Kisaeng

[Sho-Yo]

Capitolul V

Sakura:

Au trecut doua saptamani de cand am nascut iar Hinata s-a casatorit cu Deidara iar eu nu i-am spus inca lui Pein ca il iubesc .
Azi va trebui sa merg la o petrecere impreuna cu Pein , Hinata si Deidara unde sunt multi nobili. Cat urasc asta deoarece trebuie sa vorbesc cu sotiile nobililor si ele barfesc pe la spate si prin fata vorbesc frumos cu tine din gura si sa rad si desi poate nimic nu e amuzant.
Ma uit prin dulapul meu cu rochii si scot de acolo o rochie albastra brodata cu fire de aur deoarece eram la curtea regala si desi nu eram inca sotia lui Pein totusi asa eram considerata.
Dupa ce o servitoare termina de aranjat parul pleaca iar eu mai stau cinci minute dupa care ma ridic si parasesc incaperea .
Ma indrept spre sala tronului dar nu intru deoarece Pein tocmai iesea. Cand ma vazu imi zambi dupa care a spus ca petrecerea a inceput de douazeci de minute.
Nu ma interesa caci nu dadeam socoteala la nimeni ca intarziasem deci puteam sa intarzii si sapte ore .
Dupa ce ma striga de vreo trei ori ma dezmeticesc si merg spre el apoi incepem sa mergem pe jos si desi un rege nu ar trebui sa mearga niciodata el face o exceptie si merge pe jos .
Tot drumul Pein vorbea cu mine dar eu doar dadeam din cap fiind cu gandul in alta parte decat la ce spune .
Ma gandeam la toata viata mea : cand Sasuke a aflat ca are un copil dar nu la durut deloc de el sau de mine , cand l-am intalnit pentru prima data pe Pein , cum mi-am petrecut lunile stand cu el. Ma gandeam ca am sa am o viata perfecta.
Ajunsi la petrecere toti s-au ridicat de pe scaune si s-au inclinat. Dupa ce ne-am asezat pe scaune s-au asezat si ei dupa care a continuat petrecerea .
Petrecerile erau plictisitoare deoarece ascultam muzicasi admiram dansatoarele care se miscau ca frumzele toamna prin aer. Si vorbeam cu ficele nobililor sau cu nevestele lor care nu faceau alceva decat sa barfeasca pe oricine nu avea la inima.
Niciodata nu mi-a placut sa fiu draguta si prin spate sa barfesc. Mai bine spun in fata ce am de spus si nu zic pe la spate.
Nu dupa mult timp vad ca un grup de doamne se indreapta spre mine iar eu vreau sa-mi pun mana in cap dar ma abtin deoarece nu este politicos sa faci asa ceva.
Cum credeam , ele se indreapta spre mine . Se opresc si ma intreaba daca vreau sa le insotesc la o scurta plimbare . Eu ma uit la Pein care zambea cand ma vedea ca sunt sociabila cu toate fetele iar eu schitez un zambet si le spun un simplu da.
Dupa ce plec de langa Pein incep sa-mi zica ca se zvoneste ca nu stiu ce doamna s-a culcat cu un servitor si altele de genu asta. Eu dau din cap dar nici nu le bagam in seama ce ziceau doar zambeam si dadeam din cap ca si cum le-as fi ascultat.
Ce femei enervante, zvonurile poate nici nu-s adevarate dar ele le dezbat parca ar fi politicieni .
Asta ma enerveaza, daca sunt femei ar trebui sa-si vada de ale lor nu sa dezata cu cine s-a culcat cutareasca si cu cine nu s-a culcat. E problema ei nu a lor.
Dupa ce ma plimb asa vreo jumatate de ora din cand in cand ascultand ce mai zic le spun ca sunt obosita si imi iau la revedere de la grupul cu care mi-am petrecut dupa-amiaza.
Ele se inclina respectuos iar eu parasesc grupul care nu cred ca stie alceva decat sa barfeasca si nici nu m-ar mira daca m-as auzi barfita pe la spate.
Mintisem ca ma simt obosita, defapt eu vroiam sa scap de asa zisele mele prietene care daca spun ceva care le deranjeaza nu-mi zic direct in fata, si chiar daca ar vrea nu pot deoarece ar fi aspru pedepsite asa ca daca e ceva ma vorbesc pe la spate.
Dar sa continuam, eu acum ca am scapat ma indrept spre un loc secret unde imi petrec eu cu Pein clipele inainte de munca deoarece el e rege si nu prea are timp dar isi face timp saracul de el . Acest loc era o pajiste foarte frumoasa , cu copaci ce o inconjoara si nu poate fi usor descoperita, cu flori parfumate, si in centru cu un lac cu apa cristalina unde se joaca pestisorii colorati. Uitandu-ma la acel peisaj imi aduc aminte ca si Sasuke m-a dus odata intr-un loc la fel de frumos care ear tot secret si uite cum am sfarsit... el sa se casatoreasca cu alta iar copilul meu sa fie crescut de un barbat cu o inima mare si de fier pentru unii si pentru mine una mare si plina de dragoste.
Ma asez pe iarba fara sa-mi pese daca se murdareste rochia si stau asa cred ca vreo doua ore pana vine Pein cu o fata ingrijorata.
-De ce nu mi-ai spus ca vii aici? Tu stii cat te-am cautat?
Atunci am observat ca era seara si trecusera mai mult de doua ore cum credeam eu.
-Scuze... am ramas asa si am uitat sa anunt. spun cu cateva lacrimi in ochi deoarece eram foarte sensibila cand cineva tipa la mine.
Acesta cand vazu ca incep sa plang a spus ca de acum sa-i spun si ma lua in brate.
" Acum este momentul perfect" gandesc eu.
-Pein.... stii ... daca propunerea ta mai e valabila.... as dori sa ....ma casatoresc ....cu tine..
Acesta cand auzi mai avea oleaca si sarea in sus de fericire dar se abtinu si doar ma lua in brate.
Dupa ce i-am spus ce am pe suflet am plecat amandoi bine dispusi: eu ca i-am spus iar el ca am acceptat propunerea.

Dupa o luna...

Eu sunt atat de bucuroasa. M-am casatorit acum cateva zile cu Pein si am devenit regina Sillei iar micuta mea Sachiko acum e printesa si daca nu ma casatoream trebuia sa fie un copil fara tata si care trebuia sa traiasca in saracie. Deci nu am cuvine sa-i multumesc lui Pein pentru iubirea aratata mie si copilului care nici macar nu e al lui si are grija de el ca de ochii din cap.
Au trecut asa anii iar fetita mea are doi ani . Azi ar trebui sa fie ziua ei dar trebuie sa si-o sarbatoreasca fara tatal ei deoarece pleaca in razboi.
Eu stau in camera mea si ma gandesc cum sa-l opresc sa nu se duca deoarece presimt ca ceva ingrozitor se va intampla.
In camera intra servitoarea care era in brate cu fetita mea si imi spune ca daca vreau sa-mi iau ramas bun de la sotul meu ar trebui sa ma grabesc deoarece el pleaca.
Imi iau fetita si ii spun ca mergem.
Eu mergeam inainte iar servitoarea cu copilul meu in spate.
Ajunsi acolo ii spun ca il astept iar acesta imi zambeste si imi spune ca la intoarcere are o surpriza pntrun mine iar eu ii zic sa mi-o arate. Dupa multe implorari imi spue unde este dar ma roaga sa nu ma duc sa o iau decat dupa ce vine el.
Dau din cap afirmativ si il iau in brate de parca ar fi ultima data...
Dau din cap cand imi vine in minte o idee nu foarte frumoasa si incer sa- mi zic ca nimic rau nu se va intampla.
Razboaiele normale dureaza cam o luna dar acesta cred ca ar sa dureze o luna si ceva maxim doua.

Dupa doua luni de asteptari si ganduri negre vine un soldat plin de sange la poarta palatului.
Juggo vine la mine plangand si spuandu-mi sa vin afara. Eu cand o vad asa vin repede afara si il vad pe prietenul cel mai bun al sotului meu, Deidara, care era si capitan al armatei, plin de sange.
Chem repede un doctor care ii ingrijeste ranile iar eu o trimit pe servitoare la Hinata sa vina aici repede.
Cu lacrimi in ochi il intreb de ce numai el e.... si unde este armata.
Un moment de tacere se asterne peste noi iar acea tacere imi dadea fiori pe sirea spinarii. Il mai intreb odata unde este. Iar acea tacere ce poate fi si un raspuns nu prea dorit de mine.
-Unde este? intreb cu capul in jos lasand sa cada cascada de lacrimi ce nu le mai puteam tine.
-Nu mai este... spuse pe o voce stinsa.
Desi stiam raspunsul ma gandeam ca era doar un cosmar ce doream cu ardoare sa nu devina realitate.
-Aratami unde este! spun, mai mult ordonand deoarece vroiam sa ii mai vad chipul pentru ultima data.
-Nu cred ca ai dori sa vezi...
-Nu imi spune ca as dori se ce nu! tip printre lacrimi deoarece am inceput sa il iubesc mai mult pe zi ce trece iar acum nu pot sa-i spun.
-Dar...
Nici nu apuca sa termine ultima fraza deoarece ma uit urat si dupa acea privire ma roaga sa-l urmez.
Ma duce undeva si acolo era o targa cu o carpa pe ea.
Dau carpa aceea plina de sange la o parte si ii vad chipul alb su fara viata. Ma abtin sa nu plang si ii spun sa ma lase singura. Acesta nu scoase nici un cuvant gandindu-se ca vreau sa plang singura.
Dar nu , am sa fiu tare si nu am sa plang.
Dupa ce pleaca incep sa rad si ii zic si desi stiam ca nu o sa ma auda si chiar daca m-ar fi auzit nu ar fi putut sa imi zica nimic.
-Vezi... ti-am spus eu sa nu te duci dar tu nu m-ai ascultat si acum, uite!
Si eu care doream ca la intoarcere sa-ti spun un lucru care nu l-am facut in toti anii astea si pe care tregret ca nu am apucat sa-l fac.
Te iubesc si te voi iubi toata viata si nu ma voi casatori cu nimeni!doar cu tine o sa stau pana la sfarsitul vietii.
Dupa ce ii spun asta il sarut scurt pe buze pentru ultima data si plec. Il vad pe Deidara in spatele meu si vru sa-mi zica ceva dar il intrerup.
-Cine l-a omorat?
-Imperiul Han.
-Stiu ca va-ti lupat cu Imperiul Han dar cine mi-a omorat sotul?
-Regele imeriului.
Dupa ce imi spune asta plec fara al lasa sa-mi mai zica ceva.
Ma duc in camera mea si ma pun in pat gandindu-ma ca acum eu o sa conduc regatul.
A doua zi dimineata ma scol , ma imbrac intr-o rochie alba si ma duc in sala tronului undei erau oficialii care ma steptau pe mine.
Ma urc pe tron si incep sa vorbesc.
-De azi inainte eu voi conduce regatul si n-mi pasa ce credeti!Nu ma voi casatori cu un print strain si il las pe el sa conduca regatul!
-Dar, inaltimea ta, tu esti femeie.
-Nu te-am intrebat ce sutn si nu imi pasa ce o sa ziceti!
Dupa ce spun aceasta ma ridic si plec lasandu-i pe oficiali nervosi de atitudinea mea.


Dupa zece ani

Acum eu sunt regele regatului sua mai bine spus imperiului Silla iar oficialii ma respecta ca si poporul de altfel.
Am invins imperiul Han si acum Silla este foarte mare.
Am tot ce-si poate dori o femeie: sunt rege, regatul imi e prosper , am pamant fertil iar poporul e fericit si nu duce lipsa de nimic sub domnia mea.
Fetita mea are doisprezece ani si este foarte frumoasa.
Are parul negru si ochii verzi. Parul seamana ca al lui Sasuke iar ochii ca ai mei. Mi-as fi dorit sa semene cu Pein deoarece el a avut grija de noi pe cand Sasuke ne-a lasat sa fim muritoare de foame.
Deci, nu as putea niciodata sa-i multumesc lui Pein si sper sa ne intalnim intr-o alta viata unde sa nu ne desparta nimeni.
O vad pe Sachiko alergand spre mine.
-Mama, mama...
-Ti-am spus sa nu mai alergi!
-Da , mama dar vroiam sa-ti spun ceva.
-Spune !
-Azi la ore am invatat despre Confucius.
-Bravo , scumpa mea.
Dupa aceasta fetita pleca in camera ei unde invata zilnic pentru cand voi muri sa ma inlocuiasca si sa aiba grija de popor si sa faca din imperiu cel mai bun imperiu.
Ma uit la ea si imi amintesc de mine si de lipsa care am avut-o : dragostea mamei.
Dar eu sunt obisnuita si fara ea si cred ca mi-e mai bine.

Hinata:

Eu am un baiat de doisprezece ani , cu parul ca al meu si ochii ca a lui Deidara.
Ma uit la Deidara si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a lasat in viata si ma uit la Sakura care sufera dar nu vrea sa o arate.
Ma plimb prin gradina gandindu-ma la toate astea cand dau de Sakura.
-Buna, ce faci? eu cu ea vorbesc ca si inainte, nu ii zic maiestate.
-Bine, tu?
-Ma plimbat si ma gandeam la noi, in tinerete.Ai vrea sa ma insotesti?
-Mi-ar face placere.
Ea zambea si desi in inima ei, ce tot zic aici?ea nu mai are inima!i-a lasat-o lui Pein si el a plecat cu ea.
Nu pot sa cred cat de tare e dupa toate incercarile prin care viata a pus-o. Nu si-a cunoscut niciodata mama, Sasuke a parasit-o, Pein a murit...si dupa toate astea ea tot acelasi zambet pe fata il are. Dar s-a schimbat foarte mult.
Inainte zambea din inima, dar acum zambeste doar fizic caci cum am zis acum e de fier si vad ca in ultima vreme e tot mai rece, distanta chiar si cu propriul ei copil.
-Sakura...pot sa te intreb ceva?
-Zi!spune cam rece.
De odicei se schimba foarte repede: acum e destul de buna iar peste o clipa e rece si distanta.Pacat ca mai tot timpul e rece si nu prea mai e buna.
-De ce esti asa de rece si distanta de la o vreme chiar cu propriul tau copil?
-Hinata, daca ti-ar muri singura persoana care ar tine la tine ce ai face?
-Dar multi tin la tine!
-Pai...stii ce in toti anii astea mi-am dat seama ca nu prea tineti la mine!
-Cum poti sa spui asa ceva?
-Foarte simplu: mai intrebat vreodata daca mie bine sau rau?Nu, i-ai multumit lui Dumnezeu ca nu l-a luat pe Deidara si atat!
Te-ai gandit vreodata cat ma doare lipsa lui Pein? NU!
De acum incolo nu-mi mai pune asemenea intrebari si veziti de viata ta!
Dupa ce mi-a spus aceste cuvinte care ar fi trebuit sa nu le spuna ma lasat plangand. A facut-o sa o urasc si nu inteleg de ce.