31-03-2011, 10:42 AM
Multumesc pt comentarii 
Now... Next
( Daaa, mai sadica decat Mira meaa :] )
Capitolul 22
- L-am omorat...
Vocea ii tremura la telefon si lacrimile i se simteau foarte bine. Plangea si nu se putea abtine, voia sa fie langa Jeff, voia sa moara, voia sa uite de tot, sa nu mai sufere niciodata. Il durea tot trupul si acea durere nu se compara cu nimic din ceea ce simtise el pana atunci.
- Pe cine ai omorat? se auzi vocea alarmata de cealalata parte a firului. Si da, norocul facuse sa fie chair el, Jeff. Yuki, ce s-a intamplat, iubitule? intreba trist, in timp ce GPS-ul sau tocmai localiza locul unde se afla Yuki. Nu era nicio cale de intoarcere, trebuia sa vina iarasi in Tokyo, trebuia sa fie acolo, langa el. Trebuia! Yuki insa nu mai raspundea, parca nu ar mai fi fost acolo. I se auzeau insa foarte bine scancetele si suspinele. Stai unde esti, Yuki, vin eu! spuse scurt, dupa care se urca in masina, indreptandu-se spre aeroportul unde era avionul cu care venise. Ii explicase la telefon superiorului sau care era treaba si acesta, fara sa stea pe ganduri, ii daduse voie sa plece.
- Yuki... Ce s-a intamplat? rosti americanul intrand alarmat pe usa cocioabei in care ii era indicat ca se afla telefonul iubitului sau. Nu-i venea sa creada, tremura din cap pana in picioare acum. Se apropie de trupul iubitului sau si-l stranse in brate, apoi il saruta lung pe buzele muscate de celalalt.
- Nu... Sunt murdar, Jeff. Sunt jegos, spuse plangand si se intoarse cu chipul in cealalata parte, ferindu-se de sarutarile dulci ale celuilalt.
Jeff nu realiza cum poate spune asta. Privea cadavrul sugrumat de lanturi, apoi trupul agresat si gol al iubitului sau. Tremura. Daca Ryu n-ar fi fost mort l-ar fi ucis chiar el, cu mana lui. Abia acum realiza ca dragostea pentru Yuki era chiar mai mare decat ar fi crezut, cu toate ca incepuse printr-o simpla nevoie trupeasca. Desfacu rapid lanturile ca un hot, folosindu-se doar de o sarmulita. Niponul ramasese uimit de asta, insa circumstantele chiar nu ii permiteau sa faca altceva decat sa continue sa planga.
- Nu esti murdar, rosti pe o voce trista Jeff. Uita-te la mine, iubitule! Trebuie doar sa treci peste, atat. Ceea ce s-a intamplat aici... Stiu cum e, rosti si-l saruta pe frunte. Dar tu nu trebuie sa lasi acest lucru sa te distruga, da?
Yuki inclina afirmativ din cap, dupa care Jeff isi scoase telefonul din buzuar si apela un prieten, dandu-i indicatiile pentru tot ceea ce trebuie sa faca si, in mai putin de zece minute, cand Yuki deja era gata imbracat si tinut in brate de Jeff. Un tanar inalt si bine facut intra pe usa si privi atent tot ceea ce se desfasura in fata lui. Il saluta pe Jeff, apoi pe Yuki si privirea ii cazu pe cadavrul acela.
- Trebuie sa scapam de el? intreba si Jeff dadu cu seninatate din cap, apoi il ridica in brate ca pe un copilas pe iubitul lu si il duse la masina, punandu-l in partea dreapta. Era atat de obosit si capul il durea atat de tare incat Yuki adormi in doar cateva minute...
Trupul ii era pus intr-o masa de lichid cald si parfumat. Insa nu avea puterea sa deschida ochii pentru a vedea ce e acolo, era prea obosit. Scanci puternic in momentul in care simti mana unei alte persoane pe spatele sau si deschise brusc ochii, crezand ca retraieste ceea ce se intamplase acolo, ca retraieste acel viol nenorocit.
- Yuki, gata, spuse o voce calda si dulce, apoi o pereche de ochi verzi precum smaraldele il fixara pe nipon, privindu-l cu blandete. Isi apropie buzele de cele ale celuilalt, insa acesta nu indraznea sa-l mai atinga, sa-l mai sarute. Tot ceea ce se intamplase, toate acele atingeri, tot ce ii facuse Ryu... Jeff nu trebuia sa puna mana pe o astlfel de persoana.
- Jeff, ceea ce s-a intamplat a fost o greseala, spuse pe un ton neinduplecat niponul, apoi isi inchise ochii. Americanul nu stia la ce se referea, nu stia la ce sa se astepte acum, dar Yuki continua: Am fost batjocorit.. Si tu nu trebuie sa ma mai atingi. Sunt murdar si tu nu trebuie sa te murdaresti atingandu-ma pe mine...
Ceea ce spunea parea rupt din carti, rupt din alta lume. In continuare americanul il privea uimit. Intra in apa fierbinte alaturi de el si isi incolaci bratele in jurul gatului sau, atingandu-i pentru cateva momente buzele cu buzele sale. Pentru el nu conta, ceea ce se intamplase fusese doar un lucru nefericit, dar care nu trebuie sa le strice relatia, nu era atat de important acel lucru incat cei doi sa se desparta.
- Murdar? Nu, Yuki, asa te simti tu. Asa m-am simtit si eu atunci. In plus sunt si acum, insa nu e acel gen de murdarie despre care vorbesti tu, ci altul mai rau. Iti voi spune candva, rosti in soapta si-l saruta lung pe buze, apoi limba ii patrunse in gura celuilalt, cautandu-i-o pe a sa. Tremurul care il curpinse acum pe Yuki insa nu ii permise sa continue cu mai mult, ci se opri. Il mangaie usor, dandu-i fiecare suvita de par brunet de pe fata, apoi ii saruta fruntea. Te implor, uita ceea ce s-a intamplat. Viata merge inainte, insa a mea se opreste la tine, rosti in soapta, apoi lua un burete si, turnand gel de dus pe el si incepu sa-i spele cu grija trupul plin de vanatai al iubitului sau. Tremura in bratele lui si nu stia cum sa-l faca sa se linisteasca. Ceea ce se intamplase nu era grav, nu in viziunea sa - in privinta mortii lui Ryu.
Il ridica cu grija peste el, incepand sa-i mangaie trupul cu apa fierbinte, sa-l spele. Era lovit de multe ori, avea vanatai pe trup si zgarieturi sangerande, in plus, ceea ce se intamplase isi pusese ampreuna pe el. Se arcuise in momentul in care simtise ca sexul usor intarit al lui Jeff ajunge in locul acela al sau.
- Te rog, nu, nu-mi face asta! rosti alarmat in incercarea de a se ridica, insa Jeff il privea confuz. Nu stia ce sa nu faca, oricum el nu facea decat sa-l spele. Te rog, nu mai vreau s-o facem... Niciodata, rosti si incepu sa planga. Americanul schita un zambet trist si-l stranse in bratele sale, soptind cu voce calda:
- Nu aveam de gand s-o facem, ci vreau doar sa te spal. In privinta dragostei, crede-ma, va fi bine peste ceva timp. Nu te voi obliga niciodata, continua si il saruta lung pe buze. In continuare, Yuki se purta ca si cand nu era pe lumea asta. Era confuz, tremura de parca ar fi fost in Siberia si era al dracului de frig. Ochii sai caprui se roteau usor in jur, incercand sa-si dea seama unde se afla. Se lasa cu greutate peste trupul iubitului sau in apa fierbinte si isi inchise ochii, ascunzandu-si chipul in scurbura gatului sau.
Continua sa planga usor, aproape imperceptibila. Tremurul trupului i se mai calmase, insa starea era la fel de proasta ca si inainte. Jeff incepu sa-l mangaie usor, plimbandu-si mainile pe trupul sau usor, mangaindu-l cu blandete. Ii ridica usor buzele catre el si il saruta lung si cu placere, apoi il stranse in brate din nou.
- Jeff, imi cer iertare... Sunt o povara, rosti niponul incet.
- Sa nu mai spui asta niciodata! Il stranse in brate si il saruta din nou, neputandu-se satura de dulceata sa. Yuki, imi placi mult si stii prea bine asta, continua si limba i se strecura in gura celuilalt, cautandu-i-o cu blandete. Il fermeca tot ceea ce se intampla intre ei, pusese stapanire pe el. Pentru prima data stia ca e mai mult decat placere trupeasca ceea ce se intampla intre ei doi. Yuki, prin inocenta sa, prin modul de a se comporta, reusise sa se faca placut, chiar dorit de Jeff.
- Ce se va intampla acum? intreba plimbandu-si mana stanga pe pieptul lui Jeff. Vreau sa spun...
- Cadavrul va fi aruncat, politia va fi platita sa taca sau, in cel mai rau caz, amestecam Mafia. Atunci se simplifica lucrurile, nimeni nu va mai comenta nimic si chiar daca s-ar sti ucigasul nu ar mai avea nimeni curajul sa iti faca nimic. Oricum suntem putini care stim ce s-a intamplat acolo, deci stai linistiti. Voi lua vina asupra mea.
- Nu! spuse Yuki rapid, inghitindu-si un scancet, fiindca sarise in sus alarmat si din prima durerea i se facu simtita in trup. Nu vreau... Nu vreau s-o iei tu asupra ta! spuse cu vocea tremuranda, iar Jeff il saruta usor pe buze, apoi pe gat. Jeff... Tu faci parte din Mafie? inteba inchizandu-si ochii usor, asteptand raspunsul cu teama.
Venise momentul ca Jeff sa mai spuna din secretele sale pe care le ascunsese atata timp. Era uimit de-a dreptul ca nu ii era teama si stia ca poate face asta fara probleme in fata iubitului sau. Il stranse la pieptul sau si apoi, luandu-l in brate, iesira din cada plina cu apa ce incepuse sa se raceasca. Il puse pe pat, incepand sa-l stearga cu prosoape moi si fine, avand grija sa nu il raneasca in vreun fel.
- Da, rosti fara inflexiuni in voce.
Yuki se uita cu ochii mari la el, nestiind ce sa mai spuna. Desi credea ca avea sa ii fie frica, niponul nu simtea absolut nimic, doar uimire. Se stranse in cateva prosoape, apoi il trase pe Jeff in pat si se facu ghem in bratele lui, apoi il saruta usor. Jeff era mai usurat acum, ca spusese o parte din acele lucruri...
Now... Next
( Daaa, mai sadica decat Mira meaa
:] )Capitolul 22
- L-am omorat...
Vocea ii tremura la telefon si lacrimile i se simteau foarte bine. Plangea si nu se putea abtine, voia sa fie langa Jeff, voia sa moara, voia sa uite de tot, sa nu mai sufere niciodata. Il durea tot trupul si acea durere nu se compara cu nimic din ceea ce simtise el pana atunci.
- Pe cine ai omorat? se auzi vocea alarmata de cealalata parte a firului. Si da, norocul facuse sa fie chair el, Jeff. Yuki, ce s-a intamplat, iubitule? intreba trist, in timp ce GPS-ul sau tocmai localiza locul unde se afla Yuki. Nu era nicio cale de intoarcere, trebuia sa vina iarasi in Tokyo, trebuia sa fie acolo, langa el. Trebuia! Yuki insa nu mai raspundea, parca nu ar mai fi fost acolo. I se auzeau insa foarte bine scancetele si suspinele. Stai unde esti, Yuki, vin eu! spuse scurt, dupa care se urca in masina, indreptandu-se spre aeroportul unde era avionul cu care venise. Ii explicase la telefon superiorului sau care era treaba si acesta, fara sa stea pe ganduri, ii daduse voie sa plece.
- Yuki... Ce s-a intamplat? rosti americanul intrand alarmat pe usa cocioabei in care ii era indicat ca se afla telefonul iubitului sau. Nu-i venea sa creada, tremura din cap pana in picioare acum. Se apropie de trupul iubitului sau si-l stranse in brate, apoi il saruta lung pe buzele muscate de celalalt.
- Nu... Sunt murdar, Jeff. Sunt jegos, spuse plangand si se intoarse cu chipul in cealalata parte, ferindu-se de sarutarile dulci ale celuilalt.
Jeff nu realiza cum poate spune asta. Privea cadavrul sugrumat de lanturi, apoi trupul agresat si gol al iubitului sau. Tremura. Daca Ryu n-ar fi fost mort l-ar fi ucis chiar el, cu mana lui. Abia acum realiza ca dragostea pentru Yuki era chiar mai mare decat ar fi crezut, cu toate ca incepuse printr-o simpla nevoie trupeasca. Desfacu rapid lanturile ca un hot, folosindu-se doar de o sarmulita. Niponul ramasese uimit de asta, insa circumstantele chiar nu ii permiteau sa faca altceva decat sa continue sa planga.
- Nu esti murdar, rosti pe o voce trista Jeff. Uita-te la mine, iubitule! Trebuie doar sa treci peste, atat. Ceea ce s-a intamplat aici... Stiu cum e, rosti si-l saruta pe frunte. Dar tu nu trebuie sa lasi acest lucru sa te distruga, da?
Yuki inclina afirmativ din cap, dupa care Jeff isi scoase telefonul din buzuar si apela un prieten, dandu-i indicatiile pentru tot ceea ce trebuie sa faca si, in mai putin de zece minute, cand Yuki deja era gata imbracat si tinut in brate de Jeff. Un tanar inalt si bine facut intra pe usa si privi atent tot ceea ce se desfasura in fata lui. Il saluta pe Jeff, apoi pe Yuki si privirea ii cazu pe cadavrul acela.
- Trebuie sa scapam de el? intreba si Jeff dadu cu seninatate din cap, apoi il ridica in brate ca pe un copilas pe iubitul lu si il duse la masina, punandu-l in partea dreapta. Era atat de obosit si capul il durea atat de tare incat Yuki adormi in doar cateva minute...
Trupul ii era pus intr-o masa de lichid cald si parfumat. Insa nu avea puterea sa deschida ochii pentru a vedea ce e acolo, era prea obosit. Scanci puternic in momentul in care simti mana unei alte persoane pe spatele sau si deschise brusc ochii, crezand ca retraieste ceea ce se intamplase acolo, ca retraieste acel viol nenorocit.
- Yuki, gata, spuse o voce calda si dulce, apoi o pereche de ochi verzi precum smaraldele il fixara pe nipon, privindu-l cu blandete. Isi apropie buzele de cele ale celuilalt, insa acesta nu indraznea sa-l mai atinga, sa-l mai sarute. Tot ceea ce se intamplase, toate acele atingeri, tot ce ii facuse Ryu... Jeff nu trebuia sa puna mana pe o astlfel de persoana.
- Jeff, ceea ce s-a intamplat a fost o greseala, spuse pe un ton neinduplecat niponul, apoi isi inchise ochii. Americanul nu stia la ce se referea, nu stia la ce sa se astepte acum, dar Yuki continua: Am fost batjocorit.. Si tu nu trebuie sa ma mai atingi. Sunt murdar si tu nu trebuie sa te murdaresti atingandu-ma pe mine...
Ceea ce spunea parea rupt din carti, rupt din alta lume. In continuare americanul il privea uimit. Intra in apa fierbinte alaturi de el si isi incolaci bratele in jurul gatului sau, atingandu-i pentru cateva momente buzele cu buzele sale. Pentru el nu conta, ceea ce se intamplase fusese doar un lucru nefericit, dar care nu trebuie sa le strice relatia, nu era atat de important acel lucru incat cei doi sa se desparta.
- Murdar? Nu, Yuki, asa te simti tu. Asa m-am simtit si eu atunci. In plus sunt si acum, insa nu e acel gen de murdarie despre care vorbesti tu, ci altul mai rau. Iti voi spune candva, rosti in soapta si-l saruta lung pe buze, apoi limba ii patrunse in gura celuilalt, cautandu-i-o pe a sa. Tremurul care il curpinse acum pe Yuki insa nu ii permise sa continue cu mai mult, ci se opri. Il mangaie usor, dandu-i fiecare suvita de par brunet de pe fata, apoi ii saruta fruntea. Te implor, uita ceea ce s-a intamplat. Viata merge inainte, insa a mea se opreste la tine, rosti in soapta, apoi lua un burete si, turnand gel de dus pe el si incepu sa-i spele cu grija trupul plin de vanatai al iubitului sau. Tremura in bratele lui si nu stia cum sa-l faca sa se linisteasca. Ceea ce se intamplase nu era grav, nu in viziunea sa - in privinta mortii lui Ryu.
Il ridica cu grija peste el, incepand sa-i mangaie trupul cu apa fierbinte, sa-l spele. Era lovit de multe ori, avea vanatai pe trup si zgarieturi sangerande, in plus, ceea ce se intamplase isi pusese ampreuna pe el. Se arcuise in momentul in care simtise ca sexul usor intarit al lui Jeff ajunge in locul acela al sau.
- Te rog, nu, nu-mi face asta! rosti alarmat in incercarea de a se ridica, insa Jeff il privea confuz. Nu stia ce sa nu faca, oricum el nu facea decat sa-l spele. Te rog, nu mai vreau s-o facem... Niciodata, rosti si incepu sa planga. Americanul schita un zambet trist si-l stranse in bratele sale, soptind cu voce calda:
- Nu aveam de gand s-o facem, ci vreau doar sa te spal. In privinta dragostei, crede-ma, va fi bine peste ceva timp. Nu te voi obliga niciodata, continua si il saruta lung pe buze. In continuare, Yuki se purta ca si cand nu era pe lumea asta. Era confuz, tremura de parca ar fi fost in Siberia si era al dracului de frig. Ochii sai caprui se roteau usor in jur, incercand sa-si dea seama unde se afla. Se lasa cu greutate peste trupul iubitului sau in apa fierbinte si isi inchise ochii, ascunzandu-si chipul in scurbura gatului sau.
Continua sa planga usor, aproape imperceptibila. Tremurul trupului i se mai calmase, insa starea era la fel de proasta ca si inainte. Jeff incepu sa-l mangaie usor, plimbandu-si mainile pe trupul sau usor, mangaindu-l cu blandete. Ii ridica usor buzele catre el si il saruta lung si cu placere, apoi il stranse in brate din nou.
- Jeff, imi cer iertare... Sunt o povara, rosti niponul incet.
- Sa nu mai spui asta niciodata! Il stranse in brate si il saruta din nou, neputandu-se satura de dulceata sa. Yuki, imi placi mult si stii prea bine asta, continua si limba i se strecura in gura celuilalt, cautandu-i-o cu blandete. Il fermeca tot ceea ce se intampla intre ei, pusese stapanire pe el. Pentru prima data stia ca e mai mult decat placere trupeasca ceea ce se intampla intre ei doi. Yuki, prin inocenta sa, prin modul de a se comporta, reusise sa se faca placut, chiar dorit de Jeff.
- Ce se va intampla acum? intreba plimbandu-si mana stanga pe pieptul lui Jeff. Vreau sa spun...
- Cadavrul va fi aruncat, politia va fi platita sa taca sau, in cel mai rau caz, amestecam Mafia. Atunci se simplifica lucrurile, nimeni nu va mai comenta nimic si chiar daca s-ar sti ucigasul nu ar mai avea nimeni curajul sa iti faca nimic. Oricum suntem putini care stim ce s-a intamplat acolo, deci stai linistiti. Voi lua vina asupra mea.
- Nu! spuse Yuki rapid, inghitindu-si un scancet, fiindca sarise in sus alarmat si din prima durerea i se facu simtita in trup. Nu vreau... Nu vreau s-o iei tu asupra ta! spuse cu vocea tremuranda, iar Jeff il saruta usor pe buze, apoi pe gat. Jeff... Tu faci parte din Mafie? inteba inchizandu-si ochii usor, asteptand raspunsul cu teama.
Venise momentul ca Jeff sa mai spuna din secretele sale pe care le ascunsese atata timp. Era uimit de-a dreptul ca nu ii era teama si stia ca poate face asta fara probleme in fata iubitului sau. Il stranse la pieptul sau si apoi, luandu-l in brate, iesira din cada plina cu apa ce incepuse sa se raceasca. Il puse pe pat, incepand sa-l stearga cu prosoape moi si fine, avand grija sa nu il raneasca in vreun fel.
- Da, rosti fara inflexiuni in voce.
Yuki se uita cu ochii mari la el, nestiind ce sa mai spuna. Desi credea ca avea sa ii fie frica, niponul nu simtea absolut nimic, doar uimire. Se stranse in cateva prosoape, apoi il trase pe Jeff in pat si se facu ghem in bratele lui, apoi il saruta usor. Jeff era mai usurat acum, ca spusese o parte din acele lucruri...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour