26-03-2011, 04:46 PM
Capitolul IX
Adevărul
-Trebuie să fugi cât mai departe, sau vei pune satul în pericol. Kakashi privi în jur și sări în spate când un kunai aproape că la nimerit.
-Fugi Sakura! Kiba s-a pus în fața mea pentru a mă apăra.
Nu se poate ca ei să-și riște viața pentru mine. Niște persoane se mișcă prin spatele copacilor, eram depășiți, nu mai aveam chakra și dacă sunt Akatsuki suntem morți. Din spatele copacilor ies trei persoane îmbrăcate în în pelerine negre cu nori roși. Unul dintre ei era Kisame care nu părea prea mulțumit să-l vadă pe Kakashi. Au venit și alte persoane astfel grupul de criminali era complet, dar lipsa lui Itachi îmi dădea un sentiment de neliniște. Am remarcat că locul lui Itahci a fost luat de dementul de Kabuto, iar în locul lui Madara era Orochimaru. Am simţit că îmi urcă sângele la cap, nu mai puteam de nervi, eram neputincioasă. Tremuram toată, Kiba mi-a spus că nu se vor atinge de mine, nu îmi era teamă pentru mine, îmi era teamă pentru el și Kakashi. O pasăre mare a trecut pe deasupra noastră aruncând bombe. Am fost luată prin surprindere și pusă la pământ fără probleme. Un blond numit Deidara sa apropiat de mine și ma privit atent, era chiar drăguț, ochii lui albaștri, parul blond și zâmbetul de copil mă dădeau pe spate.
-Ești sigur că fetița asta la ucis pe șefu'?
Fetiță? Nu pot să cred că mă consideră o fetiță, lângă el a mai venit un tip, era roşcat care poseda Rinnegan.
-Crezi că îi așa ușor să-l ucizi pe Madara? Trebuie să plecăm.
M-am ridicat cu greu în picioare și m-am uitat urât la cei din jur. Blondul mi-a făcut semn să îl urmez, nu pot să cred că fac asta, dar ceva îmi spune că o să se întâmple ceva interesant. Deidara m-a ajutat să urc pe pasărea mare și alba. L-am întrebat din ce este făcută, iar acesta ma privit precaut.
-Nu te speria, nu vreau să o distrug înainte să ajung pe pământ, nu știu să zbor. Blondul a râs, cred că nu a mai auzit de mult o glumă bună.
-E făcut din argilă. Uită-te în jos.
M-am uitat în jos și am văzut cum Kabuto căra pe cineva care arăta exact ca mine. A lăsat corpul acolo şi a fugit cât a putut de repede. Așteptam să plecăm, dar am coborât puțin în umbra unui copac foarte înalt. Sasuke a venit și a luat corpul fără viață în brațe.
-Vreau să plecăm, te rog.
Blondul se întoarce spre mine și îmi pune mâna pe obraz, îmi zâmbește dulce. Se apropie ușor de mine și își presează buzele peste ale mele. Răspund sărutului adâncindu-l mai tare, își strecoară limba în gura mea și explorează fiecare colțișor. Rup repede sărutul și îi cer scuze, ma simțeam extrem de rău.
-Să nu-ți pară, săruți foarte bine. Mi-am lăsat privirea în jos când am simțit că îmi arde fața, mână blondului îmi mângâia ușor fața.
A bătut un vânt puternic și aproape că am căzut, dar Deidara m-a tras în brațele sale puternice. Mă simțeam în siguranță în brațele sale, dar mă simțeam prost gândindu-mă la Sasuke. Îmi doream să îi spun că sunt în viață și că el trebuie să mă uite. Am simțit că coborâm ușor, atunci blondul ma lăsat să cobor singură. Kisame ne-a așteptat în fața unei case cu doua etaje, i-a aruncat blondului o privire cât se poate de urâtă.
- Ce a durat atât? Pe unde a-ți umblat? Am chicotit ușor văzând că peștele se comportă ca un părinte supărat și grijuliu.
-Calm, nu i-am făcut nimic fetiței tale. Am rămas cu gura căscată, deci despre asta era vorba, el este tatăl meu. Nu se poate, eu am avut un tată.
Nu e prea inspirat capitolul, dar sper să vă placă.
Adevărul
-Trebuie să fugi cât mai departe, sau vei pune satul în pericol. Kakashi privi în jur și sări în spate când un kunai aproape că la nimerit.
-Fugi Sakura! Kiba s-a pus în fața mea pentru a mă apăra.
Nu se poate ca ei să-și riște viața pentru mine. Niște persoane se mișcă prin spatele copacilor, eram depășiți, nu mai aveam chakra și dacă sunt Akatsuki suntem morți. Din spatele copacilor ies trei persoane îmbrăcate în în pelerine negre cu nori roși. Unul dintre ei era Kisame care nu părea prea mulțumit să-l vadă pe Kakashi. Au venit și alte persoane astfel grupul de criminali era complet, dar lipsa lui Itachi îmi dădea un sentiment de neliniște. Am remarcat că locul lui Itahci a fost luat de dementul de Kabuto, iar în locul lui Madara era Orochimaru. Am simţit că îmi urcă sângele la cap, nu mai puteam de nervi, eram neputincioasă. Tremuram toată, Kiba mi-a spus că nu se vor atinge de mine, nu îmi era teamă pentru mine, îmi era teamă pentru el și Kakashi. O pasăre mare a trecut pe deasupra noastră aruncând bombe. Am fost luată prin surprindere și pusă la pământ fără probleme. Un blond numit Deidara sa apropiat de mine și ma privit atent, era chiar drăguț, ochii lui albaștri, parul blond și zâmbetul de copil mă dădeau pe spate.
-Ești sigur că fetița asta la ucis pe șefu'?
Fetiță? Nu pot să cred că mă consideră o fetiță, lângă el a mai venit un tip, era roşcat care poseda Rinnegan.
-Crezi că îi așa ușor să-l ucizi pe Madara? Trebuie să plecăm.
M-am ridicat cu greu în picioare și m-am uitat urât la cei din jur. Blondul mi-a făcut semn să îl urmez, nu pot să cred că fac asta, dar ceva îmi spune că o să se întâmple ceva interesant. Deidara m-a ajutat să urc pe pasărea mare și alba. L-am întrebat din ce este făcută, iar acesta ma privit precaut.
-Nu te speria, nu vreau să o distrug înainte să ajung pe pământ, nu știu să zbor. Blondul a râs, cred că nu a mai auzit de mult o glumă bună.
-E făcut din argilă. Uită-te în jos.
M-am uitat în jos și am văzut cum Kabuto căra pe cineva care arăta exact ca mine. A lăsat corpul acolo şi a fugit cât a putut de repede. Așteptam să plecăm, dar am coborât puțin în umbra unui copac foarte înalt. Sasuke a venit și a luat corpul fără viață în brațe.
-Vreau să plecăm, te rog.
Blondul se întoarce spre mine și îmi pune mâna pe obraz, îmi zâmbește dulce. Se apropie ușor de mine și își presează buzele peste ale mele. Răspund sărutului adâncindu-l mai tare, își strecoară limba în gura mea și explorează fiecare colțișor. Rup repede sărutul și îi cer scuze, ma simțeam extrem de rău.
-Să nu-ți pară, săruți foarte bine. Mi-am lăsat privirea în jos când am simțit că îmi arde fața, mână blondului îmi mângâia ușor fața.
A bătut un vânt puternic și aproape că am căzut, dar Deidara m-a tras în brațele sale puternice. Mă simțeam în siguranță în brațele sale, dar mă simțeam prost gândindu-mă la Sasuke. Îmi doream să îi spun că sunt în viață și că el trebuie să mă uite. Am simțit că coborâm ușor, atunci blondul ma lăsat să cobor singură. Kisame ne-a așteptat în fața unei case cu doua etaje, i-a aruncat blondului o privire cât se poate de urâtă.
- Ce a durat atât? Pe unde a-ți umblat? Am chicotit ușor văzând că peștele se comportă ca un părinte supărat și grijuliu.
-Calm, nu i-am făcut nimic fetiței tale. Am rămas cu gura căscată, deci despre asta era vorba, el este tatăl meu. Nu se poate, eu am avut un tată.
Nu e prea inspirat capitolul, dar sper să vă placă.