spoiled, most probably
Eu citesc Gone to her death de Jill McGown.
Cartea o citesc in engleza, de aceea am scris si titlul astfel, pentru ca nu stiu traducerea in romana; I mean, literalmente, o stiu, dar nu stiu cum a fost interpretat titlul. In orice caz, nu asta este important.
Cartea imi place destul de mult, poate si pentru ca este cu si despre crima, "sex murder" si pe mine ma fascineaza subiectele de genul acesta, atata vreme cat sunt scrise intr-o oarecare masura destul de bine/acceptabil, atata vreme cat nu este o carte execrabila si ... well, you know, de aruncat la gunoi. Cartile in acest stil trebuie sa aiba "acel ceva" - ce de regula consta in mister, personaje captivante/interesante, cativa idioti, umor negru, un personaj bad dar nu criminal, si asa mai departe, dar bineinteles - fara a face din astfel de cazuri, un stereotip. In orice caz, fara a ma mai lungi pe detalii ce chiar nu au legatura cu cartea, pot spune ca ce am citit pana acum ( like 140 de pagini ) imi place destul. Sunt personaje destul de complexe si are mister, inca nu stiu cine a ucis-o pe Diana si sunt destul de curioasa, de ce sa nu recunosc, mi-am creat in minte destule ipoteze, cum ca X si Y si asa mai departe, dar este destul de greu sa imi dau seama, avand in vedere ca fiecare indiciu te duce cu totul spre altceva. Si, in fond, oricine ar putea fi criminalul.
Aceasta carte imi aminteste intr-un fel de stilul Agathei Christie, prin suspans, poate - si prin faptul ca toti par vinovati, daca privesti dintr-o anumita perspectiva, si totodata toti pari nevinovati, daca stai sa analizezi. Si apoi. intotdeauna sunt personaje pe care chiar nu le consideri vinovate. Si apoi, sunt intotdeauna lucruri pe care aceste personaje le ascund, si te fac sa te intrebi: oare el este criminalul? dar, iar! te gandesti ca e prea usor, ca sunt prea multe indicii si NU are cum sa se intample intocmai. Oricum, ceea ce vreau sa evidentiez este faptul ca tocmai acest stil seamana cu cel al Agathei Christie si chiar mi-am amintit de ea si Poirot lecturand aceasta carte. Si, ca un plus, pe coperta scrie ceva de genul: Iata, un gen de roman care i-ar fi placut Agathei Christie. Enfin, nu stiu daca pot da dreptate sau nu afirmatiei, dar mie cu siguranta imi pare ca stilurile seamana, why not.
Astept sa mai citesc si sa vad ce se mai intampla; dar, din cate observ, cred ca o sa imi placa pana la final.
Inainte de asta, am citit o carte destul de interesant, Refuge de Terry Tempest Williams, yeah, nici eu nu am auzit de carte pana ce nu am citit-o. Dar m-a captivat intr-o oarecare masura, desi pasajele cu si despre pasari, m-au cam plictisit. Insa a avut pe alocuri niste afirmatii care mi-au placut la nebunie, si cel mai mult m-a incantat poemul de la inceputul cartii, extras de nu stiu unde - imi scapa numele autoarei chiar acum, cred ca autoare era, cant really remember, si desigur ca nu imi amintesc numele poemului pentru ca am o memorie incredibil de proasta, insa stiu ca a avut un impact destul de... interesant asupra mea. Pe langa aceasta, povestea lui Terry si a familiei sale m-a induiosat, intr-o oarecare masura. Mai ales din cauza faptului ca sunt inconjurata de cuvantul "cancer", la televizor, un coleg, prin oras. In orice caz, o boala destul de raspandita in zilele noastre, si despre asta a vorbit si in carte. Mi s-a parut foarte interesant si totodata trist; in orice caz, nu doresc sa intru chiar acum in detalii, too tired and lazy, insa a fost un subiect bine abordat. Ceea ce a stricat cartea a fost faptul ca nu s-a axat pe nimic anume, in momentul asta vorbea de familia ei, apoi vorbea de Great Salt Lake si apoi despre nu stiu ce pasari si apoi despre locul ei de munca, something with the Museum of Art, or who knows. In orice caz, daca s-ar fi axat mai mult pe subiectul care m-a induiosat si nu ar fi facut referiri atat de detaliate asupra lacului si pasarilor, as fi adorat cartea. Insa, in orice caz, a fost interesanta.
Eu citesc Gone to her death de Jill McGown.
Cartea o citesc in engleza, de aceea am scris si titlul astfel, pentru ca nu stiu traducerea in romana; I mean, literalmente, o stiu, dar nu stiu cum a fost interpretat titlul. In orice caz, nu asta este important.
Cartea imi place destul de mult, poate si pentru ca este cu si despre crima, "sex murder" si pe mine ma fascineaza subiectele de genul acesta, atata vreme cat sunt scrise intr-o oarecare masura destul de bine/acceptabil, atata vreme cat nu este o carte execrabila si ... well, you know, de aruncat la gunoi. Cartile in acest stil trebuie sa aiba "acel ceva" - ce de regula consta in mister, personaje captivante/interesante, cativa idioti, umor negru, un personaj bad dar nu criminal, si asa mai departe, dar bineinteles - fara a face din astfel de cazuri, un stereotip. In orice caz, fara a ma mai lungi pe detalii ce chiar nu au legatura cu cartea, pot spune ca ce am citit pana acum ( like 140 de pagini ) imi place destul. Sunt personaje destul de complexe si are mister, inca nu stiu cine a ucis-o pe Diana si sunt destul de curioasa, de ce sa nu recunosc, mi-am creat in minte destule ipoteze, cum ca X si Y si asa mai departe, dar este destul de greu sa imi dau seama, avand in vedere ca fiecare indiciu te duce cu totul spre altceva. Si, in fond, oricine ar putea fi criminalul.
Aceasta carte imi aminteste intr-un fel de stilul Agathei Christie, prin suspans, poate - si prin faptul ca toti par vinovati, daca privesti dintr-o anumita perspectiva, si totodata toti pari nevinovati, daca stai sa analizezi. Si apoi. intotdeauna sunt personaje pe care chiar nu le consideri vinovate. Si apoi, sunt intotdeauna lucruri pe care aceste personaje le ascund, si te fac sa te intrebi: oare el este criminalul? dar, iar! te gandesti ca e prea usor, ca sunt prea multe indicii si NU are cum sa se intample intocmai. Oricum, ceea ce vreau sa evidentiez este faptul ca tocmai acest stil seamana cu cel al Agathei Christie si chiar mi-am amintit de ea si Poirot lecturand aceasta carte. Si, ca un plus, pe coperta scrie ceva de genul: Iata, un gen de roman care i-ar fi placut Agathei Christie. Enfin, nu stiu daca pot da dreptate sau nu afirmatiei, dar mie cu siguranta imi pare ca stilurile seamana, why not.
Astept sa mai citesc si sa vad ce se mai intampla; dar, din cate observ, cred ca o sa imi placa pana la final.
Inainte de asta, am citit o carte destul de interesant, Refuge de Terry Tempest Williams, yeah, nici eu nu am auzit de carte pana ce nu am citit-o. Dar m-a captivat intr-o oarecare masura, desi pasajele cu si despre pasari, m-au cam plictisit. Insa a avut pe alocuri niste afirmatii care mi-au placut la nebunie, si cel mai mult m-a incantat poemul de la inceputul cartii, extras de nu stiu unde - imi scapa numele autoarei chiar acum, cred ca autoare era, cant really remember, si desigur ca nu imi amintesc numele poemului pentru ca am o memorie incredibil de proasta, insa stiu ca a avut un impact destul de... interesant asupra mea. Pe langa aceasta, povestea lui Terry si a familiei sale m-a induiosat, intr-o oarecare masura. Mai ales din cauza faptului ca sunt inconjurata de cuvantul "cancer", la televizor, un coleg, prin oras. In orice caz, o boala destul de raspandita in zilele noastre, si despre asta a vorbit si in carte. Mi s-a parut foarte interesant si totodata trist; in orice caz, nu doresc sa intru chiar acum in detalii, too tired and lazy, insa a fost un subiect bine abordat. Ceea ce a stricat cartea a fost faptul ca nu s-a axat pe nimic anume, in momentul asta vorbea de familia ei, apoi vorbea de Great Salt Lake si apoi despre nu stiu ce pasari si apoi despre locul ei de munca, something with the Museum of Art, or who knows. In orice caz, daca s-ar fi axat mai mult pe subiectul care m-a induiosat si nu ar fi facut referiri atat de detaliate asupra lacului si pasarilor, as fi adorat cartea. Insa, in orice caz, a fost interesanta.