Sick independence

[Hakusor.]

Bunaa * hugs* Ma'm gandit ca creez si eu un alt fic, si sper sa fie cat de cat okay ^ ^ Lectura placuta mina!
Tip critica permisa: Orice fel de crtica. Fiti cat mai duri!

Sick independence

Capitolul unu

Prolog

It's my life .It's now or never .I ain't gonna live forever. I just want to live while I'm alive!

Lumea asta este prea rea pentru a locui noi in ea, este prea dura pentru noi, prea rece, prea aspta! O femeie singura, de obicei nu ar rezista aici, dar de aceea exist eu, sa le arat ca barbatii nu sunt cu nimic mai buni decat noi si ca, puterea feminina va castiga! Independenta si rebela, aceste doua adjective ma definesc cu exactitate, unii ar zice ca sunt nebuna, dar vreau sa lupt pentru femei, vreau sa dovedesc ca eu nu am avut, nu am si nu voi avea nevoie vreo data de un barbat, ca ceea ce poate face o persoana de sexul invers mie pot face si eu! Detest faptul ca barbatii se cred mai 'tari' decat femeile, ca ne fac 'slabe' in fata lor, ca ne cred doar jucarii!

Baieti, feriti-va, deoarece i hate boys!

De unde si acesta ura fata de genul masculin? De la simplul fapt ca tata a lasat-o pe mama singura doar pentru ca aceasta nu a mai suportat sa-i faca mereu pe plac, sa creada ca barbatul este stapanul in casa si ca nu trebuie sa iasa din cuvantul lui. Dar acea persoana pe care am numit-o tata gresea. Gresea amarnic! Lui vreau sa-i dovedesc cel mai mult ca nu am nevoie de el, sau de altii ca el.

Tocmai ma indrept spre locul pe care il detest cel mai mult, liceul. Nu ca as fi o eleva slaba, ba din contra, dar tinand cont ca in clasa sunt optisprezece baieti si cinci fete nu imi surade. Peste tot numai perversi, cocalari si manelisti, si ca sa fim coerenti, mai de graba mor fata mare decat sa ma incurc cu de astia. Tinuta mea este putin, poate putin mai mult excentrica, dar mie imi place. Principiul meu este ca daca mie imi place, ce zice altul nu conteaza! Jeansii mei rosii sangerii ies in evidenta, conturandu-mi fesele, bluza gri mi se muleaza pe corp, avand inscriptia 'Kill you', iar botinele negre cu toc nici prea mic, nici prea mare se potrivesc de minune. Parul meu de un negru abisant cu cateva suvite roscate mi se revarsa pe umeri, pana in zona taliei. Ochii ii am de un verde stins, cate o data ajung sa fie si gri cand ma infurii. Pe umar port o geanta 'Louis Vuitton' neagra, in care am Macbook'ul, telefonul si cateva carti.

- Agg! Agg! Asteapta-ma! Imi aud numele strigat si am intorc catre faptas. Un tip de'a unspea' care tot incearca sa flirteze cu mine. Nu stie cu cine se pune! Nu va merge nici o data cu Agathe Parker!

- Stii ceva pustiu', cara-te mai repede din fata mea, n-am chef de tine azi, acum! Cara-te!

Si cursul vietii mele revine la normal. Drumul asta pana la scoala dureaza prea mult si devine deja stresant. Eh, oricum nu am de gand sa ascult ce trancanesc profesorii la ore, cum zicea si domn' diriginte, care este un profesor excelent de desen, citez ' Aggie, tu traiesti in lumea ta! Un univers paralel noua, asta este un lucru extraodinar!' Cred ca el este singurul profesor pe care il accept, chiar daca este un el, genul atat de detestat de mine. Imi este ca un tata si mereu pot sa ma incred in el, cu toate acestea, nu ma poate schimba! Ura mea fata de genul masculin va fi eterna!

Peisajul poate fi atat de monoton ... La sapte dimineata Los Agelesul este atat de plin, dai de oameni peste tot. Uneori ma gandesc, acesti oameni nu au ce face acasa si umbla ca nebunii pe strazi? Sau dimineata in autobuz, de la ora sase numai mosi si babe care se plimba deoarece bunul nostru primar, Augustin Bennet, un idiot si jumatate, care din pacate imi este ruda, le-a dat abonamente gratuite. Trist, atat de trist ...

Stau si ma gandesc, destul de des, daca am prieteni adevarati. Toti sunt prefacuti, mai putin Abigaill si Beatrice, doua persoane foarte apropiate mie si norocul este de partea mea, suntem si in aceesi clasa, mai exact a zecea B.

Halal si cu timpul asta, am ajuns in 'minunata' curte a scolii, un loc pe care pur si simplu il urasc. Peste tot boboci care alearga de colo-colo, tipic lor, in fiecare an e la fel ... Pasesc indiferenta in incinta scolii, izbindu-ma de vreo doi idioti, ah, o lume prea mica si prea multe persoane cu un IQ redus. Oftez si merg mai departe catre sala mea de clasa. Aveam chimia, o ora dezgustatoare si proful este si el un om de nimic.

- Aggie!

Ma aud, din nou, strigata de o persoana. Clar, azi e o zi proasta!

Sper sa va placat cat-de-cat ^_____^. Si ti'o dedic tie Veronicoo : x !