Nu merge în stânga, e diferit.

[Lust.]

Mulţumesc pentru păreri şi sfaturi , girls. Am să încerc să ţin cont de ele şi sper că şi acest capitol vă va plăcea. Cum nu mai am ce comenta, şi să nu mai lungesc degeaba discuţia...
Lectură plăcută !

Capitolul doi.

- Abigail ! Abigail !
Şatena se întoarse brusc pe călcâie, auzindu-şi veselă numele. Ce se mai bucura când lumea îi pronunţa numele. Clipeşte des, pentru a se obişnui cu lumina din vestiare şi-şi umezeşte buzele. Repetiţia se terminase, dar tipa aia nouă, căreia îi mai uitase şi numele, încă se lupta cu ea pentu rolul lui Alice. Şi Gabriel nici nu era cu ea ! Avea treabă acasă, sau ceva de genul ăsta. O sărutase ca de obicei pe obraji şi intrase în maşina iubitului său, Axel sau altfel. Nu-i reţinuse numele, ce-i drept tânărul nici nu staătea de mult timp cu tipul ăla. În orice caz, era treaba lor, nu a ei şi nu merita să-şi strice neuronii pe astfel de chestii. Şi că tot venii vorba de neuronii, ai ei erau extrem de importanţi ! Doar erau ai ei, ce naiba ? Dacă unul ar fi dispărut, se ducea toată bogăţia lumii. Iar ea, Abby, scumpa şi adorabila Abby, rămânea aceeaşi persoană dulce şi inteligentă pe care-o ştiau toţi, doar lumea se schimba. Nu şi ea, desigur.


Abigail văzu o brunetă, cu un trup zvelt şi îmbrăcată în nişte pantaloni scurţi cu un tricou pe care scria " f**k off, dear ! ” . Se holbă la tricoul ei şi clătină din cap. Totuşi, îi plăcea. Era alb, şi scrisul era absolut superb, după ea. Dar nu avea să recunoască aşa ceva.
- Ce e ? Abby zâmbi gingaşă şi flutură inocentă din genele negre şi dese, în timp ce-şi punea rucsacul pe umăr.
- Ai uitat că repetăm împreună ? Adică, am spus că mergem la o cafenea. Zice Aimee şi afişează un zâmbet contagios, parcă războindu-se cu şatena pe aşa ceva.
- Nu, eu nu uit !
Abigail chicoti cristalin şi trecu pe lângă ea, privind-o peste umăr.
- Păi şi. . . mai mergem ?
Bruneta o urmă cu paşi săltăreţi, senini şi îi căută braţul fetei.
- Ce faci ?! Eu nu mă ţin de braţ, drăguţo ! Ci de mănă ! Spuse Abby pe un ton de copil mic şi-şi împleti degetele cu ale brunetei , timp în care ajunseră afară.

Aimee lua reacţia fetei ca pe-un da şi zâmbi mulţumită, îndreptându-se cu fata către o cafenea. Nici una dintre ele nu scotea o vorbă. Abigail era ocupată să privească cerul, şi din când în când să-şi mai verifice telefonul, iar bruneta făcea cam acelaşi lucru. Dar evitau să deschidă gura şi să spună ceva.
Norocul lor că aleea pe care mergeau era luminată de felinare, şi lumina lunii. Altfel, cine ştie ce puteai păţi.

- Aimee. . . tu vrei să fi Alice ?
O întrebă Abigail brusc pe fată, zâmbiind larg şi deodată veselă când văzu cafeneaua ei favorită. Nu aşteptă răspunsul ei, doar o trase în fugă după ea şi intră copilăroasă în local, salutându-le pe chelneriţe cu zâmbetul pe chip.
Localul era unul de fiţe, logic. Plin nu mai cu persoane îmbrăcate cu haine scumpe, cu mesele din lemne puternice, şi pe jos o gresie de-un alb pur, cu mici modele florale. Peste tot erau afişe cu tot felul de cafele, sucuri sau ceva de genul, iar scaunele pe care se aşezaseră cele două fete erau confortabile după expresia mulţumită a şatenei, care imediat luase meniul şi începuse să-l răsfoiască energică.

Aimee rămăsese oarecum mască la tot ce se întâmplase. Nici nu-şi putea da seama cum de Abby mai putea avea atâta energie în ea, sau cum da dovadă de atâta veselie într-un timp aşa scurt.
- Nu, Abby. Adică încă nu ştiu. La curs nici nu am apucat să studiez bine personajele, aşa că nu prea ştiu.
Abigail îşi ridică privirea spre fată. Aprobă din cap şi îşi scoase scenariul, lucru pe care-l făcu şi bruneta.
- Păi şi atunci...Erhm, ce crezi despre scena sărutului ? Amândouă ştim că Alice se sărută cu Regina, aşa a spus profa. Cam idioată gândire, dar mă rog.
Zice şatena şi comandă un cappucino cu lapte, iar Aimee îşi comandă o cafea tare, cu puţin zahăr.
- Da, ştiu. Cred că partea aia va trebui s-o repetăm cel mai mult. Adică, nu ştiu ce să zic, dar mi se pare ciudat să ne sărutăm în faţa unui public de sute de persoane !

Aimee surâse dulce, dând paginile scenariului până ajunse la partea cu sărutul.
Abigail clătină din cap, începând să bată cu degetele în masă, parcă brusc nervoasă.
- Nu în public, Aimee ! Mâine, la mine acasă . E bine ? Poate să vină şoferul lui tati să te ia, dacă vrei. Sau vin eu.
Şatena ridică din umeri la fel de veselă şi îşi luă comanda, sorbind energică din lichid.
Aimee aprobă scurt din cap şi finuţ, bău puţin din cafeaua comandată.

- Atunci aşa rămâne. Azi doar bârfim şi noi, şi mai aflăm chestii depsre cealălantă. Ca exemplu, nu-i aşa că am cel mai adorabil zâmbet din lume ?
Spune pe un ton plăcut şi dulce Abigail, fluturându-şi genele în joacă.
Aimee surâse amuzata şi chicoti cristalin, lăsând ceaşca pe masă.
- Erm, ce să spun. Poate că îl ai, sau poate nu. Dar după figura feţei, e cu siguranţă cel mai adorabil, pe lângă al meu !

Aimee îşi flutură genele la fel, uitându-se în jurul ei câteva clipe. Abby o priveşte cu sprânceana ridicată. Tipa asta chiar voia să se lupte cu ea. Acum, nu mai conta care era premiul. Abby îşi dăduse seama. Ea trebuia să rămână pe primul loc. Cea mai bună, dintre cele mai bune ! Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu o va învinge.