Kisaeng

[Rose ^^]

gata eu nu mai am rabdare asa ca postez nextu...sper sa va placa :o3 Lectura placuta:X

Cap VI Amintirile ma chinuiesc

SAKURA:

Am lasat-o pe Hinata singura plangand acolo, iar eu am plecat nepasatoare de langa ea. Nici macar nu mi-am cerut scuze, probabil ca e suparata pe mine sau mai rau..ma uraste. Eii asta e. Nu ma voi omara pentru chestia asta. Nu mai sunt aceeasi copila firava si naiva. Nu. Am ingropat-o demult sub pamant. Am spus stop. Acum sunt regina acestui tinut imens si am o multime de oameni care ma respecta si alti care sigur imi doresc moartea, dar nu o vor obtine.

Ma indrept spre dormitorul meu, care candva eram cu Pein in el. Ce vremuri. Cat ma iubea. Pentru el eu eram averea, aerul, viata lui. Nu putea sa traiasca fara mine sau sa stie ca eu sufar, nici nu accepta sa ma vada trista. Ma iubea, il iubeam, dar totul sa terminat in acea oribila zi cand l-am lasat sa plece, puteam sa mai insist, dar nu... Pentru asta ma urasc, ma urasc ca nu am stiut sa-l opresc si sa fiu mai dura. Cand dau sa fac dreapta spre dormitorul meu in mine intra cineva, imi duc privirea spre faptas avand scantei in ochii mei. Mare mi-a fost surprinderea sa o vad pe Sachiko care isi cerea scuze si cu capul aplecat, exact ca si cum i-as fi luat acum viata.
- Ce ti-a venit sa alergi ca disperata pe aici? Te urmarea cineva? Nu te gandesti ca puteai sa te lovesti sau sa provoci si alte intamplari pe aici? De cate ori ti-am spus sa nu mai alergi. O printesa nu alearga, merge frumos, cu gratie aratand cine e ea. Maturizeazate odata fetito. Tipam la ea de parca ar fi omorat pe cineva, dar sa se invete minte.
- Imi pare..tare rau, mama. Nu, nu am vrut...si a plecat de langa mine. Oricat a incercat sa-si ascunda suspinul din glas nu a reusit. Ma uit dupa ea si cand a intrat in acel abis plec si eu spre camera mea. Azi nu mai am chef de nimic.

SACHIKO:

Am plecat de langa mama cu lacrimile in ochi. Tot ceea ce doream era sa o rog sa vina cu mine si sa ne plimbam. Eram chiar fericita, dar soarele din sufletul meu a disparut si a aparut furtuna. M-am lasat “inghitita” de intunericul de pe hol ce duce la dormitorul meu.
Deschid usa mare maronie si intru in intimitatea mea. Ma “izbesc” de patul moale din mijlocul camerei cu asternuturi rosii cu fluturi izbucnind in lacrimi. Nu inteleg. Nu inteleg de ce mama e asa de rece cu mine. Cu ce i-am gresit? Ce am facut sa merit asta? Uneori am impresia ca nu ma iubeste deloc. Ca sunt o povara pe capul ei. De cand tata a murit, mama nu mai e aceeasi persoana. Nu mai zambeste din toata inima. Oare va mai zambi vreodata? Oare se v-a schimba? Mii si mii de intrebari incep sa-mi apara si raspunsuri nu gasesc. Ma doare capul, iar durerea sa accentueaza. Am impresia ca peretii movalii, asemenea florilor de liliac inflorit se invart cu mine. Totul se invarte. Dau sa ma ridic, dar nu fac decat doi pasi si m-am prabusit, lovindu-ma la cap de coltul noptirei negre lacuite de langa pat. Am aterizat pe covorul alb si pufos, iar ochii mei verzi se inchid treptat. Simt cum ceva se scurge de la cap, dar nu mai stiu nimic. Totul e negru, prea mult negru...

SAKURA:

Am lasat-o sa plece. Nici nu m-am dus dupa ea. Eu am intrat in dormitorul meu urias, rosu, cu un pat in mijloc cu lenjerie crema, iar deasupra patului este montata o perdea alba ce cade usor pe langa acesta. Noptierele visinii isi fac veacul langa pat. Azi este ziua in care eu si Pein am spus “Da”. Un cuvant atat de simplu si neinsemnat a ajuns sa fie plin de iubire pentru cei ce se casatoresc. Aveam atatea emotii in acea zi.

~Flasback~

Astazi ma marit cu Pein. E o zi absolut minunata. Nu numai prin faptul ca afara e cald si frumos, dar eu imi voi uni destinul cu barbatul ce-l iubesc. Rochia este alba. Pe corset sunt brodate cateva modele, absolut minunate, cusute cu fir de aur, iar la baza este acelasi model. Voalul alb si transparent imi ajunge pana sub fund, iar mainile imi sunt acoperite de manusile albe ca imi ajung pana la cot. Parul rozaliu este prins intr-un coc foarte frumos cu o coronita argintie in fata, iar bretonul este intr-o parte.

Cobor scarile acoperite cu o mocheta rosie si ma indrept spre curte. Acolo ma asteapta o trasura cu cai albi si cu voal pe langa ea impreuna cu flori. Ma urc in trasura impreuna cu Hinata, care e nasa mea de cununie. Ea este imbracata cu o rochie lunga, albastra cu cateva diamante, iar voalul de la fusta este usor ridicat. Este absolut superba si parul ei lung este ondulat si prins cu cateva floricele argintii.

Se pare ca am ajuns la biserica. Covorul rosu este nelipsit, iar pe margini sunt flori. Emotiile incep sa puna stapanire pe mine. Deci trebuie sa ma calmez. Desi nu pot. Noroc ca ma luat Deidara de mana, iar Hinata era in fata mea. Pasesc usor pe covor, iar in fata mea se afla Pein imbracat cu un costum alb si coroana pe cap. Imi zambeste dulce si ma ia de mana. Sala era plina de oameni nobili si tot asa. Florile nu aveau cum sa lipseasca.
Preotul incepe sa vorbeasca, iar eu mai am oleaca si cad pe jos de emotii. Asa este..aceasta e cea mai importanta zi din viata unei femei. Oare cand ajunge la partea cu daca il iau de sot? Eii uite si raspunsul.
- Rege Pein o iei de sotie pe regina Sakura Haruno, pantru a o iubi si respecta pana cand moartea va va desparti?
- Da.
- Regina Sakura Haruno il iei de sot pe regele Pein, pentru al iubi si respecta pana cand moartea va va desparti?
- Da, am spus-o din toata inima si cred ca s-au putut observa emotiile din glasul meu.
- Atunci va declar sot si sotie. Ceea ce a legat Dumnezeu nici mana omului nu poate desface. Poti saruta mireasa.
In sfarsit a terminat, chiar asteptam acest moment. Sub miile de aplauze ale invitatilor eu si sotul meu ne apropiem usor unu de altu pana cand buzele noastre au facut contact. Mainile mele intra in parul sau, iar el ma trage tot mai aproape. Profit de acest moment cat pot de mult. Buzele mele sunt mangaiate de ale lui. Imi deschid buzele rosii, iar limba lui intra in locasul umed explorand tot ce e acolo. Ne desprindem usor din sarut si ne uitam in ochii celuilalt. Sunt trezita de petalele de florile ce zboara pe langa noi. Iesim afara, ca sot si sotie, si suntem intampinati de porumbeii albi ce zboara si mii de petale de flori “aruncate” in noi.
~End Flashback~

Imi duc doua degete la buzele mele rosii si le ating usor. Amprenta lui a ramas tiparita aici. Inca ii simt buzele dulci cum le apasa pe ale mele. Mi-e asa de dor de el. O lacrima se prelinge pe obrazul rozaliu. O las sa cada, nu mai conteaza. Tot ce vreau este sa-l mai simt inca odata langa mine, sa-i mai simt odata sarutarile si cuvintele spuse in soapta la urechea mea. Cuvinte de dragoste. Sa-i mai simt trupul lipit de al meu, sa-l simt in mine, sa stiu ca e cu mine, iar dimineata sa fiu trezita de respiratia lui calda si intampinata de un sarut dulce. Sa mergem impreuna sa o trezim pe Sachiko.

Sachiko! Un sentiment ciudat si-a facut aparitia in sufletul meu. Unul de teama si nu stiu de ce. Si asta s-a intamplat cand i-am spus numele fetei. Nu-i nimic. Incerc sa inchid ochii, dar in fata mea imi apare fetita mea scumpa, dar e trista si nu vesela. Parul ei este ravasit si hainuta e rosie, nu... e plina de sange. Ce se intampla? Totul a devenit rosu. Tot ce ma inconjoara e..e..e sange! Nu. Stop. Langa printesa mea apare o persoana imbracata in negru, parul negru, tot e negru. Sachiko dispare usor cu acea misterioasa persoana “inghitite” de sange.
- SACHIKOOOO! M-am trezit. A fost doar un vis. Ce bine. Pe usa intra o servitoare intrebandu-ma ce am patit, iar in acel moment imi aduc aminte de tot. Visul, Sachiko!

Nu-i mai raspund si sar ca arsa din pat, indreptanduma spre dormitorul fetei mele. Merg, mai bine spus alerg si acum urmeaza momentul final. Deschid usa si..si..nu pot sa cred ceea ce vad...

http://rochiadevis.ro/rochii-de-mireasa/...e-pasiune/ -rochia(prima) sakurei
http://www.enunta.ro/coafuri_mireasa5.jpg -coafura sakurei
http://www.swissbeauty.ro/index.php?pg=coafor – coafura hinata
http://imireasa.ro/wp-content/gallery/te...basm_0.jpg - rochie hinata