Kisaeng

[Sho-Yo]

acum e randul meu sa postez si sper sa va placa la fel de mult ca si la Venus-Roseta:)

Capitolul VIII O intalnire neasteptata



Sakura:

O servitoare vine la mine si ma anunta ca a venit regele lui Baekje. Nu stiam cine e deoarece acest regat este nou si este destul de puterbnic. Nu as fi vrut sa plec de langa comoara mea dar acum imi mai lipsea o lupta cu un regat puternic, nu la fel de puternic ca Silla dar oricum chiar daca am fi castigat as fi avut mult de pierdut. Cu greu ma dezlipesc de patul scumpului meu smarald si ma duc in sala tronului.
In curtea palatului servitorii alergau de colo-colo si cand ma vedeau se opreau si ma salutau iar prin spate auzeam vorbe de genu ".... oare printesa v-a trai?..." sau "...ce suflet de gheata are regina cu propria fiica.... cred ca printesa a incercat sa se omoare din cauza ei..." . Ma dureau asa de tare aceste vorbe dar eu trebuia sa conduc regatul cu o mana de otel.
Ajunsa in sala tronului, o sala mare cu un covor negru pe mijloc care se termina cu tronul, care candva era ocupat de Pein, scumpul meu Pein. Imi scutur capul dupa care intru in sala cea mare care aproape tot timpul este plina cu dregatori si ministri care discuta despre problemele statului.
Ajunsa acolo ma indrept spre tron dupa care ma asez jos si spun unui eunuc sa il pofteasca pe musafir. Acesta isi pleaca capul dupa care il pofteste pe musafirul meu care nu era altul decat....
Eu asteptam sa vad cine e deoarece ma gandeam ca o sa fie o fosila de rege care ar sa-mi propuna nu stiu ce alinanta dar cand il vad un mic zambet isi face apritia .
El era cel mai bun prieten din copilarie cu care ma jucam in timpul meu liber si care mereu m-a sustinut, el si cu Hina, desigur.
Nu se schimbase deloc. Aceeasi ochii negri ca abisul, si desi majoritatea coreenilor au ochii negri si parul la fel , acest negru difera.Iar parul il avea saten inchis. Ochii lui erau reci dar cand m-a vazut s-au umplut de caldura.
Cand eram mici el era mai mic ca mine dar acum este mai inalt ca mine cred ca cu un cap si bine facut. Se vede cat de mult se antreneaza si cred ca intr-o buna zi regatul lui ar sa devina mai prosper decat al meu deoarece el este al doilea cel mai bun in arta sabiilor.
Eu sunt ai treia si desi sunt femeie nu spune nimeni ca femeile nu au dreptul sa invete arta sabiilor. Primul cel mai bun cred ca ati ghicit... Sasuke.
Dar sa revenim la treburi serioase.
-Ce te aduce aici, Gae-Doo-La?
-Pai.... am auzit ca regina Sillei este cea mai frumoasa femeie si cat traiesti ar trebui macar o data sa o vezi si sa-i vezi acei ochii care te ucid. spune acesta amuzat de situatie, deoarece nu se gandea ca o sa ma gaseasca aici cum nici eu nu ma gandeam ca o sa-l mai vad vreodata.
-Ma bucur de ce se aude, dar sa trecem la treburi serioase.
-Cum doresti, dar eu as vrea sa ne plimbam deoarece mie unu nu-mi place sa vorbesc despre regate decat in plimbari.
-Bine. dupa ce spun asta ma ridic dupa tron si iesim amandoi din sala tronului si ne indreptam spre gradina mea despre care scriu poetii ca este asa de mare incat nici eu nu stiu pana unde se intinde si ca este plina cu toate florile cunoscute vreodata.
Poetii au dreptate in faza cu cat de mare este si eu vreau sa am o gradina cu toate sortimentele de flori vreodata existente deci ce sa mai... ar trebui sa fiu fericita dar nu sunt.
Deodata gandul imi zboara la Sachiko care daca se va trezi am sa o aduc in gradina deoarece ea niciodata nu a venit aici deoarece nu stie de ea si am sa ma comport cu ea bine deacum incolo.
-S-a intamplat ceva, Sakura? ma intreaba acesta cu o urma de tristete in glas.
Nu mai puteam sa ma abtin si incep sa dau frau liber lacrimilor iar acesta ma ia in brate si imi spune sa-i spun tot ce am pe sufel.
Mereu a avut rabdare cu mine si desi eu mereu ii ziceam ca e prostut si ca e prea bun cu lumea si ca oamenii buni niciodata nu castiga....

Flashback

Gae-Doo-La, ce ti-am zis eu?! strig eu nervoasa la saracul baiat care a lasat capul in jos.
De ce mereu trebuie sa fii atat de bun cu oamenii? Nu stii ca cei buni niciodata nu au ceva de castigat de pe urma celor saraci?
-Dar, Sakura-chan...
-Nici un dar, daca esti bun toti oamenii ar sa te ia de prost si iar ar sa te pedepseasca doamna Jung ca ai dat din mancarea care trebuia sa o aduci acasa .
-Dar le era foame.
-Si...tu la tine nu te gandesti? iar ai sa fii biciuit si poate mai rau... ar sa te dea afara! Tu nu te gandesti ca daca te da afara toti ar sa-ti intoarca spatele?
-Si ...tu si Hina?
-Sigur ca nu....dar noi nu putem avea grija de tine doar cu banii nostri deoarece nici de noi nu putem avea grija.
Baiatul mai avea oleaca si incepea sa planga deoarece era foarte sensibil. Cand il vad asa il iau in brate si ii spun ca data viitoare sa nu se mai repete.
Acesta imi promite ca nu o sa se mai repete si incepe sa rada dupa care pleaca cu alimentele in casa.
-Off, Hina... de ce nu intelege ca lumea e rea si degeaba ii zic sa nu mai faca asta ca maine iar o sa-i zic acelasi lucru.spun eu suparata dand din cap negativ.
Fata incepu sa rada si imi spuse ca el este bun si ca nu toata lumea e asa cum cred.
End Flashback

Baiatul cand ma vede pierduta ma scutura de doua ori pana imi revin. Dupa ce imi revin imi sterf lacrimile si incep sa-i zic cum de am ajuns eu regina si toate lucrurile prin care am trecut.
-Dar tu ce ai mai facut dupa ce ai plecat cu Seol-Hee?
Pai... cand am ajuns in Hanyang...

Flashback

Doamna Seol-Hee a coborat urmata de mine si servitorul ei.
-Doamna, ce o sa facem?
-Pai mai intai hai sa mergem sa cautam adapost si mancare dupa care maine o sa mergem la un prieten de-al meu care lucreaza la un birou de pictura si daca ai sa devii pictor in deveire poate intr-o zi ai sa lucrezi si la palat. spuse aceasta zambindu-mi cu blandete.
Cred ca spunea asa, deoarece cineva cu statulul meu social nu cred ca imi permite sa devin pictor la palat oricut de talentat as fi decat daca m-ar lua vreun nobil influent.
...
Dupa opt ani

Se pare ca Seol-Hee a avut dreptate-am ajuns pictor regal si am strans destui bani si acum am sa parasesc palatul deoarece vreau sa-mi fac visul realiatete- acela de a forma un regat puternic ce ar putea rivaliza cu Goguryeo.
Dupa ce am strabatut apatea pamanturi noi m-am stabilit cu un grup mic de oameni ce mi se alaturasera in cauza mea mareata si am format un mic regat cu ajutorul unui prieten. Acel prieten al meu era nimeni altul decat Pein. Fara ajutorul lui nu cred ca as fi fost azi cine sunt.
End Flashback

-Dar...Sakura Pein?
La auzul acestiu nume mi-au tremurat picioarele si am inceput sa ma balbai.
Baiatul m-a vazut si la inceput nu a inteles de ce ma comport asa.
La cativa metri era o banca asezata sub un cires batran.
-Hai s mergem sa stam jos si poti sa-mi povestesti tot.
Ne-am indreptat spre acea banca si ne-am asezat jos.
-Deci? vrei sa imi spui ce s-a intamplat?
Mi-am stapanit lacrimile si i-am spus trista mea poveste.
El asculta si din cand in cand ma mangaia si imi spunea ca totul ar sa fie bine si ca Sachiko ar sa-si revina iar eu am sa ma pot revansa pentru greselile pe care le-am comis asupra ei.
Cand spunea asta imi dadea sperante si imi reveneau fortele.
-Multumesc! spun eu cu un zambet mare pe buze.
De cand nu am mai zambit si nu am mai fost asa fericita. Se pare ca cerul are un destin maret pentru mine si nu vrea ca eu sa ma alatur lui Pein prea devreme.
-Deci, acum ca ma simt mult mai bine hai sa trecem la treburi serioase! spun eu serioasa.
Pentru ce ai venit?
-Pai, acum sa fiu sincer regatul meu e intr-o criza si ma gandeam ca Pein ar sa fie aici si venisem sa-i cer o mana de ajutor.
-Pai, daca erai cel mai bun prieten am sa o fac eu in locul lui.
-Multumesc mult!
-Si nu ai vrea sa mai ramai pe aici o vreme?
-Mi-ar face placere.
Dupa ce am discutat mi-am cerut scuze si am chemat o servitoare ca sa-i arate camerele si daca doreste sa se plimbe are un ghid.
Dupa ce am parasit gradina m-am indreptat catre viata mea .

Hinata

Stateam langa patul lui Sachiko care inca nu dadea semne de viata, si ma uitam la fiinta care nu demult zambea si alerga sprintena iar mama ei care o invata bunele maniere.
-Deidara...nu stiu de ce dar Sakura mi-a zis ca ar trebui sa nu mai fim prietene...
-Cred ca a facut-o cu un scop.
-Care scop? intreb eu mirata
-Pai toate persoanele la care a tinut au murit si de asta a inceput sa se comporte urat cu tine si Sachiko. Nu vrea sa va piarda si s-a gandit ca mai bine sa o urati decat sa planga si la mormantul vostru cum plange la mormantul lui Pein.
-Dar...eu si Sachiko nu o vom parasi niciodata!spun printre lacrimi.
-Sakura a suferit mult si pe tine si pe fiica ei va pretuieste si nu vrea sa va piarda, deasta a devenit rece si distanta. Este doar o femeie speriata si inocenta sub acea masca dura. A suferit prea mult si nu mai poate indura.
M-am gandit la ce spunea Deidara si cred ca are dreptate. Oricum el poate citi pe toti ca o carte deschisa indiferent cat de tare esti el vede adanc in inima ta.
-Auuu...
Ma uit de unde a venit zgomotul si observ ca Sachiko s-a trezit.
Am inceput sa plang de bucurie si am luat-o in brate dar Deidara ma luat de langa ea deoarece mai aveam oleaca si o sufocam.
-Unde sunt?
-Esti in camera la tine. Stii cine sunt?
-Matusa....Hinata
Cand am vazut ca m-a recunoscut am fost bucuroasa.
-Acum stai linistita deoarece ai pierdut mult sange si odihnestete.
Dupa ce spun asta o saruto dulce pe frunte si ies din camera cu Deidara.
Pe holul lung ma lovesc pe fiul nostru care se grabea spre camera lui SAchiko imediat ce a auzit vestea.
-Daca vrei sa o vezi acum nu poti deoarece trebuie sa se odihneasca.
-Dar mama...
Nu l-am mai lasat sa zica nimic si l-am trimis in camera lui sa mai studieze.
Ma indrept spre apartamentul Sakurei s-i zic vestea cea buna dar sunt oprita de o voce cunoscuta mie.
-Hinata...
Ma intorc cu fata catre persoana care m-a strigat si il vad pe vechiul meu prieten Gae-Doo-La.
Am alergat spre el si i-am sarit in brate aproape sufocandul.
-Ce mai face si de cand esti aici?
-Pai am fost in gradina cu Sakura si m-am plimbat cu ea dupa care si-a cerut scuze si s-a dus la fiica ei iar eu ma indreptam spre apartamentul meu deoarece am sa stau cateva zile aici.
-Deci Sakura s-a dus la Sachiko?
-Mie asa mi-a zis ca vrea sa faca.
-Bine.Ai vrea sa vii la mine sa servim un ceai dupa care sa-mi povestesti ce ai facut in tot acest timp?
-Mi-ar face placere.
Dupa aceasta scurta convorbire am mers toti trei la mine si am baut un ceai de crizantema, preferatul lui Gae-Doo-La.
Si el mi-a povestit cum a avuns el rege al Baekje.
Toate bune si frumoasa dar ma gandesc inca la Sakura care cand ar sa afle ca fiica ei traieste si ar sa se faca bine oare tot la fel ar sa se comporte?


Sachiko

Stateam in patul meu cel moale , bandajata la cap ca o mumie si ma uitam pe tavan gandinduma daca mama mea a fost ingrijorata, daca stie in ce stare sunt, cine m-a gasit , oare tot la fel ar sa se comporte cu mine. Aceste ganduri imi treceau prin minte si nici nu observ ca cineva se uita la mine de cateva minute.
Dupa ce observ asta ma intorc catre acea persoana gandinudu-ma ca era matusa Hina , unchiul Deida sau poate cel mai bun prieten al meu, Tobi.
Tobi era fiul Hinatei si al lui Deidara, era un baiat foarte energic si mereu vesel, avea parul negru si ochii albastri. Ma intelegeam de minune cu el. Cand ma uit mai atent observ cu stupoare ca era mama care ...zambea?!
De cand zambeste mama? nu am vazut-o niciodata asa. Ma frec la ochi crezand ca am vedenii iar aceasta cand observa comportamentul meu incepu sa rada.
-M...ma...mma?
-Da scumpa mea?
Credeam ca am halucinatii, vedenii , dar se pare ca era real ce vedeam.
S-a apropiat de mine si m-a luat in brate si mi-a spus ca niciodata nu ar sa se mai comporte asa cu mine si si-a cerut scuze.
-Nu trebuie sa-ti ceri scuze.spun eu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat deoarece eu asa faceam mereu, treceam peste lucruri si ma impacam si iertam pe orisicine.
-Ba trebuie, deoarece tu nu meriti nimic di ce ti-am facut eu. Deacum de cate ori ai sa ma intrebi orisice am sa-ti raspun.
La auzul acestor cuvine imediat imi vine in minte o intrebare ce ma macine de multa vreme : " de ce eu am parul negru si nici mama si nici raposatul meu tata au parul negru".
-Pot orice?
-Da, spune ce doresti fara sfiala.
-De ce eu am parul negru si nici tu si nici raposatul meu tata nu au parul negru?
La auzul acestei intrebari a tacut.