[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Ms de commuri si acm next mai repede

***

Cand cei trei intrara, in incapere se lasa linistea. Toti cei prezenti isi intoarsera privirile spre noii veniti in asteptare. Jesse profita din plin de faptul ca nu se vedea din spatele lui Blake si analiza imprejurimile si, deasemenea ,oamenii prezenti. Nu se mira deloc de faptul ca ii cunostea pe toti. Erau aceiasi oameni cu care se intalnise si in urma cu trei ani, cand le refuzase mult prea generoasa oferta.
-Ati intarziat , tuna o voce din capul mesei uriase de mahon. Barbatul nu se sinchise sa se ridice in picioare si nici sa intinda mana in semn de salut spre noii veniti . Statea cu capul plecat intr-un teanc de hartii si fuma in scarba un trabuc cubanez, lasand scrumul sa se imprasitie pe suprafata lucioasa a mesei. Ma gandeam ca nu mai veniti . Jesse nu putu sa nu recunoasca tonul ironic si incarcat cu o cantitate generoasa de mandrie prosteasca. Era atat de tipic lui Duncan sa joace tot teatrul asta pentru a-si intimida adversarul.
Simtise cum corpul lui Blake se incoarda ca raspuns instinctual la atacul celuilalt barbat si se hotara ca acum ar fi cel mai bun moment sa intervina.
-Imi cer scuze de intarziere ,zise pe un ton dulceag,dar , daca nu anunti omul din timp poti oricand sa te trezesti intr-o situatie ca aceasta. Ii ocolii pe cei doi barbati din fata sa, incercand sa nu-i priveasca in ochii pentru a nu le vedea nelamurirea si neincrederea si zambii celorlalti din incapere. Ma bucur sa va vad...a trecut ceva timp, zise zambind.
Duncan se ridica in picioare ca ars la auzul replicii lui Jesse si-l privi uimit pentru cateva momente lungi .Dintre toate lucrurile la care s-ar fi asteptat, Jesse era ultimul de pe lista sa.
-Mai, mai, uite cine s-a gandit sa ne onoreze cu prezenta. Domnilor, spuse intorcandu-se spre barbatii care stateau la masa azi suntem niste oameni norocosi. Fiul risipitor s-a intors.
Clar acesta nu era locul sau...Blake privea uimit intreaga scena, plimbandu-si privirea de la Jesse care era mai linistit ca niciodata, la Duncan si la restul indivizilor pe a caror fete erau desenate sentimente de la fericire, uimire pana la furie. Nu intelegea nimic din ceea ce se petrece, simtindu-se ca un biet peste pe uscat .Trase cu ochiul la Anthony, sperand ca el il va lamuri, dar din cate putea sa observe si el se afla in aceeasi situatie.
-Lasa ironiile, Duncan. Nu am batut atata drum ca sa ti le ascult. Jesse se apropie de barbatul care era mai inalt decat el cu aproape un cap si-l privi amenintator. Banuiesc ca secretara ta nu mai are numarul meu de telefon si nici e-mailul de nu am primit nicio notificare cu privirea la aceasta intrunire.
Se intoarse cu spatele la urias, inconjura masa si se opri la fereastra care forma unul dintre peretii incaperii. Toata lumea il privea, dar el nu prea deranjat de acest lucru, ci, din contra, parca asta astepta. Ofta de cateva ori, apoi ii masura pe toti cu o privire de cunoscator, facandu-i sa-si plece ochii in pamant in semn de supunere.
-Nu ai dat niciodata interes acestor intalniri asa ca nu am considerat necesar sa te deranjez. Esti mult prea ocupat sa alergi in toate colturile lumii ca sa te mai intereseze si soarta acestor oameni si a celorlalti care lucreaza pentru noi. Duncan parea enervat la culme de situatia in care se afla. Isi sufleca manecile camasii si-si proptii mainile pe masa. Deci, ce cauti aici, Jesse Newcrest?
Newcrest...Jesse Newcrest...numele lui era Newcrest. Blake uita sa mai respire timp de cateva clipe...Deschise gura sa zica ceva, dar apoi o inchise la loc. Cuvintele nu-si aveau rostul aici, cel putin nu cuvintele lui. Jesse era un Newcrest? si atunci cum ramanea cu numele de Rosson? era un pseudonim?
De ce nu-si folosea tanarul nume adevarat? si cate alte lucruri importante ii ascundea?
Se simtea sufocat de atatea intrebari fara raspuns. Nu-si dorea decat sa plece de acolo, sa iasa din acea gaura plina de vipere si sa respire aerul curat de afara. Avusese dreptate: asta nu era lumea lui.
Jesse zambi, dar zambetul sau era rece si calculat, nelasand la iveala toata tensiunea pe care o simtea in acel moment. Cat de antipatic ii era omul acesta! Dar era perfect constient ca nu poate sa se ascunda o viata intreaga de propriul sau trecut. Acum era unul din acele momente in care trebuia sa riste totul-chiar si propria fericire, caci nu stia ce gandeste Blake despre el- pentru ca castiga o cauza.
-Numele meu e Rosson, Duncan. Nu uita asta!
-Mda, cum as putea uita? Cred ca niciunul dintre cei prezenti aici nu vor putea uita refuzul tau din urma cu trei ani.
-Nu vad de ce te plangi. Din cauza refuzului meu ai ajuns sa detii pozitia de azi in cadrul Grupului Newcrest. Tu, dintre toti, ar trebui sa-mi multumesti. Tonul sau era ironic si dur, iar privirea otel incins.
-Jesse, zise un batranel care statea la marginea opusa a mesei, pe care tanarul il identifica, ca fiind unul dintre principalii actionari a bancii centrale a Marei Britanii, eu unul ma bucur sa te vad. Batranelul ii zambise cu caldura. Daca esti aici inseamna ca totusi te intereseaza mostenirea pe care ti-a lasat-o bunicul tau, Dumnezeu sa-l ierte. Apoi se intoarse spre Duncan si il privi cu seriozitate inainte sa vorbeasca din nou.
Nu vad de ce te enervezi atat de tare. Jesse este indreptatit sa participe la aceasta sedinta. Pana la urma el impreuna cu Rayland detin majoritatea actiunilor asa ca votul lor este cel decisiv.
-Jesse l-a imputernicit pe Ray si cu drepturile sale, deci el nu mai are ce cauta aici, se incapatana Duncan, devenind din ce in ce mai agitat. Jesse era un tip destept. Daca ar sta prea mult in jurul sau si-ar da seama de actinile pe care vroia sa le intreprinda si nu era sigur ca nu va retalia. Nu trebuia sa riste, nu acum cand era atat de aproape sa obtina ceea ce-si dorise din totdeauna.
-Dar Ray nu e aici, nu-i asa? intreba Jesse, apropindu-se de masa. Ai uitat sa-l anunti si pe el cumva?
-Du-te dracu Rosson sau Nwecrest sau cum naiba iti spui acum! Eu nu ma justific in fata ta!
Jesse nu parea deloc afectat de ceea ce ii zisese. Ii intoarse spatele si-si indrepeta intreaga atentie spre Blake si Anthony care stateau undeva mai in marginea incaperii linistiti si in asteptare. Nici unul nu pareau prea multumiti de noutatile pe care le aflasera, dar acum nu era timp de explicatii. Nu inca, cel putin.
-Domnilor, haideti sa trecem la afaceri. Vi prezint pe Blake Thorton si Anthony Hale...ei sunt aici in calitate de reprezentanti ai firmei Thorthon CO., zise facandu-le semn celor doi sa ia loc. Toata lumea isi inclinase capul in semn de salut, apoi isi mutara privirile pe mapele ce se aflau pe masa. Jesse il ocoli pe Duncan, nebagandu-l in seama si se aseza in locul sau in capul mesei sub privirile uimite ale tuturor.
Vreau sa stiu de ce am cumparat atata pamant in Alaska?ce vrei sa faci cu el Duncan?
-Imobiliare, ce crezi? zise acesta nepasator si se aseza pe singurul loc liber ramas.
-Imobiliare...in mijlocul pustietatii? Nu te supara, dar nu vad unde este randamentul? Cine ar cumpara pamant in aceste zone, zise aratand cu degetul pe harta. Mai ales la un asemenea pret...Si de cand se ocupa Grupul Newcrest cu imobiliare?
-Aveam procupari diverse. Suntem oameni de afaceri, nu ca tu ai intelege ceva din asta!
Jesse nu lua in seama sarcasmul celuilalt si studie mai bine harta ce o avea in fata, dosarul ce se afla langa ea, verificand unele date ce i se pareau mai importante. Ceva nu era bine acolo, dar nu putea sa-si dea seama ce. Nu putea sa-l acuze pe Ducan daca nu avea dovezi, iar dovezile erau greu de obtinut cand aveai de a face cu un om de statura lui, dar si asa nu avea de gand sa renunte. Duncan punea ceva la cale, ceva periculos ce nu era in beneficiul companiei si nici a oamenilor ce au trudit atat de mult ca sa o constituie. Potrivit datelor cheltuielile intrprinse pentru achizitioanarea celor 20 de hectare de pamant au fost de 100 milioane de dolari, o suma mult prea mare in acceptiunea lui. Ofta si isi concentra atentia pe raportul geologic al zonei incercand sa gaseasca macar un mic indiciu care sa-l ajute sa inteleaga actiunile lui Duncan, dar asa cum se astepta...nimic. In felul asta nu va face nimic. Trebuia sa schimbe strategia.
-De incerci sa-l obligi pe Hank Thorton sa-si vanda pamantul?
-Nu face nimic cu el. De nu l-ar vinde? Oricum o sa aiba nevoie de bani dupa ce recesiunea o sa-i loveasca si lui firma.
Blake se incorda mai mult, simtind nevoia acuta sa-l stranga pe omul care vorbii de gat. Aroganta pe care o emana prin toti porii era infecta si coplesitoare, dar nu indraznii sa faca nimic. Il privii pe Jesse si isi daduse cu stupoare seama ca nu-l mai recunostea. De pe chipul sau disparuse zambetul copilaresc si usor sagalnic, iar ochii, ce alta data ii sclipeau, acum erau reci si seriosi. Jesse nu mai era deloc Jesse...Era altcineva...
-Nu e treaba ta ce face sau ce nu face cu el, se auzii vocea dura a tanarului. Daca nu vrea sa-l vanda, nu poti sa-l obligi.
-Parca trebuia sa lucrezi pentru a sporii profiturile companiei noastre, nu sa vii si sa pledezi pentru altii! Sau ai schimbat tabara intre timp?
Se saturase de sarcasmul lui pana peste cap.Duncan trebuia sa invete unde ii e locul si cand sa taca.Totul avea o limita si din pacate asta era limita lui.
-Exact asta fac, zise baiatul ridicandu-se de la masa si masurandu-i pe toti cu o privire amenintatoare. Cum ai obtinuat aceste pamanturi? Sa-ti spun eu cum, continua nelasandu-l sa raspunda, ai amenintat oamenii cu procese, ai intimidat administratia locala, nici nu m-ar mira daca ai si mituit pe cineva undeva pe drum. Nu iti permit sa tarasti numele acestei companii prin noroi si apoi sa te mandresti cu asta! Am fost destul de clar?
-Cine dracu te crezi sa vi la mine in sala si sa-mi vorbesti asa, baiete? Ducan se ridica la randul sau de pe scaun si se apropie amenintator de mult de Jesse. Blake se ridica la randul sau, raspunzand instinctual la situatia ce se degrada rapid, dar Anthony il prinse de brat, nelasandu-l sa se apropie mai mult de cei doi. Restul din incapere priveau inmarmuriti, nestiind ce sa faca si partea cui sa o tina. Eu sunt directorul executiv aici! Eu iau deciziile!
-Te inseli! Deciziile sunt luate de consiliul de administratie si in ceea ce priveste functia ta...Jesse ii zambii suav...e doar provizorie. Iti constest dreptul de a conduce acest consortiu. Nu esti omul potrivit pentru asta.
-Jesse, zise acelasi batran de mai devreme, Duncan e singurul potrivit sa conduca momentan. Ray a zis ca nu e interesat, iar tu ai refuzat in urma cu trei ani...asa ca nu am avut de ales...
-Asta a fost in urma cu trei ani. Lucrurile se mai schimba.
-Asta inseamna ce cred eu ca inseamna? intreba batranul o privire plina de speranta
-Vreau sa lasati Thorton CO in pace si sa deschida o ancheta care sa verifice modalitatie prin care au fost achizitionate restul pamanturilor. Lasati un raport complet pe biroul directorului executiv peste trei luni si il voi citi. Vom decide atunci ce vom face.
Se ridica sa plece de la masa, dar Duncan il prinse de gulerul camasii si-l ridica un pic. Fata sa era schimonosita de furie si de ura, iar mainile ii tremurau pe masura ce stransoarea se intetii.
-Cine naiba te crezi?! urla el, dupa care il pocnii pe Jesse cu putere peste falca dreapta, facandu-l sa se dezechilibreze si sa se loveasca cu spatele de masa de mahon.
-Duncan, calmeaza-te! se auzi vocea ingrozita a unuia dintre cei prezenti, dar barbatul nu-l baga in seama. Se avanta din nou cu toata forta spre Jesse, dar acesta ghicindu-i atentia se departa cu o fractiune se secunda inainte ca pumnul celuilalt sa loveasca masa. Sunetul puternic rasuna in intraga incapere, lovindu-se cu salbaticie de pereti si reverberand ca un ecou.
-Nu ma vei da la o parte, Rosson. Mai bine te omor decat sa te las sa-mi iei locul !Tu care ti-ai renegat numele si originea...si pentru ce? Pentru o curva care a primit ce a meritat? In incapere se lasa o liniste de mormant, nemaiauzindu-se decat rasul batjocoritor a barbatului.
Ceva se rupse in el. Ultima farama de logica si stapanire de sine pe care o mai detine fusese inghitita de furia ce il cuprinse. Trupul incepu sa-i tremure atat de tare, de parca statea sa i se dezmembreze. Cu o viteza uluitoare se apropie de Duncan, care nu-l observa si-i aplica o lovitura scurta, dar puternica in capul pieptului. Acesta se lasa jos tusind si scuipand sange, chinuindu-se sa-si recapete suflul.
-Parca te-am avertizat sa nu mai vorbesti niciodata despre ea. Se lasa pe vine si-l prinse pe barbat de par, ridicandu-i capul. Zambii cand vazu frica din ochii celuilalt. Nu esti un om prea destept, nu-i asa? continua pe acelasi ton. Ma asteptam sa pricepi prima data cand am avut aceasta conversatie, dar vad ca am sperat degeaba. Pacat...se pregati sa-i mai aplice o lovitura, dar cineva il prinse de mana. Se intoarse sa vada cine era intrusul...