul cum se apropia de noi. Nu parea sa fie atent pe unde merge, era mai concentrat sa se uite dupa cineva. Nu am inteles ce a patit, insa sincera sa fiu, aceea era ultima mea problema in momentul de fata. Am oftat si m-am intors catre cei doi. Ne-am urcat imediat in autocar si am pornit catre hotelul unde aveam sa stam. Mai aveam de mers aproximativ 3 ore si afara deja se inoptase. In acest timp am stat si am ascultat muzica, jucat carti, spus bancuri seci si alte cacaturi plictisitoare ca astea. Eram atat de obosita, incat atunci cand m-am vazut in fata hotelului, nu mai stiam ce sa fac ca sa ajung in camera. Pana ne-am inregistrat la receptie si ne-am dus in camere au trecut inca 30 de minute, timp in care am cascat in continuu. Camerele erau simple, formate din doua paturi, un hol micut in care se afla un sifonier si o baie care era echipata doar cu strictul necesar. Mi-am lasat bagajul in hol si m-am aruncat pe patul tare. Am adormit imbracata cu hainele pe care le-am avut pe drum.



Orice sfat/critica este bine venit(a).