Unlimited Pleasure

[MiraA]

Multumim de commuri fetelor si acm next:


Capitolul 8

Ma simteam de parca un camion trecuse peste mine.Totul ma durea...de la muschi si oase pana la ultimul fir de par. Ce dracu facusem ca sa ma doara trupul atat de tare? Am incercat sa-mi aduc aminte ce se intamplase, dar migrena imi strica planurile, asa ca, macar pentru moment, am lasat-o balta. M-am intins si am deschis ochii, privind curios in jurul meu. Eram in biroul lui Mike la garaj. Cum dracu ajunsesem aici nu stiu. M-am ridicat cu greu, strangand din dinti cand o durere ascutita ma sageta de-mi dadura lacrimile si am luat drumul baii. Stomacul imi protesta violent, dandu-mi de inteles ca imi va fi rau. M-am indreptat cat de repede puteam spre baie, trecand pe langa Mike a carui zambet ingheta pe buze cand vazu in ce hal arat si m-am inchis inauntru, apoi am luat toaleta in brate si acolo am ramas mai mult de jumatate de ora.
-Taki, esti bine? am auzit vocea ingrijorata a lui Mike de partea cealalta a usii. Deschide. De ce naiba te-ai inchis acolo?
Nu eram in stare sa-i raspund asa ca m-am ridicat cu chiu cu vai de pe gresia rece si am deschis usa, iesind afara de acolo. Am vrut sa trec prin dreptul lui Mike, dar acesta ma prinse de mana si ma oprii, privindu-mi trasaturile palide cu atentie. Arati ca dracu', zise intr-un final.
-Mi-e rau, am mormait, ducandu-mi mana la cap si masandu-mi tamplele ce-mi zvacneau. Nu trebuia sa beau aseara. Eu nu beau de obicei.
-Vii cu mine,imi zisese pe un ton hotarat de comanda si-mi puse in brate hainele mele? nici macar nu-mi dadusem seama ca-s dezbracat. Mi se parea ciudat, dar nu m-am gandit la motivele pentru care as fi dezbracat. Le-am luat repede pe mine si l-am urmat cu pasi mici, impiedicandu-ma si injurand de mama focului cand acea durere se facea din nou simtita. Ne-am urcat in masina lui si in scurt timp ne gaseam in trafic. Am deschis geamul, lasand aerul rece al diminetii sa-mi mature fata, racorind-o. Era atat de bine incat stiam sigur ca voi adormi acolo. Il vedeam cu coada ochiului pe Mike cum se uite pe furis la mine, dar nu am incercat sa fac conversatie.
In curand am ajuns in dreptul unei case destul de mare in stil victorian cu etaj si cu o gradina imensa. Mike s-a dat jos si a inconjurat masina, apoi m-a ajutat pe mine sa cobor, oferindu-mi sprijin. Zici ca eram o bunicuta, asa de incet ma miscam. Ne-am dus in casa, iar el ma indemna sa urc la etaj, ceea ce am si facut. Nu am stat sa analizez incaperile cu toate ca eram curios... M-a dus intr-o camera mare cu pat dublu si cu ferestre mari ce erau acum deschise. Am zambit cand am vazut patul imens si m-am indreptat fara niciun cuvant spre el, lasandu-mi corpul obosit sa cada pe suprafata moale. Cred ca in momentul in care am atins perna cu capul, am si adormit. Parca l-am auzit pe Mike zicand ceva, dar nu am inteles ce. M-am lasat ingropat in moliciunea saltelei si caldura plapumei, nedorind altceva decat sa ma odihnesc.

Am deschis ochii confuz, clipind de cateva ori pana sa ma obisnuiesc cu lumina puternica. Am cascat zgomotos si m-am intins, apoi m-am ridicat in capul oaselor, privind curios camera in care ma aflam. Imi aduceam vag aminte ca ma trezisem si Mike ma adusese aici, dar reuseam sa inteleg de ce. Chiar daca inca ma durea, capul imi era mai limpede acum. Ce naiba facusem aseara? Stiam ca bausem cateva beri, dar apoi...imagini din ce in ce mai bizare imi invadara mintea, facandu-ma sa ma incrunt. Visasem ca eu si Mike...ca eu si el...am facut...apoi adevarul ma izbi puternic lasandu-ma fara cuvinte. Nu visasem...totul fusese real. Eu...eu ma culcasem cu Mike. Nu, nu putea fi adevarat...am scuturat din cap enervat. Dar era adevarat. In minte imi aparura imagini cu noi doi, incolaciti, el sarutandu-ma, iar eu gemand de placere pe capota acelei masini, apoi...apoi acea durere acuta...fel in care ma patrundea, chiar si atunci cand ii spusesem sa inceteze. Saruturile lui si vocea blanda care incerca sa ma consoleze...totul era limpede acum. Cu cat ma gandeam mai mult cu atat simteam cum mi se inrosesc obrajii mai tare si pantalonii imi devin mai stramti. La dracu'!
Fix in momentul in care ma pregateam sa ma dau cu capul de toti peretii, intra el in incapere, ducand in mana o tava cu paine prajita si o cana mare de cafea. Cand vazu ca sunt treaz imi zambi cu caldura si dorii sa se apropie de mine, dar m-am ferit.
-Taki, te simti mai bine acum?
-Tuuu, i-am zis departandu-ma cat am putut de mult, tuuu...adica noi...adica... am facut, ce cred eu ca am facut?
-Si ce crezi tu ca am facut, puiule?, ma intreba cu o voce satisfacuta.
-Nu ma lua pe mine cu puiule! am urlat, luandu-l pe nepregatite. Tu te-ai culcat cu mine aseara. In garajul ala...l-am acuzat.
-Si tu cu mine...nu vad de ce te agiti asa...Nu ti-a placut?
Cat ii uram vocea aroganta in dimineata asta...
-Eram beat, ce dracu'. De ce ai facut-o?
-Nu ma lua pe mine cu chestii dinastea, Taki, incepu sa ridice si el tonul, semn ca se enervase. Tu te-ai agatat de mine aseara, tu ai gemut satsfacut pe capota aia. Nimeni nu te-a obligat.
-Bausem. Tot timpul fac tampenii cand beau, tocmai de aceea nu fac chestia asta prea des. Si tu...trebuia sa ma respingi, sa-mi pocnesti vreo doua ca sa ma trezesc sau sa-mi faci un dus cu apa rece si sa ma trimiti acasa, nu sa ma folosesti pentru a-ti satisface tie poftele, am urlat cat am putut de tare, simtind cum ochii imi sunt inundati de lacrimi. Ma simteam folosit...si prost...nici macar nu stiam exact cum ma simteam, dar in niciun caz bine. Cum naiba ajunsesem sa ma culc cu un barbat? Mie nu-mi placeau barbatii.
-Nu doar poftele mele le-am satisfacut, zise Mike incruntadu-se. Ma prinse de inchietura mainii si imi apropie trupul de al sau, apoi isi cobora buzele peste ale mele. In acel moment am intepenit, dar gustul sau era atat de delicios incat nu am rezistat tentatiei de a le intredeschide, lasandu-i limba sa ma patrunda cu aceeasi intensitate ca noaptea trecuta. Am oftat, cand mana sa incepu sa-mi desmierde spatele cu miscari blande, dar nu am vrut sa cedez...Mi-am folosit ultima farama de putere si l-am impins, apoi mi-am sters buzele cu dosul palmei.
-Niciodata sa nu ma mai atingi, i-am zis si am trecut pe langa el, iesind afara din camera si coborand la parter. Ii auzeam pasii apasati in urma mea, dar nu m-am intors sa-l vad.
-Unde ai de gand sa mergi? ma intreba cand vazu ca dau sa ies afara din casa
-Unde crezi? Acasa.
-Pe jos? Vocea lui era usor amuzata.
-As merge si pe jos daca ar trebui. Dar voi chema un taxi.
-Pot sa te duc eu...incepu el, dar i-am facut semn cu mana reducandu-l la tacere.
-Nu, multumesc. Tu sa stai departe de mine, i-am mai spus inainte de a iesi afara si de a tranti usa cu putere.
Am mers o perioada buna pe jos, incercand sa-mi pun in oridine gandurle, dar chestia asta nu ma ajuta deloc. Simteam nevoia sa plang si nu stiam de ce. Ma simteam gol, lipsit de vlaga si singur. Stiam ca are dreptate...ca eu ma agatasem de el si nu invers, dar asta nu era un motiv destul de bun ca sa faca ce a facut. Indiferent cat de suparat si de nervos eram pe el...eram mult mai suparat pe mine. Cum voi reusii sa mai dau ochii cu el acum...dupa ce am facut ce am facut. Dupa ce m-a vazut in astfel de ipostaze rusinoase. Cum? Cum vom mai putea lucra impreuna? Poate ar fi fost mai bine sa renunt...sa nu ma mai duc la garaj si sa incerc sa fiu un adolescent normal.
Insa stiam ca nu as fi in stare. Masinile erau viata mea...Nu as fi putut sa renunt la ele pentru nimic in lume. Nu am renuntat cand a murit Tokan...nu voi renunta nici acum...
Am zarit un taxi si i-am facut semn sa se opreasca. Am intrat inauntru si i-am dat adresa mea de acasa. Odata ce am ajuns, am fost intampinat de mama ce parea cam ingrijorata si nervoasa ca nu ajunsesem cu o seara inainte acasa, dar vzand cat sunt de abatut, nu mi-a mai zis nimic, ci m-a lasat sa urc la mine in camera. Am intrat la dus, dar nici asa nu am reusit sa ma relaxez, mintea zburandu-mi incontinuu la scumpul meu sef...
Intr-un final m-am dat batut si m-am trantit in pat, tragandu-mi plapuma peste cap si rugandu-ma ca aceasta zi sa treaca repede, iar maine sa ma trezesc si sa-mi dau seama ca a fost doar un vis...