20-03-2011, 01:54 AM
Stiu ca mai am un fic dar am o noua idee si vreau sa o folosesc. La inceput m-am inspriatat din filmul 'Go Figure' de pe Disney Chanel, dar pe parcurs veti vedea ca este toatal diferit. Sper sa va placa si astept comm. Va urez: Lectura Placuta!
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor intamplari / personaje.
Capitolul 1: Hotararea
Aceasta sunt eu, Sakura Haruno, iar aici este locul unde ma simt vie, gheata. Patinez de la cinci ani iar acum am paisprezece ani. Sunt din Tokyo, iar in momentul acesta ma aflu la "Concursul National de Minori". Sunt imbracata cu un costum roz inchis in partea de sus, la talie roz bombon iar jos portocaliu, cu sclipici, fara maneci si in picioare aveam niste patine albe. Incerc sa impresionez juriul cat mai mult facand o saritura destul de complicata, dar dintr-o data elasticul din parul meu, roz precum florile de cires, se rupe si parul imi zboara peste ochi. Chiar im acel moment eu trebuia sa fac aterizarea, dar parul fiind pe ochii mei, am cazut. Auuuuu! Asta chiar a durut destul de tare.
Probabil Mika si Maya sunt in extraz acum. Va intrebati cine sunt ele ? Pai, sunt asa-zisele mele 'prietene'. Mika este o fata de cinciusprezece ani, cu parul mov si cateva suvite albastre, ochii ei sunt de un verde crud in care se poate citi cu usurinta rautatea, iar Maya este sora ei geamana, deoseama cu mine. Singurul lucru pe care nu il au la fel sunt suvitele, Maya le are verzi. Ele sunt cele mai insuportabile fiinte pe care le-am cunoscut vreodata. Sunt invidioase pe mine pentru ca sunt mai buna decat ele, iar din cauza asta si-au dorit intotdeaua ca eu sa cad in fata juriului si sa nu mai iau aurul. Ei bine, asta s-a intamplat intr-un sfarsit, azi.
Ma ridic incet de pe gheata rece, durandu-ma piciorul drept, si ma grabesc sa ies de pe patinuar. Ma indrept trista spre vestiar pentru a-mi pune un hanorac pe mine, deoarece era cam frig. Ma asez pe o banca gandimdu-ma la ceea ce tocmai s-a intamplat. Langa mine se aseaza 'prietenele' mele, zicandu-mi:
- Hey, nu trebuie sa te superi, o sa mai fie o data viitoare. Ne pare rau!
Mincinoase! Off...Ce sa le faci ? Pe pamant mai sunt si astfel de oameni. Dintr-o data un mic zambet imi aparare pe fata. Spre mine se indreapta Yamaka si Yamato, doi oameni intreadevar minunati, din orice punct de vedere, care stiu ca vor fi langa mine oricand am nevoie de ajutor. Ei doi sunt antrenorii mei, dar in acelasi timp si cei mai buni prieteni ai mei. Se aseaza langa mine, luandu-ma incet in brate, iar eu le zic repede:
- Imi pare rau, imi pare rau, nu...dar nu am putut sa termin ce aveam de spus deoarece Yamato imi spune:
- Nu este nimic, nu cred ca iti vor scadea prea mult pentru asta. Oricum ar fi, noi stiu ca data viitoare vei face perfect!
Am afisat un zambet fals dupa care mi-am pus hanoracul pe mine. Mi-am dat jos patinele si m-am incaltat cu niste UGG-uri roz, foarte pufoase. Nu a mai durat mult si s-a terminat si concursul. Firar sa fie...Yamato s-a inselat, mi-au scazut sase puncte! Eram atat de dezamagita de mine...mai aveam putin si plangeam, dar cu greu m-am abtinut.
M-at intors si in spatele meu, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor, cine era, Mae Hukiko, cea mai bua si mai dura antrenoare posibila din oras. Am inceput sa am emotii, dar le-am stapanit. Ea a rupt tacerea, spunandu-mi:
- Sakura Haruno ? Te vreau! Am vazut ce ai facut acolo si imi dau seama ca ai mult potential. Vino putin cu mine sa vorbim! Wow, eram dea dreptul uimita, adica dupa ce am cazut intr-un fel total stupid, sa vina la mine Mae Hukiko si sa-mi zica ca ma vrea!?! Pe mine ?!
- Eu ? Sigur! raspund eu incercand sa-mi stapanesc emotiile din glas, apoi uitandu-ma intrebator la antrenorii mei.
O urmez pe Mae pana intr-o cafenea din fata patinuarului, unde ne asezam la o masa. Ea ma intreaba ce vreau sa beau, iar eu ii spun ca vreau un shake de banane fara gheata, iar ea isi comanda o cafea cu lapte. Dupa ce primit bauturile, ma intreaba daca vreau sa merg cu ea la Liceul Sportiv din Yokohama, pentru a ma putea mai multe lucruri. Zice ca imi va oferi o bursa...dar nu pentru patinaj. Cum ? 'Atunci pentru ce ?' o intreb eu alarmata. Ea imi explica ca nu se pot da burse la patinaj si ma intreaba daca sunt dispusa sa invat alt sport, de iarna, cum ar fi hockey-u. In nici un caz!!! Sportul acela este ingrozitor...dar totusi...ma rog, i-am zpus ca voi vorbi cu mama, dupa care am mai vorbit cu ea aproximativ jumatate de ora si m-am dus acasa.
Acolo era toata lumea asteptandu-ma sa le spun tot ce am vorbit cu Mae Hukiko. Le-am povestit cam tot ce am vorbit cu ea, iar ei au ramas placut impresionati pentru primirea bursei la hockey, cu exceptia micutului meu frate, Huky. El mai avea putin si ma omora, deoarece el juca hockey de doi ani si isi dorea foarte mult acea bursa. Chiar daca aveam numai noua ani era foarte destept.
Peste o ora, in care am terminat de povestit in sfarsit, m-am dus sa o sun pe Mae. Ea ma anunta ca vom pleca maine la ora 8:00 si ca va veni ea in fata casei mele cu 5-10 minute inainte. Am urcat pana in pod ca sa-mi iau cateva, mai mult, valize. Dupa o ora in care mi-am insirat mii de haine si multe alte chestii pe pat, a venit mama pentru a ma ajuta. Peste vreo 3-4 ore am terminat in sfarsit si eu bagajele. Ii multumesc mamei pentru ajutor si ii zic ca in scurt timp ma voi culca si eu. Era 23:53. Doamne, cand a trecut timpul atat de repede ? M-am dus repede in baie pentru a face un dus. Mi-am dat rapid hainele jos de pe mine, punandu-le la spalat, apoi am dat drumul la apa. Am intrat in cabina de dus lasand apa calduta sa-mi atinga corpul atat de fin. Imi placea atat de mult acea senzatie, ma simteam ca si cum as fi pe gheata si toata lumea ma aplauda si le place ceea ce faceam, cea mai placuta senzatie pentru mine. Am stat sub jetul interminabil de apa aproximativ un sfert de ora, fara sa fac nimic, apoi am luat gelul de dus, cu aroma de cirese, si l-am folosit lent. Fiecare miscare pe care o faceam, parca o faceam cu incetinitorul, se vedea ca eram obosita. La urma urmei fusese o zi destul de plina si cu multe intamplari care m-au incantat. Cred ca mai trecusera inca zece minute iar eu dandu-mi seama, am oprit repede apa. Ies incet din cabina de dus, imi iau un prosop pe mine si ma indrept spre oglinda. Imi vad ochii verzi, precum smaraldele, cum se reflecta armonios in oglinda. Un mic zambet apare pe chipul meu angelic. Ma gandeam la cum va fi ziua de maine si incepeam deja sa am emotii.
Deodata imi aduc aminte ca maine trebuie sa ma scol la ora 6:00, iar acum cred ca este in jur de ora 1:00. Ies din baie si ma indrept spre un dressing destul de mare, care acum era aproape gol. Imi aleg niste pijamale verzi formate dintr-o bluza cu maneci trei sferturi, cu o inimioara roz pe ea si niste pantaloni verzi, simpli, foarte comozi. Imi iau telefonul si imi setez alarma pentru ora 6:00, apoi ma bag in pat. Imi simteam oasele din ce in ce mai grele, iar in scrurt timp somnul a pus stapanire pe corpul meu.
Noaptea a trecut pe nesimtite, parca doar ce ma culcasem acum un minut, iar alarma incepe sa sune. Parea a fi o zi frumoasa. M-am ridicat lenes din pat, mi-am facut cu greu patul si m-am indreptat incet spre baie. Iar ma miscam in reluare. Mi-am facut cat am putut de repede siesta zilnica, iar dupa un sfert de ora am iesit din baie si m-am indreptat spre dressing. Nu am stat mult pe ganduri si mi-am ales niste blugi gri, foarte deschisi la culoare, un tricou tot gri, putin mai inghis decat blugii iar in picioare mi-am pus UGG-urile roz. Parul mi l-am lasat liber, punandu-mi o caciula alba peste. Mi-am luat geaca gri si bagajele si m-am indreptat spre masina. Am evitat sa mananc, deoarece eu aveam si rau de masina, plus emotiile pe care incepeam din nou sa le am, si am zis sa nu inrautatesc situatia.
Mi-am luat la revedere de la parinti, de la Huky si de la Yamaka si Yamato, apoi m-am urcat in masina, mai bine zis o limuzina superba, alba, unde am intalnit-o pe Mae. Am salutat-o politicos, le-am mai facut inca o data cu mana celor dragi si masina a pornit. Eu am luat o hotarare: sunt gata sa invat sa joc hockey si orice altceva pentru a-mi putea indeplini visul, acela de a fi cea mai buna patinatoare din lume. Chiar daca eu nu aveam absolut deloc idee ce ma astepta.
Sper sa va placa, astept commuri, va rog mult. Va rog sa ma scuzati pentru enentualele greseli, dar este si ora 1:00.Bye!!! kiss
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor intamplari / personaje.
Capitolul 1: Hotararea
Aceasta sunt eu, Sakura Haruno, iar aici este locul unde ma simt vie, gheata. Patinez de la cinci ani iar acum am paisprezece ani. Sunt din Tokyo, iar in momentul acesta ma aflu la "Concursul National de Minori". Sunt imbracata cu un costum roz inchis in partea de sus, la talie roz bombon iar jos portocaliu, cu sclipici, fara maneci si in picioare aveam niste patine albe. Incerc sa impresionez juriul cat mai mult facand o saritura destul de complicata, dar dintr-o data elasticul din parul meu, roz precum florile de cires, se rupe si parul imi zboara peste ochi. Chiar im acel moment eu trebuia sa fac aterizarea, dar parul fiind pe ochii mei, am cazut. Auuuuu! Asta chiar a durut destul de tare.
Probabil Mika si Maya sunt in extraz acum. Va intrebati cine sunt ele ? Pai, sunt asa-zisele mele 'prietene'. Mika este o fata de cinciusprezece ani, cu parul mov si cateva suvite albastre, ochii ei sunt de un verde crud in care se poate citi cu usurinta rautatea, iar Maya este sora ei geamana, deoseama cu mine. Singurul lucru pe care nu il au la fel sunt suvitele, Maya le are verzi. Ele sunt cele mai insuportabile fiinte pe care le-am cunoscut vreodata. Sunt invidioase pe mine pentru ca sunt mai buna decat ele, iar din cauza asta si-au dorit intotdeaua ca eu sa cad in fata juriului si sa nu mai iau aurul. Ei bine, asta s-a intamplat intr-un sfarsit, azi.
Ma ridic incet de pe gheata rece, durandu-ma piciorul drept, si ma grabesc sa ies de pe patinuar. Ma indrept trista spre vestiar pentru a-mi pune un hanorac pe mine, deoarece era cam frig. Ma asez pe o banca gandimdu-ma la ceea ce tocmai s-a intamplat. Langa mine se aseaza 'prietenele' mele, zicandu-mi:
- Hey, nu trebuie sa te superi, o sa mai fie o data viitoare. Ne pare rau!
Mincinoase! Off...Ce sa le faci ? Pe pamant mai sunt si astfel de oameni. Dintr-o data un mic zambet imi aparare pe fata. Spre mine se indreapta Yamaka si Yamato, doi oameni intreadevar minunati, din orice punct de vedere, care stiu ca vor fi langa mine oricand am nevoie de ajutor. Ei doi sunt antrenorii mei, dar in acelasi timp si cei mai buni prieteni ai mei. Se aseaza langa mine, luandu-ma incet in brate, iar eu le zic repede:
- Imi pare rau, imi pare rau, nu...dar nu am putut sa termin ce aveam de spus deoarece Yamato imi spune:
- Nu este nimic, nu cred ca iti vor scadea prea mult pentru asta. Oricum ar fi, noi stiu ca data viitoare vei face perfect!
Am afisat un zambet fals dupa care mi-am pus hanoracul pe mine. Mi-am dat jos patinele si m-am incaltat cu niste UGG-uri roz, foarte pufoase. Nu a mai durat mult si s-a terminat si concursul. Firar sa fie...Yamato s-a inselat, mi-au scazut sase puncte! Eram atat de dezamagita de mine...mai aveam putin si plangeam, dar cu greu m-am abtinut.
M-at intors si in spatele meu, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor, cine era, Mae Hukiko, cea mai bua si mai dura antrenoare posibila din oras. Am inceput sa am emotii, dar le-am stapanit. Ea a rupt tacerea, spunandu-mi:
- Sakura Haruno ? Te vreau! Am vazut ce ai facut acolo si imi dau seama ca ai mult potential. Vino putin cu mine sa vorbim! Wow, eram dea dreptul uimita, adica dupa ce am cazut intr-un fel total stupid, sa vina la mine Mae Hukiko si sa-mi zica ca ma vrea!?! Pe mine ?!
- Eu ? Sigur! raspund eu incercand sa-mi stapanesc emotiile din glas, apoi uitandu-ma intrebator la antrenorii mei.
O urmez pe Mae pana intr-o cafenea din fata patinuarului, unde ne asezam la o masa. Ea ma intreaba ce vreau sa beau, iar eu ii spun ca vreau un shake de banane fara gheata, iar ea isi comanda o cafea cu lapte. Dupa ce primit bauturile, ma intreaba daca vreau sa merg cu ea la Liceul Sportiv din Yokohama, pentru a ma putea mai multe lucruri. Zice ca imi va oferi o bursa...dar nu pentru patinaj. Cum ? 'Atunci pentru ce ?' o intreb eu alarmata. Ea imi explica ca nu se pot da burse la patinaj si ma intreaba daca sunt dispusa sa invat alt sport, de iarna, cum ar fi hockey-u. In nici un caz!!! Sportul acela este ingrozitor...dar totusi...ma rog, i-am zpus ca voi vorbi cu mama, dupa care am mai vorbit cu ea aproximativ jumatate de ora si m-am dus acasa.
Acolo era toata lumea asteptandu-ma sa le spun tot ce am vorbit cu Mae Hukiko. Le-am povestit cam tot ce am vorbit cu ea, iar ei au ramas placut impresionati pentru primirea bursei la hockey, cu exceptia micutului meu frate, Huky. El mai avea putin si ma omora, deoarece el juca hockey de doi ani si isi dorea foarte mult acea bursa. Chiar daca aveam numai noua ani era foarte destept.
Peste o ora, in care am terminat de povestit in sfarsit, m-am dus sa o sun pe Mae. Ea ma anunta ca vom pleca maine la ora 8:00 si ca va veni ea in fata casei mele cu 5-10 minute inainte. Am urcat pana in pod ca sa-mi iau cateva, mai mult, valize. Dupa o ora in care mi-am insirat mii de haine si multe alte chestii pe pat, a venit mama pentru a ma ajuta. Peste vreo 3-4 ore am terminat in sfarsit si eu bagajele. Ii multumesc mamei pentru ajutor si ii zic ca in scurt timp ma voi culca si eu. Era 23:53. Doamne, cand a trecut timpul atat de repede ? M-am dus repede in baie pentru a face un dus. Mi-am dat rapid hainele jos de pe mine, punandu-le la spalat, apoi am dat drumul la apa. Am intrat in cabina de dus lasand apa calduta sa-mi atinga corpul atat de fin. Imi placea atat de mult acea senzatie, ma simteam ca si cum as fi pe gheata si toata lumea ma aplauda si le place ceea ce faceam, cea mai placuta senzatie pentru mine. Am stat sub jetul interminabil de apa aproximativ un sfert de ora, fara sa fac nimic, apoi am luat gelul de dus, cu aroma de cirese, si l-am folosit lent. Fiecare miscare pe care o faceam, parca o faceam cu incetinitorul, se vedea ca eram obosita. La urma urmei fusese o zi destul de plina si cu multe intamplari care m-au incantat. Cred ca mai trecusera inca zece minute iar eu dandu-mi seama, am oprit repede apa. Ies incet din cabina de dus, imi iau un prosop pe mine si ma indrept spre oglinda. Imi vad ochii verzi, precum smaraldele, cum se reflecta armonios in oglinda. Un mic zambet apare pe chipul meu angelic. Ma gandeam la cum va fi ziua de maine si incepeam deja sa am emotii.
Deodata imi aduc aminte ca maine trebuie sa ma scol la ora 6:00, iar acum cred ca este in jur de ora 1:00. Ies din baie si ma indrept spre un dressing destul de mare, care acum era aproape gol. Imi aleg niste pijamale verzi formate dintr-o bluza cu maneci trei sferturi, cu o inimioara roz pe ea si niste pantaloni verzi, simpli, foarte comozi. Imi iau telefonul si imi setez alarma pentru ora 6:00, apoi ma bag in pat. Imi simteam oasele din ce in ce mai grele, iar in scrurt timp somnul a pus stapanire pe corpul meu.
Noaptea a trecut pe nesimtite, parca doar ce ma culcasem acum un minut, iar alarma incepe sa sune. Parea a fi o zi frumoasa. M-am ridicat lenes din pat, mi-am facut cu greu patul si m-am indreptat incet spre baie. Iar ma miscam in reluare. Mi-am facut cat am putut de repede siesta zilnica, iar dupa un sfert de ora am iesit din baie si m-am indreptat spre dressing. Nu am stat mult pe ganduri si mi-am ales niste blugi gri, foarte deschisi la culoare, un tricou tot gri, putin mai inghis decat blugii iar in picioare mi-am pus UGG-urile roz. Parul mi l-am lasat liber, punandu-mi o caciula alba peste. Mi-am luat geaca gri si bagajele si m-am indreptat spre masina. Am evitat sa mananc, deoarece eu aveam si rau de masina, plus emotiile pe care incepeam din nou sa le am, si am zis sa nu inrautatesc situatia.
Mi-am luat la revedere de la parinti, de la Huky si de la Yamaka si Yamato, apoi m-am urcat in masina, mai bine zis o limuzina superba, alba, unde am intalnit-o pe Mae. Am salutat-o politicos, le-am mai facut inca o data cu mana celor dragi si masina a pornit. Eu am luat o hotarare: sunt gata sa invat sa joc hockey si orice altceva pentru a-mi putea indeplini visul, acela de a fi cea mai buna patinatoare din lume. Chiar daca eu nu aveam absolut deloc idee ce ma astepta.
Sper sa va placa, astept commuri, va rog mult. Va rog sa ma scuzati pentru enentualele greseli, dar este si ora 1:00.Bye!!! kiss