This N' That

[Alexi]

Capitolul 4
Alexander P.O.V


Era aşa de plictisitor la şcoală. Bine, când o aveam pe Isabella prin preajmă , adoram să fiu la şcoală. Însă în acest moment mă gândeam la un singur lucru. De ce şoarecele de bibliotecă nu e la şcoală? Şi ce treabă avea cu tata?
- Iubitule! EÅŸti pe planeta asta?
Vocea roşcatei m-a trezit la realitate. Am zâmbit şi am tras-o în braţele mele, sărutând-o pe buze.
- Îmi pare rău prinţeso! Mă gândeam la altceva.
- Sasha, când ai să scapi de Alexa? Nu suport când îmi amintesc că ea e soţia ta. Dacă vrea să îmi ia locul la firmă?
- Stai liniştită frumoaso! Nimeni nu îţi va lua nimic! Mai ales ea!
- Mergi cu mine la studio? Trebuie să îmbrac noua colecţie de toamnă.
Am aprobat din cap şi m-am ridicat de pe scaun. Mi-am luat ghiozdanul şi am luat-o de mână pe roşcată. Am ieşit din clasă, îndreptându-ne spre ieşire. I-am luat geanta şi am lăsat-o pe bancheta din spate, împreună cu ghiozdanul meu. M-am apropiat de ea şi i-am deschis portiera. După ce s-a aşezat pe scaunul ei, am închis portiera şi m-am urcat la volan. Am pornit motorul şi am părăsit curtea liceului. Pe drum, o ţineam pe roşcată de mână. Când ne mai opream la un semafor o sărutam îndelung. Pur şi simplu nu mă puteam plictisi de ea. Trebuie neapărat să divorţez şi să îmi refac viaţa cu Isabella.
După un sfert de oră am ajuns la companie. Am lăsat maşina în parcarea clădirii. Am coborât din automobil şi am ajutat-o pe iubita mea să facă acelaşi lucru. Am sărutat-o pe buze şi am intrat în clădire. Roşcata era din ce în ce mai încântată. Să fie fotomodel a fost visul ei de când era mică, iar eu am ajutat-o să şi-l împlinească.
Am ajuns la etajul 24 şi ne-am îndreptat spre studio. Se auzea multă gălăgie, iar printre ele am recunoscut vocea tatei. Asta era ceva nou. Niciodată nu se obosea să participe la şedinţele foto. Când am ajuns în încăpere l-am văzut pe tata şi Daniel, care se uitau la nişte haine. Jose îi făcea poze Soniei şi Alexei. Stai puţin! Alexa? Aici? Fotomodel?
Isabella a rămas cu gura căscată. Mi-a dat drumul la mână şi s-a apropiat de tata şi Daniel
- Ce naiba se întâmplă aici? Ce caută ea, îmbrăcată cu hainele mele? Ţipă agitată roşcata.
- Ai venit gură mare? Ca să te lămuresc: acele haine nu sunt ale tale, sunt ale mele. Alexa este noua imagine a revistei, iar tu treci la costume de baie şi prosoape. Fără nici un tam-tam. Ah! Alexander! E o plăcere să te avem aici. Ce părere ai despre soţia ta? Minunată nu e aşa?
Am privit-o pe şatenă şi trebuie să recunosc că am rămas impresionat. Purta o pereche de pantaloni scurţi , o cămaşă legată cu o fundiţă deasupra buricului şi o pereche de sandale. Aspectul ei m-a impresionat. Exact ca atunci când am văzut-o în rochia de mireasă.
- Sasha!
Vocea iubitei mele m-a adus la realitate. Mi-a întors capul şi am văzut că roşcata avea ochii înlăcrimaţi.
- Deci de asta ai plecat aşa de repede cu ea de acasă. De asta nu o mai laşi să vină la şcoală. Faci asta doar ca să mă scoţi din sărite nu e aşa tată? O pui pe ea în locul Isabellei ca să îmi facă ochi dulci? Dă-i locul înapoi Isabellei. Nu îmi place când joci murdar. Nu îmi place deloc.
- Îmi pare rău fiule, dar decizia mea nu are nici o legătură cu relaţia ta cu Isabella. A făcut o treabă bună, e adevărat, însă Alexa va face o treabă şi mai bună. Fiule, ţi-am ales o soţie care nu mă va dezamăgi. Ai încredere în mine.
Am zâmbit şi m-am apropiat de scumpa mea soţie. Am apucat-o de braţ şi am tras-o deoparte.
- Nu îmi pasă cum ai reuşit să intri în graţiile tatei, însă îţi dau 24 de ore. Dacă în timpul acesta nu dispari din această companie, o să îţi pară rău.
I-am dat drumul şi m-am apropiat de roşcată. Am luat-o de mână şi am ieşit din studio. L-am auzit pe tata cum mă striga , însă nu mă întorceam . Am intrat în lift şi am coborât până în parcare.
- Ţi-am spus! Eram sigură că aşa se va întâmpla. Vrea să îmi ia totul.
M-am întors cu faţa către roşcată. Plângea! Uram când făcea acest lucru. Am tras-o în braţele mele.
- Ascultă-mă bine! O să îţi recuperezi locul. Ai încredere în mine. Atât îţi cer!
Am sărutat-o pe buze, strângând-o la pieptul meu. Alexa! O să îţi pară rău pentru că ai făcut-o pe prinţesa mea să plângă. Ne-an urcat în maşină şi am plecat din parcare. Pe drum Isabella era tăcută. Suspinele ei erau singurele care se auzeau. Mă uitam din când în când la ea şi nu ştiam cum să o liniştesc. Dacă o aveam în faţă pe scumpa mea soţie, cred că o sugrumam.
După zece minute am oprit maşina în faţa casei roşcatei. M-a sărutat scurt pe buze şi a coborât. Am oftat şi am pornit spre casă. Trebuia să acţionez. Să vedem: dacă aş viola şoarecele de bibliotecă? Nea! Poate după asta încep să mă îndrăgostesc de ea. Hm…o bătaie bună cred că ar fi de ajuns. Un machiaj natural nu e bine venit în lumea modei.
Am zâmbit şi am apăsat pe acceleraţie. Nici nu mi-am dar seama când am ajuns acasă. Am lăsat maşina în garaj. Se pare că soţia mea şi tatăl meu nu au ajuns încă. M-am dat jos din automobil şi am intrat în casă. Unde să îmi aştept soţia? Camera ei. Am urcat scările apropiindu-mă de încăperea şoricelului. Am deschis uşa şi am fost întâmpinat de un parfum delicat de trandafiri. Preferaţii mamei. La naiba! De ce trebuia fata asta să îmi aducă aminte de mama? M-am apropiat de fereastră şi m-am aşezat pe pervaz. Mi-am aruncat o privire prin cameră şi nu am văzut nimic deosebit. Era tipică unei fete. Însă o fată destul de matură. Ochii mi s-au oprit de noptiera de lângă pat. M-am apropiat de aceasta şi am luat în mână o ramă foto din argint. În ea era aşezată o poză cu mine şi ea. Poza noastră de la nuntă. Cât a trebuit să mă prefac pentru acele fotografii. Însă am fost întotdeauna puţin atras de zâmbetul ei copilăresc. Era ca un copil care îşi dorea nişte bomboane. Am auzit sunetul unei maşini. Am lăsat rama la locul ei şi m-am apropiat de uşă. M-am aşezat în partea dreaptă a acesteia. Nu am aşteptat prea mult timp. Şatena a deschis uşa şi s-a apropiat de pat. Şi-a aruncat cheile şi telefonul pe saltea. M-am apropiat de ea şi i-a pus mâna la gură, punându-mi cealaltă mână pe talia ei. Am speriat-o destul de tare, pentru că am putut să îi simt inima bătând cu putere. Am întors-o cu faţa la mine şi am zâmbit.
- Nu încerca să ţipi! Pentru că nu te va auzi nimeni.
Am trântit-o pe pat şi mi-am scos cureaua de la pantaloni. Şoricelul se sprijinea în coate, iar pe faţa ei şi-a făcut apariţia teama.
- Ce ai de gând să faci?
- O să îţi fac un machiaj, pe care Jose şi Daniel îl vor adora.
Am ridicat mâna şi am dat, însă am nimerit cearşaful. A reuşit să scape. S-a dat jos din pat şi a vrut să plece spre uşă. Am apucat-o de păr şi am trântit-o pe podea. Şi-a strâns trupul şi a început să plângă şi să tremure. Am ridicat mâna din nou, dorind să o lovesc, însă cuvintele ei m-au oprit.
- Te rog tată! Nu mai da! Nu din nou!
Tată? Ce se întâmpla cu ea? M-am aplecat şi am vrut să o ating, însă mi-am retras mâna. Am ieşit din cameră şi am trântit uşa în urma mea. La dracu! De ce nu am bătut-o? De ce trebuie să dau înapoi. Totuşi ceva e ciudat. Ce legătură are tatăl ei cu o bătaie?