[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 9[/center]

M-am trezit exact la rasaritul soarelui, gasindu-l pe albicios, cum statea pup, cu coatele pe genunchi si privind cum soarele se iveste, aratand exact ca o felina gata de atac. Ma duc langa el si il intreb ce s-a intamplat, iar tanarul se ridica si se intoarse spre mine si ma saruta pe buze, urandu-mi buna dimineata. Am ramas putin, dandu-mi seama ca sarutul de aseara nu era inchipuirea mea, ce am visat peste noapte, ci chiar s-a intamplat. Deodata vad cum mana sa dreapta trece pe langa capul meu si apoi simt o mica intepatura usoara aproape de ureche. Imi intorc cu grija capul si raman uimit, sa vad ca prin antebratul sau a trecut un kunai oprindu-se in muschi. Anki isi scoase kunai-ul fara sa se instrambe si apoi arunca afara kunai-ul in crengile unui copac, ce crestea in fata balconului nostru. Se auzi un "au" scurt si din pom se prabusi la pamant un ninja cu acel kunai infipt in gat.
- Ce se intampla? Il intreb total buimacit, iar albiciosul se multumi doar sa clatine din cap, apoi imi spuse ca e timpul sa ii cautam pe Naruto si Hinata. Anki! Strig la el, pucandu-l de mana, iar tanarul se intoarse, privindu-ma atent in ochi. Ce se intampla? Ce era cu acel shinobi?
- Au fost capturati. Azi-noapte, in timp ce tu dormeai, a aparut aici una dintre broastele lui Uzumaki si m-a informat. Daca acel shinobi e aici, inseamna ca i-a bagat pe cei doi sub un genjutsu si Uzumaki e foarte slab la acest tip de jutsu. Chiar tu i-ai spus-o cand lucrai pentru Akatsuki, ma informa, iar eu am oftat, dandu-i drumu la mana.
Imi iau katana in spate si il urmez pe Enkin fara sa mai pun vreo alta intrebare idiotata sau tampita, fiindca nu imi statea in caracter sa pun intrebari de acest gen. Il astept sa isi ia alta manusa, dar el facu un semn din mana si atinse pe urma manusa, care se refacu la loc, lasandu-ma masca. Ar trebui sa numai ma mire nimic la baiatul asta, dar nu puteam sa nu admir, ca avea stil si rafinament, cand venea vorba de jutsuri sau de lucrurile sale.

- Aici este locul, imi spuse baiatul, iar ochii sai strani ma priveau atent, in timp ce eu stateam pup si avea pus degetul aratator de la mana dreapta pe sol.
- Nu pot sa simt pe nimeni pe o raza de patru kilometri in orice directie. Aici suntem doar noi doi, murmur dezamagit ca am uitat o mare parte din trucurile luptatorilor Anbu de depistare a inamicului.
Il aud cum chicoteste, apoi imi dadu un mic pupic pe obraz, soptindu-mi ca e mandru de mine, ca incerc din greu sa ma reabilitez si sa fiu primit printre ei. Rosesc in obraji, gandindu-ma la seara ce tocmai a trecut, cand am gustat cu adevarat din dulceata buzelor sale, simtindu-ma in al noualea cer. Albiciosul stia foarte bine sa sarute, mai ales cu un baiat. Sarutul sau era lenes, gingas, dar in acelasi timp doritor de mai mult si plin de pasiune si mister. Deodata ma trezesc cu un lupt cum ma miroase. Casc ochii mai bine si vad ca erau vreo cincisprezece lupi, dar astia aratau ciudat, fiindca puteau sa mearga si pe doua picioare. Anki le dadu un ordin scurt, iar lupii disparura, ramanand doar noi doi. Albiciosul imi spuse sa ma asez in fund, dandu-mi de inteles sa ne comportam ca si cand nu am suspecta nimic, iar eu ii urmez exemplu si rama uimit, cand isi scoase dintr-un compartiment un bat rotund, ce deveni imediat un pergament - ce jutsu interesant de suprimare - pe care il deschise si lasa intre noi doi.
Priveam pergamentul atent si deodata mi-am dat seama de ce il stiam foarte putin vag pe acest baiat si simteam ca am mai avut incredere in el. Am inceput sa caut printre amintiriile mele cand eram in Anbu si am ramas uimit sa constat cine este Anki.

Flash back

- De ce eu cu un pusti de zece ani, trebuie sa mergem dupa un ninja periculos? Abia daca are o misiune si eu am mult mai multe decat el...
- Itachi acest baiat e trimis in misiuni cand timpul nu e departea noastra, il face sa fie. De ce nu incerci sa te imprietenesti cu el? Imi sugera al treilea Hokage, iar eu m-am intors, vazand cum intra un baiat, imbracat in negru din cap pana in picioare.
Singura pala de culoare era parul alb ca si zapada, tot ciufulit, aratand ca si cand s-ar fi ridicat din pat, de fapt asa s-a si intamplat ca avea cearcane in jurul ochilor si casca de mama focului. Tinea in mana stanga un pergament, iar in cea dreapta o masca de Anbu, dar asemanatoare cu cea a urmaritorilor. Deci asta chiar era periculos, daca a ajuns atat de departe, incat sa conduca divizia de Anbu la doar... zece ani? Aprob ca sunt de acord sa fac aceasta misiune cu el si raman uimit cand percamentul din mana sa incepu sa straluceasca. Baiatul il deschise, citi ceva, apoi zambi.
- Daca suntem gata, e timpul sa pleca, ca lupisori mei l-au gasit pe ala, cum dracu il chema? In fine, pe ala, spuse pe un ton plictisit si somnoros.

End back

Vad cum din senin pe pergament incepura sa apara litere negre, parca o mana invizibila le scria in acel moment, in timp ce tanarul statea calm, fiindca hartia stralucea, facandu-ma sa ma doara usor ochii, de la stralucire. Dupa ce scrisul inceta, atunci pergamentul se opri din stralucit, iar eu am putut sa citesc ce scria. Se pare ca lupi sai i-au gasit pe cei doi, la sase kilometri spre Nord, intr-o pestera si amandoi erau sunt influienta unui genjutsu foarte puternic - mda, deja stiam ca Uzumaki a cedat primul - incat nimeni nu ii putea rezista, nici chiar un kage. Aici eram sigur ca exagerau, dar Anki imi spulberase speranta, spunand ca el cunoaste genjutsuri destul de puternice, incat nici un kekkei-genkai ocular nu poate sa razbata prin el.
- De ce nu vrei sa devi Hokage, daca esti asa de puternic? Il intreb curios, cand ne-am ridicat in picioare si am pornit spre Nord.
El doar se instramba, dandu-mi de inteles ca nu e momentul sau locul potrivit pentru a-mi spune motivele sale, dar in general ideea nu il incanta, asa ca am tacut din gura, concentrandu-ma pe misiune si sa ii scap pe cei doi din acel genjutsu periculos...