Hey! Am trecut si eu pe la ficul tau. Pot spune ca aceasta prima parte este defapt un prolog. Cel putin asta cred eu. Chiar si asa este foarte frumos. Partea in care ai spus ceva despre dragoste m-a fascinat in adevaratul sens al cuvantului. La un moment dat ai pierdut firul, iar de acolo parca nu a mai sunat atat de sensibil ci pur si simplu erau niste cuvinte care pe mine sincer m-au indus oarecum in ceata. Si totusi, probabil ti-ai dat seama de chestia asta si ai corectat. Pana acum pot spune ca imi place, dar asupra ideii nu ma pot pronunta deoarece nu este decat primul capitol ( sau prologul ). Well dear cam asta este tot. Sper sa ma anunti cand pui next-ul.
P.S. primaa
Bye bye si succesc cu inspiratia
P.S. primaa
Bye bye si succesc cu inspiratia
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...