26-03-2011, 02:43 PM
Multumim, Bia, pt com:*
next:
Capitolul 4
M-am alarmat groaznic in momentul in care l-am auzit pe Nero latrand asa de nervos si am iesit rapid afara, speriat ca nu cumva sa se fi intamplat ceva. Stiam ca lupul meu era agresiv, insa de obicei nu facea rau. Stia cand sa atace si cand nu, si de obicei ii ataca pe cei care il raneau. Il gasisem cand era doar un puisor si fusese batut de fostii stapani, asta in urma cu vreo doi ani. Il gasisem chiar de ziua mea, cand implineam saisprezece ani.
Am iesit in graba si l-am prins pe Nero de zgarda, care isi infinsese coltii in piciorul unui tanar. Cu greu am reusit sa-l fac sa se potoleasca si mi-am cerut scuze, intinzandu-i celui cazut mana, insa imi dadu una peste inchieietura si se ridica singur. Cand s-a uitat la mine am incremenit: era chiar tipul de la magazin, care se miscase foarte rapid cand ii cazusera CD-urile fetei aceleia. Am incercat sa imi cer scuze, insa baiatul o lua la fuga si disparu dupa un colt
Ramas in strada, priveam pierdut in urma lui, ajungand sa cred ca mi se paruse ca se miscase asa de repede in magazin, fiindca acum avea o viteza similara celei a mea. A disparut insa inainte ca eu sa imi dau seama si sa reactionez cumva.
Am intrat dupa aceea in casa, abandonandu-mi trupul obosit in pat, continuand sa ma gandesc la blondul acela ciudat. Ma intrebam de ce a fugit. Ma asteptam sa stea si sa vorbim, insa nu, el a fugit asa rapid incat nici sa-l intreb cum il cheama n-am avut timp. In fine, am adormit cu gandul la ceea ce am vazut, analizand de multe ori cele doua intamplari care ma legasera de el.
- Mama ta de ceas! strig nervos, dupa care iau aparatul care incepuse sa cante si dau cu el in zid, sa taca. Eram hotarat astazi sa merg si sa ma intalnesc cu tipul ala blond, sa vedem ce rezolvam cu pantalonii sai. Recunoscusem marca, erau destul de scumpi, asa ca am luat bani la mine, hotarat sa ii platesc pagubele facute de Nero. Dupa ce am facut un dus lung si mi-am dat cu deodorant si parfum m-am imbracat intr-o pereche de blugi taiati si mulati pe corp, un maieu alb pe corp, mi-am pus un pandantiv la gat cu un colt foarte ascutit de lup, dupa care mi-am luat baschetii in picioare si am iesit in strada, indreptandu-ma hotarat catre magazinul de CD-uri.
Am ajuns in scurt timp acolo si am vazut cum aceeasi fata de ieri, cea impiedicata, era imbracata intr-o fusta scurta, de blugi, niste jampieri sau egari, ce dracului or fi fost aia, intr-o mie de culori, niste cizme groaznice in picioare, o bluza cu buricul gol si decolteu adanc, fara maneci, de o culoare mov ce tipa pe ea. Parul il avea ciufulit, aratand ca dracu`. Avea si ochelarii de tocilara pe fata, machiata si cu prost gust, ceea ce imi crea din start o impresie proasta despre ea. Blondul era langa ea si se jucau, cred, fiindca el tinea un CD in mana, i-l intindea, iar ea, cand sa-l ia nu apuca din cauza ca tipul tragea mana razand.
Mi-am facut cateva cruci si am zambit, fiindca imi imaginasem pentru cateva momente ca tipul e iubitul fetei, insa mi-am alungat imediat gandurile, fiindca arata prea bine pentru ea, asta recunosteam si eu. M-am apropiat incet de cei doi si i-am salutat zambind.
Blond-brunetul se uita lung la mine, apoi ma saluta printr-o inchinare de cap, iar fata imi raspunse.
- Hei, aveti ultimul album al lui Frank Sinatra? am intrebat zambind, ca sa nu fiu prea brusc, iar fata imi zambi si spuse scurt:
- Ti-l aduc eu! Tipa pleca, lasandu-ma singur cu blondul.
- Sunt Strify, incantat, spun zambind si intinzandu-i mana. A ramas cateva minute cu privirea atintita asupra mainii mele, dupa care imi raspunse si el, luandu-mi-o prieteneste:
- Kiro, de asemenea.
Nu am apucat sa ne spunem mai multe din cauza fetei care se intoarse cu albumul lui Frank Sinatra, iar eu am luat CD-ul si i-am zambit, dupa care, platind, m-am intors catre Kiro si am zis:
- Ce ar fi sa luam pranzul impreuna?
Kiro dadu afirmativ din cap in acelasi timp si, spunand fetei care se cam bosumflase de faptul ca-l invitasem la masa pe el, ca noi trebuie sa plecam. Ne-am indreptat atunci impreuna catre cel mai apropiat restaurant si i-am spus usor:
- Kiro, am venit sa-ti platesc pantalonii... Si sa-mi cer iertare pentru ceea ce a facut Nero, spun incet, iar baiatul ma privi zambind si, batandu-ma pe umar prieteneste, spuse:
- I-a reparat mama, stai linistit!
In ciuda ripostelor mele repetate, Kiro refuza sa-mi ia banii pe pantalonii stricati, asa ca am incetat intr-un final, intrand atunci in restaurant. Am luat o masa de doua persoane si incepand sa vorbim despre tot ceea ce ne trecea prin cap. O chelnerita veni in scurt timp la masa noastra si ne lua comanda.
Blondul o privi pe femeie dupa ce comandasem si o prinse de mana. M-am uitat curios de ce a facut asta, insa nu am vazut nimic in afara faptului ca degetul sau ramasese pe venele ei, locul de unde se lua pulsul, insa nu mi se parea nimic ciudat, asa ca am zambit. Ii dadu intr-un final drumul. Trecusera cam doua minute.
- Adu-mi si niste apa, spuse dupa aceea si zambi, apoi se intoarse catre mine si intreba: Cine l-a facut asa agresiv pe Nero al tau?
Am chicotit usor in acel moment si am explicat:
- L-am gasit cand implineam saisprezece ani. Fusese agresat de niste oameni sau copii, nu stiu exact. Era doar un pui pe atunci si era groaznic de speriat, asa ca l-am luat la mine, am reusit sa-l pun pe picioare si babalacul a acceptat sa-l pastram, spre norocul meu. M-am speriat cand am auzit ca latra, fiindca el nu e rau de obicei. Eram aproape sigur ca l-a lovit cineva, explic in continuare zambind. Chiar imi cer iertare, Kiro.
- Eh, nu conteaza, animalele n-au gandire, spuse blondul linistindu-ma si imi zambi atent. Abia acum reuseam sa-i analizez mai atent trasaturile: avea un chip frumos, ochii de un verde pisicesc aproape - sau cel putin mie asa mi se parea -, arcuiti usor precum cei ai japonezilor, iar buzele frumos arcuite. Era simpatic foc tipul, iar eu am zambit.
- Ma bucur ca e in regula si nu esti suparat. Esti nipon? intreb mai apoi si continui sa ii zambesc.
- Cam asa ceva, rosti si imi zambi si el.
Chelnerita ne-a adus de manacare si apoi am inceput sa mancam, continuandu-ne convorbirea. Mi se parea chiar de treaba tipul.
next:
Capitolul 4
M-am alarmat groaznic in momentul in care l-am auzit pe Nero latrand asa de nervos si am iesit rapid afara, speriat ca nu cumva sa se fi intamplat ceva. Stiam ca lupul meu era agresiv, insa de obicei nu facea rau. Stia cand sa atace si cand nu, si de obicei ii ataca pe cei care il raneau. Il gasisem cand era doar un puisor si fusese batut de fostii stapani, asta in urma cu vreo doi ani. Il gasisem chiar de ziua mea, cand implineam saisprezece ani.
Am iesit in graba si l-am prins pe Nero de zgarda, care isi infinsese coltii in piciorul unui tanar. Cu greu am reusit sa-l fac sa se potoleasca si mi-am cerut scuze, intinzandu-i celui cazut mana, insa imi dadu una peste inchieietura si se ridica singur. Cand s-a uitat la mine am incremenit: era chiar tipul de la magazin, care se miscase foarte rapid cand ii cazusera CD-urile fetei aceleia. Am incercat sa imi cer scuze, insa baiatul o lua la fuga si disparu dupa un colt
Ramas in strada, priveam pierdut in urma lui, ajungand sa cred ca mi se paruse ca se miscase asa de repede in magazin, fiindca acum avea o viteza similara celei a mea. A disparut insa inainte ca eu sa imi dau seama si sa reactionez cumva.
Am intrat dupa aceea in casa, abandonandu-mi trupul obosit in pat, continuand sa ma gandesc la blondul acela ciudat. Ma intrebam de ce a fugit. Ma asteptam sa stea si sa vorbim, insa nu, el a fugit asa rapid incat nici sa-l intreb cum il cheama n-am avut timp. In fine, am adormit cu gandul la ceea ce am vazut, analizand de multe ori cele doua intamplari care ma legasera de el.
- Mama ta de ceas! strig nervos, dupa care iau aparatul care incepuse sa cante si dau cu el in zid, sa taca. Eram hotarat astazi sa merg si sa ma intalnesc cu tipul ala blond, sa vedem ce rezolvam cu pantalonii sai. Recunoscusem marca, erau destul de scumpi, asa ca am luat bani la mine, hotarat sa ii platesc pagubele facute de Nero. Dupa ce am facut un dus lung si mi-am dat cu deodorant si parfum m-am imbracat intr-o pereche de blugi taiati si mulati pe corp, un maieu alb pe corp, mi-am pus un pandantiv la gat cu un colt foarte ascutit de lup, dupa care mi-am luat baschetii in picioare si am iesit in strada, indreptandu-ma hotarat catre magazinul de CD-uri.
Am ajuns in scurt timp acolo si am vazut cum aceeasi fata de ieri, cea impiedicata, era imbracata intr-o fusta scurta, de blugi, niste jampieri sau egari, ce dracului or fi fost aia, intr-o mie de culori, niste cizme groaznice in picioare, o bluza cu buricul gol si decolteu adanc, fara maneci, de o culoare mov ce tipa pe ea. Parul il avea ciufulit, aratand ca dracu`. Avea si ochelarii de tocilara pe fata, machiata si cu prost gust, ceea ce imi crea din start o impresie proasta despre ea. Blondul era langa ea si se jucau, cred, fiindca el tinea un CD in mana, i-l intindea, iar ea, cand sa-l ia nu apuca din cauza ca tipul tragea mana razand.
Mi-am facut cateva cruci si am zambit, fiindca imi imaginasem pentru cateva momente ca tipul e iubitul fetei, insa mi-am alungat imediat gandurile, fiindca arata prea bine pentru ea, asta recunosteam si eu. M-am apropiat incet de cei doi si i-am salutat zambind.
Blond-brunetul se uita lung la mine, apoi ma saluta printr-o inchinare de cap, iar fata imi raspunse.
- Hei, aveti ultimul album al lui Frank Sinatra? am intrebat zambind, ca sa nu fiu prea brusc, iar fata imi zambi si spuse scurt:
- Ti-l aduc eu! Tipa pleca, lasandu-ma singur cu blondul.
- Sunt Strify, incantat, spun zambind si intinzandu-i mana. A ramas cateva minute cu privirea atintita asupra mainii mele, dupa care imi raspunse si el, luandu-mi-o prieteneste:
- Kiro, de asemenea.
Nu am apucat sa ne spunem mai multe din cauza fetei care se intoarse cu albumul lui Frank Sinatra, iar eu am luat CD-ul si i-am zambit, dupa care, platind, m-am intors catre Kiro si am zis:
- Ce ar fi sa luam pranzul impreuna?
Kiro dadu afirmativ din cap in acelasi timp si, spunand fetei care se cam bosumflase de faptul ca-l invitasem la masa pe el, ca noi trebuie sa plecam. Ne-am indreptat atunci impreuna catre cel mai apropiat restaurant si i-am spus usor:
- Kiro, am venit sa-ti platesc pantalonii... Si sa-mi cer iertare pentru ceea ce a facut Nero, spun incet, iar baiatul ma privi zambind si, batandu-ma pe umar prieteneste, spuse:
- I-a reparat mama, stai linistit!
In ciuda ripostelor mele repetate, Kiro refuza sa-mi ia banii pe pantalonii stricati, asa ca am incetat intr-un final, intrand atunci in restaurant. Am luat o masa de doua persoane si incepand sa vorbim despre tot ceea ce ne trecea prin cap. O chelnerita veni in scurt timp la masa noastra si ne lua comanda.
Blondul o privi pe femeie dupa ce comandasem si o prinse de mana. M-am uitat curios de ce a facut asta, insa nu am vazut nimic in afara faptului ca degetul sau ramasese pe venele ei, locul de unde se lua pulsul, insa nu mi se parea nimic ciudat, asa ca am zambit. Ii dadu intr-un final drumul. Trecusera cam doua minute.
- Adu-mi si niste apa, spuse dupa aceea si zambi, apoi se intoarse catre mine si intreba: Cine l-a facut asa agresiv pe Nero al tau?
Am chicotit usor in acel moment si am explicat:
- L-am gasit cand implineam saisprezece ani. Fusese agresat de niste oameni sau copii, nu stiu exact. Era doar un pui pe atunci si era groaznic de speriat, asa ca l-am luat la mine, am reusit sa-l pun pe picioare si babalacul a acceptat sa-l pastram, spre norocul meu. M-am speriat cand am auzit ca latra, fiindca el nu e rau de obicei. Eram aproape sigur ca l-a lovit cineva, explic in continuare zambind. Chiar imi cer iertare, Kiro.
- Eh, nu conteaza, animalele n-au gandire, spuse blondul linistindu-ma si imi zambi atent. Abia acum reuseam sa-i analizez mai atent trasaturile: avea un chip frumos, ochii de un verde pisicesc aproape - sau cel putin mie asa mi se parea -, arcuiti usor precum cei ai japonezilor, iar buzele frumos arcuite. Era simpatic foc tipul, iar eu am zambit.
- Ma bucur ca e in regula si nu esti suparat. Esti nipon? intreb mai apoi si continui sa ii zambesc.
- Cam asa ceva, rosti si imi zambi si el.
Chelnerita ne-a adus de manacare si apoi am inceput sa mancam, continuandu-ne convorbirea. Mi se parea chiar de treaba tipul.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour