This N' That

[Alexi]

Capitolul 3
Alexa P.O.V



- Deci? Care e răspunsul tău?
M-am aÅŸezat pe scaun ÅŸi i-am privit pe cei doi.
- Prefer să facem o înţelegere. Accept să fiu imaginea revistei doar pentru 6 luni. Dacă în acest timp nu reuşesc să îl cuceresc pe Alexander îi voi acorda divorţul.
- Alexa!
- Lasă-mă să termin Eric! Dacă în 6 luni nu reuşesc să îl fac pe soţul meu să se îndrăgostească de mine, atunci îl voi lăsa liber şi voi pleca. Îi voi da revista înapoi Isabellei şi locul meu în această casă. Voi pleca departe de locul ăsta. Sunt sigură că în 6 luni voi reuşi să mă descurc de una singură. Acestea sunt condiţiile mele.
Îl priveam pe socrul meu, iar acesta părea dezamăgit. M-am uitat la Daniel, iar acesta îşi privea şeful.
- Foarte bine draga mea. Însă dacă planul nostru eşuează te voi ajuta în continuare. Poate că fiul meu va fi căsătorit cu altcineva, însă tu vei rămâne mereu nora mea. Daniel ne vedem mâine?
Chelul a aprobat din cap şi s-a ridicat de pe scaun. A dat mână cu mine şi cu Eric şi a ieşit din birou. Blondul s-a ridicat de pe scaun şi s-a oprit în faţa ferestrei.
- Mi se face rău de fiecare dată când îi văd împreună. Nu pot să cred că Alexander poate fi atât de nesimţit. Să facă astfel de scene în casa ta.
M-am ridicat de pe scaun şi m-am apropiat de el. Am zâmbit în timp ce încercam să îmi ascund durerea. Mi-am pus mâna pe umărul bărbatului, privindu-l pe Alexander cum o săruta pe Isabella.
- Cred că şi eu aş face acelaşi lucru dacă aş fi în locul lui. Lui nu îi este uşor să accepte că şoarecele de bibliotecă al liceului e soţia lui. Ţie ţi-ar fi uşor dacă ai fi în locul lui? Să iubeşti pe cineva şi să fii obligat să te căsătoreşti cu o persoană pe care o urăşti?
- Dacă aş fi în locul lui aş încerca să o descopăr pe soţia mea. Alexa eu am fost în situaţia lui. Mama mea m-a forţat să iubesc pe cineva pe care nici măcar nu cunoşteam. Mi-a luat foarte mult timp să îmi dau seama că femeia pe care o aveam lângă mine era o persoană minunată. Cred că ar trebui să mergem să dormim. Lui Daniel nu îi plac întârziaţii. Acesta este unul dintre motivele pentru care o urăşte pe Isabella.
S-a întors cu faţa la mine şi mi-a zâmbit. Şi-a pus un braţ după gâtul meu şi ne-am apropiat de uşa biroului. Am ieşit din încăpere. Îmi plăcea să îmi petrec timpul cu Eric. Mereu îmi fura un zâmbet de pe buze. Ajunşi în dreptul scărilor l-am văzut pe Alexander. Îmi doream atât de mult să mă duc şi să îl sărut. L-am sărutat pe blond pe obraz şi am început să urc treptele.
- Mâine trebuie să te trezeşti repede. Nu îi place să aştepte.
- Îmi imaginezi! Ne vedem mâine, Eric!
Am început să păşesc pe holul luminat. Mă uitam în spatele meu, sperând. Sperând ca Sasha să apară şi să mă ia în braţe. Dar speram degeaba. Am oftat şi am deschis uşa, intrând în camera mea. Mi-a dat hainele jos, rămânând în lenjerie intimă. Îmi priveam trupul în oglindă. Oare eram la fel de slabă ca Isabella? Doamne! De ce trebuie mereu să mă compar cu ea?
Am început să fredonez un cântec şi m-am apropiat de dulapul cu haine, căutându-mi pijamalele. În momentul acesta îl urăsc pe Eric pentru muntele de haine pe care mi le-a cumpărat. Am găsit o rochie de noapte. Foarte fină, iar culoarea ei îţi fura ochii. Mi-am dat jos sutienul şi m-am îmbrăcat cu rochia.
Am închis uşile dressing-ului şi m-am apropiat de pat. M-am întins pe acesta şi m-am învelit cu cearşaful. Mi-a închis ochii. În mintea mea se afla o imagine. O singură imagine. Alexander şi Isabella sărutându-se. Calmează-te Alexa. Planul tău o să reuşească. Dar trebuie să dormi. Cu cearcăne nu rezolvi nimic. Am alungat gândurile negre şi am adormit.
Razele soarelui se răsfrângeau pe faţa mea, reuşind să mă trezească. M-a dat jos din pat şi m-am dus la baie. M-am spălat pe dinţi şi pe faţă, privindu-mă în oglindă. Dacă voi reuşi să trec peste această zi, va fi un adevărat miracol. Am ieşit din baie şi m-am oprit în faţa dulapului. L-am deschis uşor şi am început să mă gândesc cu să mă îmbrac. Mi-am ales o pereche de pantaloni negri, un tricou lung verde şi o curea verde. După ce m-am îmbrăcat m-am oprit în faţa oglinzii, privindu-mă. Arătam destul de bine. Cred. Niciodată nu m-am priceput la modă. M-am încălţat cu o pereche de adidaşi negri. Mi-am luat în mână telefonul şi cheile de la maşină. Am ieşit din cameră, întâlnindu-mă pe hol cu socrul meu. Purta un costum negru, iar în mâna dreaptă avea o servietă.
- EÅŸti gata draga mea? Mergem cu maÅŸina ta!
- Dar nu mă descurc atât de bine la volan. Dacă facem accident? Pot să mor eu , dar nu şi tu.
Nu mă asculta. A mers înaintea mea, coborând scările. L-am urmat şi am ieşit din casă. Ne-a apropiat de garaj, iar acolo ne aştepta un Porshe gri. Blondul s-a urcat pe locul de lângă şofer şi mă aştepta pe mine. Mi-am făcut cruce şi m-am urcat la volan, înghiţind în sec. am răsucit cheia şi am pornit motorul. Am apăsat pe acceleraţie prea tare. Aproape am intrat în fântâna de marmură.
- Nu trebuie să îţi fie teamă. Adu-ţi aminte de lecţii. Fii fermă şi domină maşina. Nu o lăsa pe ea să te stăpânească.
Am aprobat din cap şi am apăsat din nou pe acceleraţie luând în considerare sfatul lui Eric. Era mult mai bine. Bărbatul îmi dădea indicaţii pentru a ajunge la companie.
Am oprit maşina în parcarea firmei. M-am dat jos din automobil, împreună cu blondul. Mi-am ridicat capul pentru a privi clădirea. Nici măcar nu îi puteam acoperişul. Am rămas cu gura căscată şi nu am putut să mă mişc pentru câteva clipe. Bărbatul mă trăgea de mână. Am intrat în clădire , iar Eric m-a tras într-un lift. A apăsat pe butonul cu numărul 24. Compania are 24 de etaje? Câţi mii de angajaţi are? Bărbatul chicotea când îmi observa reacţiile.
După 10 minute uşile ascensorului s-au deschis. Am ieşit din lift, iar blondul m-a condus pe un hol , pe unde mişunau diferite persoane. Făceau câte o plecăciune în faţa şefului lor, apoi plecau. Am ajuns într-o încăpere mare, care se părea că nu are uşă. Pe pereţii crem se aflau agăţate câteva poze cu Isabella. Bleah! Cred că o să mi se facă greaţă de faţa ei. Unul din cei patru pereţi ai încăperii era fereastra. O fată cu părul negru se aflau în mijlocul încăperii . În spatele ei se afla o pânză albă. Se pare că era model pentru că un fotograf le făcea poze non-stop. Daniel se afla lângă fotograf, iar alte persoane roiau prin jurul lui. Camera era luminată de un fel de lămpi uriaşe care semănau foarte bine cu blitz-urile. Iar deoparte şi de alta a fetelor se aflau câteva umbrele cam ciudate. Nu cred că erau umbrele pentru ploaie. Pe un perete se afla o masă lungă pe care se aflau diferite cosmetice. Iar oglinda de asemenea mare se afla deasupra mesei. Şase scaune din piele acompaniau masa.
Daniel s-a apropiat de mine şi m-a luat de mână, trăgându-mă după el. Mă uitam în spatele meu şi am văzut că socrul meu ne urma.
- Jose! Ea este Alexa , nora lui Eric.
Fotograful s-a oprit şi s-a uitat la mine. Avea părul roşcat şi ochii verzi. Cred că avea vreo 20 de ani. Era aşa de drăguţ, însă nu la fel de drăguţ ca Alexander. Mi-a luat mâna în mâna sa şi mi-a sărutat-o.
- Sunt onorat să te cunosc. Eu sunt Jose.
- Sonia! Vino aici! Cred că e timpul să îţi cunoşti noua colegă.
M-am uitat la brunetă. Era foarte frumoasă. S-a apropiat de mine şi m-a privit cu multă aroganţă.
- Calmează-te Sonia! E aici ca să îi ia locul Isabellei! Replică Daniel.
Auzind acest lucru, faţa tinerei s-a schimbat. A început să zâmbească şi mi-a întins mâna.
- Eu sunt Sonia! Şi cred că vom deveni foarte bune prietene.
Am zâmbit şi i-am întins mâna la rândul meu.
- Alexa! Şi sunt absolut sigură că ne vom înţelege de minune.
Prima mea prietenă. Dar oare cât va dura? Destul ca să o distrug pe Isabella?