[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 8[/center]

Ascultam raportul fetei, in timp ce il hraneam pe Anki ca pe un copil mic, fiindca inca era slabit. Nu imi venea sa cred cat de repede poate putin venin sa il faca dintr-o persoana puternica si invincibila, intr-una neajutorata si vulnerabila. Deci veninul e periculos pentru membri clanului Enkin, fiindca asa a putut sa ii extermine Kazekage.
- Deci ce facem? Il intreba Hinata pe albicios, dar el imi arunca priviri speriate mie.
Inca nu se intremase si sa incerce sa vina cu un plan, insemna sa se forteze, deci, nu se punea intrebarea.
- Hinata, vom vedea dimineata. Acum du-te si ai grija ca Uzumaki sa nu faca vreun drac, spun eu calm si asez blidul gol langa mine.
Bruneta aproba din cap si parasi incaperea, lasandu-ma singur cu el. S-a indins inapoi pe spate, oftand lung, usor bosuflandu-se, fiindca nu ii convenea sa stea in pat si sa nu faca absolut nimic. Ii zambesc incercand sa par vesel pentru al bine-dispune si ii spun, ca se va face bine. Imi ingana vorbele si se intoarse cu spatele la mine si imi spuse sa ii aduc ceva de mancare. Mancase acum trei minute, dar nu am spus nimic, asa ca am iesit din camera, ducandu-ma in bucatarie si punand fiertura de legume in bol. Aud niste tropaieli in tavanul de la sufragerie - tavanul era podeaua camerei unde se afla el - cea ce m-a facut sa las bolul pe masa si sa ma duc cu pasi vigilenti si silentiosi pana la usa camerei. Am tras-o usor si am ramas uimit sa il vad pe Anki cum incerca sa isi revina, stand cu piciorul ranit intins, langa usa de la balcon, care era deschisa, iar razele lunii il atingeau. O mana o avea indreptata spre luna si cealalta inconjurata de chakra verde, pe picior, pentru a-l vindeca mai repede. De unde avea chakra? Fiindca acum cinci minute nu avea strop de chakra in corp si acum are sa isi vindece piciorul si sa se poate misca in voie. Imi activez Sharingan-ul si cu ajutorul lui am putut sa vad ca in mana intinsa spre luna era chakra concentrata si un firicel de energie curgea prin trup pana in cealalta mana, unde era o alta concentratie si la rana.
Cred ca ar trebui sa imi duc Sharingan-ul la oftamologic, fiindca am inceput sa nu vad bine cu el. Ce prost mai sunt, fiindca un doctor nu poate trata un kekkei-genkai, numai daca cunoastre niste jutsuri de inalta clasa. Ma duc la albicios si pun bolul umplut cu fiertura de legume si ma asez in fata sa, privindu-l atnt, dar fara Sharingan in ochi. Imi zambi si isi lasa mana in jos, intrerupand jutsul acela uimitor si lua castronul si incepu sa manance cu lacomie, parca nu ar fi mancat de foarte mult timp. Dupa ce termina de mancat, se ridica in picioare - putin corpul ii mai tremura, dar putea sa stea pe ele - si se duse pana la saltea de unde lua perna. Reveni la mine si puse perna pe coapsa mea si apoi se aseza langa mine, gemuindu-se ca o pisica, punandu-si capul pe perna. Acum puteam sa vad si mai bine, bilutele din parul sau si am luat printre degete o suvita, pe care am inceput sa o impletesc, pana am realizat ca nu aceam cu ce sa o prind.
- Desfa acest compartiment si scoate de acolo o pungulita cu bilute de par. Alege doua, care le vrei tu si sa prinzi cu ele suvita, spuse si intinse mana dreapta, indicand ultimul compartiment micut.
- Cum se desface? Il intreb, fiindca habar nu aveam cum sa il deschid.
Chicoti si apoi imi arata sa apas putin pe el si sa il trag in exterior. Interesanta deschizatoare, n-am ce spune, fiindca in lupta nu se deschidea ca sa iti pierzi lucrurile din compartimente. Imi dadu punguta si iau de acolo o bila de culoare sorie-sangerie si alta de culoarea ochilor sai si ii le-am pus in par, prizandu-i acea suvita impletita de mine. Isi baga la loc punguta, apoi puse mana peste a mea si incepu sa faca cerculete in palma, dandu-mi de inteles ca ma doreste. Imi pun putin mana pe fruntea lui sa vad daca are febra sau nu. Fruntea era inca calda, dar nu periculos, aratand ca pericolul de moarte trecu si acum era in convalescenta.
- Nu delirez, ii aud glasul, pe un ton soptit ce plutea in aer, ca sopatele vantului din padure seara sau ca stropii de ploaie cand se lovesc usor de geam.
- Ce vrei sa insinuezi? Il intreb, batand in retragere si vrand sa ma ridic, dar se urca in poala mea, punandu-si picioarele de o parte si alta a trupului meu, stand acum cu fundul pe picioarele mele.
- Crezi ca nu mi-am dat seama ca ma vrei, imi sopti si se apleca spre mine, iar buzele noastre s-au unit.
La inceput paru un sarut copilaresc, dar am simtit cum si-a intredeschis buzele si limba sa imi facea contur buzelor mele, cerand voie pentru mai mult. Imi intredeschid buzele, iar limba sa se trecura ca un sarpe in gura mea, incepand sa o cerceteze centimetru cu centimetru, invitandu-mi limba la joaca. Ii raspund putin timid, apoi continui cu mai multa pasiune si siguranta pe mine. Imi pun mainile pe talia lui, tragandu-l mai aproape de trupul meu, in timp ce mainile sale, se aflau pe umerii mei, strangandu-i si masandu-i in acelasi timp. Cobor cu mana mai jos si il apuc de fund, strangandu-l usor, facandu-l sa geama in gura mea. Geamatul sau de placere ma aduse cu picioarele pe pamant si am rupt sarutul, intorcandu-mi capul intr-o parte.
Anki isi ingropa fata in umarul meu, gafaind usor, pentru a-si reveni din sarutul inflacarat ce l-a avut cu mine. Nu imi venea sa cred ca pana la urma am ajuns sa ma sarut cu asa zisa dadac a mea, dar trebuia sa admit ca avea experienta in sarut. Se ridica de pe mine si imi spuse ca e timpul sa dorm. Am inceput sa protestez, dar isi puse doua degete - aratatorul si mijlociul - pe fruntea mea. Simt cum privirea mi se incetoseaza si apoi pic din picioare, direct in bratele sale calde si primitoare. Ii soptesc numele, inainte sa ma scufund intr-un somn adanc...