Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Hmm, capitolul asta e cam scurt si grabit, but, my dears, va anunt ca yaoi-ul vostru va sosi foarte curand :]

Capitolul XIX

Asa au trecut alte patru zile, in care Kyan nici macar nu ma mai atinsese in acel mod, si incetase cu aluziile. Ne simteam bine, dar mi se parea tare ciudat sa treaca o zi fara ca macar sa faca o simpla aluzie.
Incepusem sa ma gandesc eu la tampenii! Voiam sa imi faca aluzii? Innebunisem.
Erau ultimele ore pe care le mai petreceam impreuna in Hawaii, si acelea, facandu-ne bagajele.
-Esti gata? intrebase el, ridicand de manerele a doua valize.
-Gata, am spus eu zambitor, tragandu-mi trollerul dupa mine.
Luand un taxi pana la aeroport, ne luasem la revedere de la palmieri, nisip si casuta aceea confortabila. Nici macar atunci cand eram in avion nu cutezam sa imi iau ochii de la privelistea incantatoare a Hawaiului.
-Superb... am rostit eu, oftand, vazand cum imaginea paradisului se indeparta de mine.
-Da, a fost foarte frumos, fu barbatul de acord.
Avionul era acelasi, iar locurile noastre erau la fel ca cele pe care am stat cand am mers inspre Hawaii. Dupa putin timp, oftasem.
-Kyan, s-a intamplat ceva? am intrebat eu fara a-l privi.
-Nu... de ce?
-Pentru ca mi-ai parut ciudat in utimele zile.
-De ce? ca nu te-am atins?
-Poftim? Nu...Eu... asa mi s-a parut, am spus eu, intorcandu-mi usor uimit privirea spre el.
-Ca nu te-am atins.
-Nu! de ce te invarti in jurul aceluiasi subiect?
-Atunci de ce par ciudat?
-Uita ce am spus, rostisem eu, facand un semn din mana.
Langa scaune aveam cate un mp3. Un lucru bun, avand in vedere ca voiam sa scap putin timp de ganduri. Il luasem, bagandu-mi castile in urechi, evitand privirea lui Kyan care era atintita asupra mea.
Muzica linistitoare m-a indemnat sa imi inchid ochii, insa nu pentru mult timp, deoarece barbatul prinsese de o casca, indemnandu-ma sa il ascult.
-Incerci cumva sa fugi de adevar? intrebase el serios, aplecandu-se usor inspre mine.
-Despre ce tot vorbesti, Kyan? Nu fug de nimic.
-Nu? atunci spune-mi, ce simti fata de mine?
-Ai aflat destul de multe, am spus eu, ferindu-mi privirea de a sa.
-Spune-mi acum.
-Nu are rost...
-Ce zici? intrebase el parca nervos, ridicand o spranceana.
-Nu, nu are rost, pentru ca oricum ti-am spus ca nu voi accepta nimic intre noi, orice as simti pentru tine.
Ii observasem maxilarul incordandu-se, muschii zvacnind in ambele parti ale acestuia.
-A, deci nu are rost. E bine de stiut.
Incerca sa para calm, insa ii vazusem furia din ochii albastri, care se indreptasera spre televizorul dinaintea lor, ramanand usor incruntati.
-Nu stiu daca ti se pare logic, dar sa vezi doua persoane de acelasi sex impreuna e un lucru inacceptabil pana si in ziua de azi, in foarte multe tari, am spus eu, atragandu-i atentia.
-Ce mi se pare logic e ca nu ma intereseaza. Alt lucru logic pentru mine e ca te doresc, si la dracu! te doresc al naibii de mult. Un lucru ilogic e ca tu nu vrei sa accepti chiar daca stii ce simti.
-Mi se pare scarbos!
Parca el se albise la fata, iar eu regretasem instantaneu acele cuvinte, insa nu imi cerusem scuze. El ma provocase.
-Serios? ti se pare scarbos? Atunci cum se face ca fiecare data cand te-am sarutat deveneai un mielusel si torceai ca o pisica? ataca el, incruntandu-se.
De indata ce vazuse ca buzele mele intredeschise nu aveau sa scape vreun cuvant, acesta facu un semn din mana, si imi vorbise parca pe un ton plictisit.
-Las-o balta.
De acea data si-a intors definitiv privirea la televizor, apoi mana sa apucase de mp3-ul de langa scaunul sau, infigandu-si castile in urechi. Il suparasem rau de tot...
Cinci ore de calatorie au fost un infern total de plictiseala. Kyan nu imi mai vorbise, fiind prea suparat, iar muzica incepuse a ma calca pe nervi. Voiam sa adorm, insa nu am reusit, deoarece gandurile mele se indreptau mereu spre barbatul de pe scaunul alaturat, care era suparat pe mine. Ma framanta acel gand si sentimentul de vinovatie.
De cum am coborat din avion, si ne aveam bagajele in mana, fiecare a luat cate un alt taxi. Nici macar nu ma salutase.
"Chiar atat de rau a sunat?" ma intrebasem eu, coborandu-mi privirea in timp ce taximetristul pornise masina.
De indata ce ajunsesem in fata casei, i-am platit domnului, apoi imi luasem trollerul din spatele masinii, mergand incet spre usa.
-Tyler! Fratioare! strigase Samantha sarind pe mine pentru a ma strange in brate entuziasmata, de indata ce am pasit inauntru.
-Buna Sam...
-Esti suparat! remarcase ea, incruntata. Ce ti-a facut nemernicul ala? am sa il dezmembrez!
-Nu, nimic. Cred ca eu i-am facut lui ceva...
-Tu? Lui? Fa-ti sora fericita si spune-mi ce i-ai facut. I-ai tras una? L-ai abandonat? A fost un cretin?
-Samantha!
-Bine, scuze. Am glumit, dar ce s-a intamplat? intrebase ea, tragandu-ma de mana pana cand am ajuns in living, unde ne asezasem pe canapea.
Istorisirea mea o lasase de multe ori cu ochii cascati, insa cand ajunsesem la samanta problemei, aceasta ramasese ganditoare.
-I-ai ranit sentimentele spunand asa ceva, constata ea, jucandu-se cu o suvita din parul ei saten-roscat.
-Si acum imi pare rau... Nu am vrut sa ii spun asa ceva, dar m-a provocat. Crezi ca ar trebui sa imi cer scuze?
-Cred ca ar trebui sa iti ceri scuze si sa nu mai fii prostut. Tampitul ala mi se pare al dracului de serios. Acum sunt patru saptamani! Pot sa-i rad in nas!
-Sam...
-Scuze. Daca vrei sa iti ceri iertare, te duci maine la el... dar nu astazi. Pari foarte obosit, spuse ea, asezandu-si mainile pe obrajii mei.
Mi-am miscat capul in sens afirmativ, apoi i-am zambit usor in coltul gurii.
-Ochelarii astia te fac sa pari foarte sexi, spuse ea, indepartandu-si chipul de al meu.
-Poftim?
Am cascat ochii uimit de cuvintele propriei mele surori.
-Ce? Sunt sora ta dar nu sunt oarba. Stiu sa recunosc o persoana frumoasa cand o vad.
Imi lasasem chipul in jos, rusinat, apoi ii multumisem Samanthei pentru compliment. Aceasta s-a ridicat, spunandu-mi ca avea sa imi pregateasca ceva sa mananc, apoi s-a indreptat spre bucatarie.
Am oftat, apoi m-am intins pe canapea, asezandu-mi capul pe bratul acesteia.
Imediat dupa ce mancasem, am mai petrecut putin timp cu sora mea, povestind despre locul in care statusem o saptamana alaturi de Kyan si am incetat doar cand ea a primit un telefon si a fost anuntata ca trebuia sa plece.
M-am aruncat in pat, inchizandu-mi ochii. Nu a trecut mult timp pana cand adormisem, deoarece cat am stat in Hawaii si am dormit in acelasi pat cu el, ma trezeam foarte devreme, foarte obosit. Noaptea pentru mine era mai grea decat daca as fi dormit pe ace. Incercasem totusi sa nu arat acel lucru...
Urmatoarea dimineata imi facusem o cafea, incercand sa imi gasesc curajul sa merg acasa la Kyan pentru a-i cere scuze. Samantha inca dormea, si am decis sa plec inainte ca ea sa se trezeasca, deoarece cu siguranta venise tarziu in acea seara.
Ma imbracasem cu un tricou alb si o pereche de blugi inchisi la culoare, apoi imi aranjasem putin parul cu piaptanul. Nu puteam merge la usa lui Kyan Lawson aratand ca un om al strazii. Oricine m-ar fi putut observa.
Am chemat un taxi, si am oftat atunci cand il vazusem inaintea casei. Inca nu stiam ce anume aveam sa ii spun lui Kyan, iar acest lucru ma nelinistea ingrozitor de mult. Mainile imi transpirasera si nici macar nu eram in fata lui. Mi-am aranjat ochelarii si am iesit pe usa, incuind-o in urma mea.
Dupa ce intrasem in automobil, ii spusesem taximetristului adresa, iar acesta aprobase zambitor.
Ma gandeam ce anume aveam sa ii spun lui Kyan. Inima imi batea cu putere, nelinistita... speram sa nu scot o alta prostie care ar fi putut sa il supere.